Andreea Marin a rememorat de Florii una dintre cele mai dureroase experiențe din viața sa: moartea mamei sale, Violeta, în urma unui accident rutier. Avea doar 9 ani când a trecut prin acel moment care avea să-i marcheze întreaga existență – mama ei a murit chiar în brațele sale.
Andreea Marin, omagiu de Florii pentru mama sa, Violeta: ”Îngerul meu păzitor. Lumina acestei zile”
În ziua în care își sărbătorește numele, Andreea Marin a ales să-i aducă un omagiu celei care i-a dat viață, dar și să o celebreze pe fiica ei, Violeta, care îi poartă numele.
„La mulți ani de Florii! Cu gândul la mama Violeta, îngerul care ne-a dăruit numele său nouă, fiica și nepoata sa.
Citește și Andreea Marin îl desființează pe Călin Georgescu: Mare păcat a făcut mama, mare prostie am făcut eu
Tu ești motivul pentru care, zi de zi, sufletul meu înflorește, Violeta!”, a scris Andreea pe rețelele sociale, alături de un clip video filmat în grădina casei, printre copaci înfloriți și flori de primăvară.
De-a lungul anilor, Andreea a vorbit public despre cât de mult a afectat-o pierderea mamei. Într-un mesaj din 2019, a transmis:
„Mama. Îngerul meu păzitor. Lumina acestei zile mereu, coborâtă din cer. Dacă aveți o mamă aici, pe pământ, găsiți un răgaz pentru ea și sărutați-i mâinile cu care v-a mângâiat, v-a ocrotit mereu, v-a îngrijit. Nimic nu poate fi mai important, măcar azi.
Aș vrea să-mi fie permisă o vizita în cer și aș lăsa totul deoparte pentru asta…
La mulți ani, Femei minunate, inimi curate! Să vă fie ziua un zâmbet, iubire, sănătate!”
Citește și Andreea Marin a dat jos 20 kg fără sacrificii extreme! Ce a funcționat cu adevărat? Arată fantastic!
Vedeta a vorbit în repetate rânduri despre impactul pierderii suferite:
„Eram un copil, ca familie am fost foarte fericiți, cu toții, până la acel moment dramatic.
Când îți vezi mama părăsind viața, în brațele tale la 9 ani, ea având 36 doar, n-are cum să fie o treabă ușoară. Și n-ai cum să înțelegi, nu ai cum să fii de acord că asta e o normalitate”.
„Nici acum nu mi se pare normal că mi-am pierdut mama la o vârstă atât de fragedă, atât pentru mine, cât și pentru ea.
Însă, cumva, te împaci cu soarta și tot ce am construit eu, în viața mea de matur, a pornit de la mama mea, totul i-a fost dedicat.
Totul a fost gândit cu sufletul la ea și cu privirea către cer. Tot acest tumult din mine mi-a dat o forță incredibilă. Deci cumva a existat un sens.
Viața mea a căpătat un alt sens pornind de la acel moment. Desigur că tare bine ar fi să nu fie nevoie de lucruri dure în viața noastră, ca să ne găsim un sens.
Dar așa cum s-a întâmplat treaba în viața mea, am încercat să dau un sens, apoi, ca om matur, un sens bun, un sens pozitiv pierderii mamei mele. Am construit, plecând de acolo.
Puteam alege să rămân în genunchi. Desigur că au fost și momente de depresie în viața mea.
Nu poți să treci ușor prin așa ceva, oricât ajutor ai avea. Pentru că tata mi-a fost alături, bunicii, adică oamenii dragi. Dar ușor nu e”.
