Bansko poate fi considerată un fel de „Poiana Brașov“ a bulgarilor, dar este peste toate stațiunile de schi din România la un loc, la aproape toate capitolele. Da, au WC-uri, toalete mari, curate și parfumate, peste tot, inclusiv în vârf de munte. Civilizat.
Bansko nu ajuns degeaba una dintre stațiunile de schi preferate din întreaga Europă. Și nu figurează de pomană în topurile World Ski Awards (WSA), fiind și deja locație de tradiție pentru etape de cupă mondială la schi sau snowboard.
Schiez de peste 25 de ani. Am învățat la Predeal, pe vremea telescaunului cu două locuri. Și, de-a lungul timpului, în România, am schiat și m-am distrat peste tot pe Valea Prahovei, în Poiana Brașov, la Transalpina, la Vatra Dornei și pe câteva pârtioare din Harghita. Am dat din bețe și în Canada, Elveția și Austria.
Bansko e un oraș-stațiune viu până târziu în noapte. Găsești de la pub-uri și restaurante-club, cu muzică live, la taverne tradiționale, restaurante de fițe și fast-food-uri pentru toate buzunarele
Prin urmare, chiar dacă nu sunt Alberto Tomba, am termen de comparație. Pot spune că în nicio stațiune de schi din România nu există WC-uri pentru schiori ca la Bansko. Ultima dată, la noi, am schiat, în 2021, la Azuga. Două toalete aproape infecte, amenajate în containere. Niciun „Après-Ski“ și nicio bodegă nu avea WC. Pădurea era plină.
Am fost la Bansko zece zile, în perioada 11-20 februarie 2023. Prima dată. Și am rămas cu o experiență extrem de plăcută. Revin.
Am plecat la 5.30 dimineața din București cu un BMW X1 23d xDrive, cu soția, fetița și bagajele aferente, plus o sanie (fără schiuri și clăpari, n-ar fi încăput decât cu portbagaj special pentru schiuri pe acoperiș), și am ajuns în circa șase ore și ceva, pe la 11.45, cu două opriri scurte pe drum (550 km), fără alimentare, autonomia SUV-ulețului diesel, mild-hybrid 48V, fiind de peste 800 de kilometri chiar și în cazul unui stil de condus mai sportiv. În comparație, în 2021, am rămas marcat că am făcut vreo trei ore și jumătate până la Azuga, 150 de kilometri.
Distracția ține până în zori în pub-uri, pot confirma tinerii englezi care dimineața schiază ca vikingii, chiar și la bustul gol
De la Câmpina la Azuga (45 km), m-am târât mai bine de o oră și jumătate pe DN1. Știu, eu am greșit că am plecat într-o vineri la prânz.
De ce e Bansko peste toate stațiunile de schi din România la un loc
Bansko este un orășel-stațiune cochet și cosmopolit, desprins din alt film față de localitățile prăfuite și încremenite în timp, similare cu multe de la noi, prin care treci cu mașina până acolo. E o enclavă occidentală, ca și Poiana Brașov, doar că, pe lângă stațiune, are și viață de oraș. E ca și cum în Poiană ai avea și centrul vechi din Brașov sau zona centrală din Sinaia ar fi mult mai mare.
Dacă centrul vechi din Bansko, cu străzi pietonale frumos amenajate și multe taverne tradiționale, și orașul sunt liniștite, puțin aglomerate de turiști doar la ora prânzului sau a cinei, stațiunea de schi e vibrantă și plină de viață non-stop.
La restaurantele din Bansko porțiile sunt mari și prețurile sunt similare cu cele din România
Găsești de la puburi englezești și restaurante-club, cu muzică live, la taverne tradiționale sau cu specific internațional, restaurante de fițe și fast-food-uri pentru toate buzunarele. Distracția ține până în zori, pot confirma tinerii englezi care dimineața schiază ca vikingii, chiar și la bustul gol.
La capitolul schi, ai la dispoziție 48 de kilometri de pârtii, cea mai lungă coborâre combinată ajungând la circa 16 kilometri. E senzație să te dai de la 2.560 de metri altitudine (Todorka) până jos, în stațiune (1.570 de metri diferență de altitudine).
Ai impresia că nu se mai termină. În comparație, cele mai mari domenii schiabile din România, Poiana Brașov și Sinaia, au circa 16 kilometri de pârtii fiecare, cea mai lungă, Drumul Roșu din Poiană, având 4,7 kilometri lungime. Iar Predealul are 7,14 kilometri de pârtii omologate.
Harta domeniului schiabil de la Bansko
Iar la capitolul cazare, spui Kempinski și cam spui totul. Unul dintre cele mai prestigioase lanțuri hoteliere de lux din lume nu alege nicio locație la întâmplare. Altfel, e plin de hoteluri, de boutique hoteluri, de pensiuni și apartamente în regim hotelier, aflate în ansambluri special construite, cu facilități precum piscină sau saună.
