Alexandru Jula s-a născut pe 24 iulie 1934 la Șimleu Silvaniei, în urmă cu exact 89 de ani. La moartea artistului s-a spus că ne-a părăsit ultimul romantic al muzicii românești.
Oana Georgescu i-a dedicat o carte: „Alexandru Jula, ultimul romantic”. Ea povestește despre copilăria lui Alexandru, foarte grea. Familia a fost nevoită să plece din Transilvania ocupată de Ungaria și să treacă în România.
Citește și: Însurat cu cea mai frumoasă actriță, Emil Botta a iubit, în secret, o altă artistă. Nu am de ce trăi
Alexandru Jula a fost al patrulea copil al Floarei şi al lui Iosif Jula. A avut un frate, Iosif, şi două surori, Florica şi Lucia.
"Mă trag din neam de ţărani români, curaţi la suflet şi sănătoşi la minte. Părinţii mei s-au cunoscut înainte de Primul Război, în 1916. Tata a plecat la război şi s-a întors acasă chiar pe 1 Decembrie 1918.”. Tatăl său a fost cooptat în rândurile Poliţiei Române din Ardeal.
După aproape 15 ani de carieră militară, a renunţat şi a ales să facă ceea ce îi plăcea mai mult: să lucreze pământul. Şi-a dorit mereu ca fiul său, Alexandru, să îl moştenească, să iubească pâmântul sau să ajungă un comerciant de vază. L-a înscris numai la şcoli cu profil comercial, “ca să ajungă om”, dar a fost să fie artist.
Începuturile copilăriei sunt presărate cu amintiri frumoase, cu momente în care, îmbrăcat cu o cămăşuţă care-i ajungea până la genunchi, cutreiera fericit grădinile, livezile şi viile. Nu bănuia faptul că destinul sau mai bine zis războiul va aduce zile grele pentru familia Jula.
Chiar şi aşa, toţi cei patru copii au avut parte de educaţie. "Părinţii spuneau mereu: «Copiii noştri trebuie să înveţe carte». Fratele meu a devenit elev al unei Şcoli de Ofiţeri a Armatei Române din zona liberă a României.
Noi ne aflam sub ocupaţie maghiară. Aveam 7 ani, dar mi-amintesc perfect tot ce s-a întâmplat atunci. Lângă Şimleu Silvaniei se afla <celebra> comună Trăsnea, unde au fost ucişi toţi românii.
Salvați de la moarte de un tablou
A scăpat un singur copil… Trăiam cu o teamă imensă. Într-o seară au venit un ofiţer şi patru soldaţi maghiari, care au întrebat: «Cine este Jula Iojef?» - că aşa pronunţau ei Iosif. «Eu sunt!» - a răspuns tata, în timp ofiţerul îşi fixase privirea pe un tablou cu părinţii mei, tata fiind îmbrăcat în ofiţer al Armatei Ungare.
Atunci, ofiţerul a spus: «Nu mergi cu noi, dar mâine părăseşti Ardealul!». Acel tablou, care a constituit o valoare uriaşă pentru familia mea, a fost salvarea noastră. Îl am şi acum. A doua zi, pe 4 martie 1941, a sosit ordinul care spunea că în 24 de ore trebuie să plecăm. Am lăsat tot, casă, animale, pământ, lucruri şi cu singura camionetă din Şimleu, condusă de un ungur cumsecade, am pornit spre graniţa românească. Era noapte, frig, ploua, nu se vedea nimic, dar ne însoţeau dealurile Clujului.
Fuseserăm expulzaţi şi plecam în necunoscut…" – îşi aminteşte Alexandru Jula, marcat încă de gândul la grozăviile şi atrocităţile întâmplate cu aceia care aveau singura vină de a fi români.
“Erau condiţii grele, foamete, frig, purtam ghetuţe cu talpă din carton. La prima ploaie, cartonul se topea şi umblam în tălpile goale. Eram mic, dar înţelegeam şi ştiam că era război”, își amintea artistul.
A cântat iubirea
Alexandru Jula a cântat dintodeauna IUBIREA. Majoritatea pieselor sale a fost dedicată EI, iar succesul la marele public nu a întârziat să apară. De fapt, nu a dispărut nicio clipă. Iată câteva rânduri mai mult decât sugestive gravate pe albumul său intitulat “Iubire târzie”(1999): “Acesta readuce din plin amintiri frumoase şi nu prea îndepărtate, ondulaţiile unui glas sinonim cu melancoliile fericite.
Alexandru Jula, cântăreţul iubirilor liniştite, calde şi pure ne avertizează o clipă, prin mijloacele şlagărului, cât avem de pierdut refuzându-le şi netrăindu-le. Alexandru Jula, cântăreţul supravieţuirii, ne reaminteşte pentru o clipă că prin muzică şi iubire putem învinge orice.
A cântat pentru copii
Ani buni, Alexandru Jula a colindat ţara cu propriul său spectacol pentru copii, materializat în apariţia albumului de succes „Cântaţi cu Bunicu’”, cu piese compuse special pentru el de Dumitru Lupu. O vreme a fost protagonistul unui proiect care i-a dezvăluit încă odată generozitatea, profesionalismul şi colegialitatea: seria de spectacole „Alexandru Jula şi prietenii” de la Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, unică prin longevitate, concept, invitaţi.
Aici au fost prezente toate marile valori ale muzicii uşoare, muzicii populare şi ale umorului. Unii au fost chiar de mai multe ori. De pildă, regretaţii Dan Spătaru şi Gil Dobrică au susţinut pe scena gălăţeană ultimele lor recitaluri...
Însă, ca orice lucru bun, autentic şi valoros, acest proiect a trebuit să dispară. Ca şi cel al emisiunii de televiziune, se arată în cartea citată.
A murit după un atac cerebral
Revenind la cariera sa, la 1 octombrie 1954 intră în echipa Teatrului Muzical "Nae Leonard" din Galați, secția estradă. Acolo debutează în spectacolul "Sugestii și reclamații" cu piesele "E toamnă iar" (Șt. Kardoș) și "Povestea cu Ileana Cosânzeana" (Nicolae Kirculescu).
Citește și: Recunoașteți personajele ? Ea va înregistra 800 de melodii. El va avea lumea întreagă la picioare
Între 1965-1971 colaborează și la premierele Teatrului "Constantin Tănase" din București, numărându-se printre invitații permanenți ai spectacolelor Capitalei. Din 1972, timp de 8 ani, este cooptat și în colectivul Teatrului "Fantasio" din Constanța.
Alexandru Jula, a trecut la cele veșnice pe 3 iunie 2018, după ce fusese internat la Spitalul Judeţean din Galaţi, suspect de accident vascular cerebral.
„Oameni frumoşi, familia vă mulţumeşte pentru gândurile şi iubirea transmisă. Ultimul lui zâmbet a fost pentru voi!”, a scris Cătălin Jula, fiul cântăreţului, la puține ore după decesul tatălui.