De asemenea, în Bansko găsești mai multe centre Spa, iar, la circa 8 kilometri, de exemplu, există un centru mare de Spa & Wellness, inclusiv cu piscine încălzite în aer liber. Intrarea e 10 euro.
48 km de pârtii inteligent interconectate, 16 km cea mai lungă combinație, mașina, cea mai eficientă gondolă
La Bansko, odată ce ajungi pe domeniul schiabil, cu gondola, mașina sau duba, poți schia liniștit aproape continuu. Oricât de aglomerat ar fi, nu aștepți mai mult de 5-10 minute la telescaune.
Cine a proiectat pârtiile, le-a interconectat inteligent, astfel încât să poți schia și 16 kilometri neîntrerupt, dacă te țin picioarele, și a amplasat „Après-ski“-uri, cu bar, restaurant și toalete încăpătoare, la mai multe intersecții, ar merita premiat.
La intersecțiilor mai multor pârtii sunt „Après-ski”-uri, cu bar, restaurant și toalete încăpătoare
De asemenea, merită subliniat faptul că, în zona Plato, între 1.600 și 2.500 de metri altitudine, pârtia este de 3-4 ori mai lată decât orice pârtie din România.
Despre faptul că, dimineața, toate pârtiile erau „hârtie“, bătute perfect, nici nu mai vorbesc. Bansko, la fel ca majoritatea stațiunilor de schi cu pretenții, are aceeași problemă în perioada vacanțelor.
Accesul greoi pe domeniul schiabil, când mii de oameni vor să ajungă dimineața sus, dacă se poate simultan, în intervalul 9.00-11.00, să zicem.
Gondola are o capacitate de 2.000 de oameni pe oră, dar nu face față. Începând cu ora 8.15, când încep activitatea școlile de schi, care au prioritate la îmbarcare, și sosesc pe bandă și microbuzele de transfer de pe la hoteluri, se formează cozi și de 2-3 ore.
Așa că, dacă vrei să urci dimineața cu gondola, trebuie să fii la stație în jur de 7.30. Prea devreme pentru mine.
Pârtiile și instalațiile de cablu sunt interconectate inteligent
Am identificat, însă, trei soluții. În cinci din cele opt zile de schi, am urcat cu mașina. Sunt 12 kilometri, durează circa 40-60 de minute, având în vedere că se face coadă la plata parcării (tarif: 10 euro/zi). Dacă în primele două zile am fost pe drum în jur de 8.40 și am urcat fără probleme până în parcarea de la Bunderishka, în a treia abia am găsit loc lângă stația de taxare.
Sunt patru parcări mari sus. Prin urmare, ziua următoare, am fost pe drum la 8.15. Tot aglomerat, se apropia weekendul. Apoi, luni, am plecat pe la 8.00 și am prins la limită loc de parcare. Deja peste vacanța britanicilor se suprapunea și cea a copiilor din zona București – Ilfov, plus alte județe.
Après-ski”-ul Kozela, panoramă de la telescaunul Shiligarnik
În weekend, n-am mai avut curaj cu mașina și bine am făcut, poliția blocând drumul din cauza aglomerației. Dar am găsit următoarele două soluții.
Sâmbătă, am parcat jos, în zona gondolei, cu 5 euro/zi, și am luat una dintre dubele de transfer care pleacă regulat din parcarea gondolei. 5 euro de persoană, timp de așteptare de circa 20-30 de minute. Iar duminică am testat skipass-ul de jumătate de zi, valabil de ora 12.30. Am stat circa 1h 20 min la coadă la gondolă și pe la 13.10 eram sus.
Cazare cu raport calitate/preț mult mai bun ca în România, mâncare și băutură mai scumpe pe pârtii
Inițial voiam să mergem la Azuga sau Sinaia, pentru a mai face fetița câteva ore de schi cu monitorul preferat.
Când am văzut însă că, iarna asta, garsonierele în regim hotelier la care mai fusesem în Azuga și Sinaia aveau prețuri de 420-460 de lei pe noapte, am găsit și rezervat din timp (octombrie 2022, pentru februarie 2023) la Bansko o garsonieră de +3*, bine poziționată, cu echivalentul a 220 lei/noapte. Deci, aproape la jumătate de preț.
Mașina e cea mai bună gondolă, dacă urci în jur de 8.30-9.00
Și, dacă tot vorbim despre prețuri, singurele care mi s-au părut mai mari decât la noi au fost cele de la „Après-ski“-urile de pe pârtii: cafea – 2,5 €, capuccino sau ciocolată caldă – 4,5 €, vin fiert – 5 €, cartofi prăjiți – 5 €, cârnat de vită – 12 €, frigăruie de pui – 7,5 €.
La restaurantele din Bansko porțiile sunt mari și prețurile sunt similare cu cele din România, doi adulți și un copil iau, în general, prânzul sau cina cu circa 40-50 €: pizza 30 cm – 10-15 €, fel principal – 9-20 €, burger – 11-13 €, limonadă – 5 €, bere – 2-2,5 €, stică de vin – 10-15 €.
Puțină relaxare, după vreo 20 de kilometri de schi
Pentru închirierea echipamentului de schi și lecții de schi pentru copil, am negociat on-line, din ianuarie, cu vreo zece centre din Bansko și am obținut următoarele prețuri: echipament „VIP“ pentru adult – 15 €/zi (schiuri și clăpari cu flex 120 aproape noi, puteam alege și echipament „Basic“ la 10 €/zi), 5 zile cursuri de schi la grup (6-8 copii), a câte 4 ore/zi, cu skipass „All-Day“ inclus și echipament pentru 8 zile, la 270 €. Skipass-ul pentru adulți e 45 €/zi, 35 €/jumătate de zi sau 130 €/3 zile, de exemplu.
Distracția începe de la Bunderishka polyana, stația de sus a gondolei. Pe fundal, pârtia Tomba (neagră)
BMW X1 23d xDrive – Demonstrația că dieselul nu are încă rival la drum lung
Personal, după ce am condus mai multe mașini electrice, îmi este cât se poate de clar că, deocamdată, la drum lung și mai ales în vacanță, nicio mașină electrică nu poate oferi confortul, plăcerea de a conduce și libertatea de mișcare proprii automobilelor clasice, cu motor termic.
De la București la Bansko (550 km), am ajuns relaxat în șase ore și ceva, cu două opriri scurte, cu noul BMW X1 23d xDrive. Cei 211 cai putere (197 CP diesel și 19 CP electrici) au „mâncat“ 7,1 litri/100 km de motorină.
Echipament de schi de închiriat impecabil: 15 €/zi - schiuri și clăpari „VIP”, cu flex 120
Apoi, la întoarcere, am făcut tot circa șase ore, dar, drumul fiind mai mult la vale, sistemul mild-hybrid a muncit mai mult, motorul a fost de mai multe ori oprit în mers la „coasting“ și consumul a fost de 6,3 litri/100 km (autonomie estimată de 950 km, în contextul unui stil de condus sportiv!)).
Per total, am parcurs vreo 1.300 de kilometri, cu tot cu urcările zilnice la schi, cu un consum mediu de 6,8 litri/100 km. X1 23d xDrive a vrut cu încăpățânare să demonstreze că dieselul mai are încă un cuvânt greu de spus.
De asemenea, a treia generație BMW X1 a arătat că a evoluat mult, atât față de primul model din 2009, realizat pe platformă de Seria 3, care avea un habitaclu destul de înghesuit, cât și față de modelul apărut în 2016, pe platformă de Mini Countryman, care nu prea avea dinamică de BMW.
De la 2.500 metri altitudine poți coborî pe schiuri până în Bansko. Atenție, pe varianta Ski Road-lui poți întâlni și mașini, intersectează vreo 3 drumulețe
Noul X1 este încăpător și confortabil chiar și pentru cinci adulți, iar portbagajul este suficient pentru doi adulți și un copil plecați zece zile în vacanță la schi, dacă îl mărești puțin prin glisarea măcar a unei părți a banchetei spate. Intră două trollere mari, o sanie, două ghiozdane de laptop, plus 4-5 sacoșe măricele.
Apoi, cu ocazia facelift-ului profund, bavarezii au reușit să facă mașina să se simtă ca un BMW, să nu mai arunce „nasul“ pe virajele abordate rapid ca Mini Countryman (mai puțin versiunea JCW). xDrive-ul aruncă ceva mai multă putere spre puntea spate.
De pe bordul noului X1 au dispărut aproape toate butoanele, chiar și cele utile
Habitaclul este dominat de panoul de bord digital curbat, fără urmă de indicator analogic, cu BMW Live Cockpit Plus disponibil standard.
E simpatic și destul de funcțional, dar, schiind de peste 25 de ani, de când era telescaun cu două locuri la Predeal, nu prea înțeleg de ce bavarezii au renunțat la sistemul iDrive cu rotiță și butoane, unul dintre cele mai bune de pe piață, în favoarea unui display banal cu touch, mai puțin intuitiv, cum au multe mașini.
De asemenea, nu înțeleg de ce a fost scos butonul computerului de bord de pe maneta de semnalizare și trebuie să bâjbâi prin meniu funcțiile.
Farurile adaptative matrix LED nu te ajută pe pârtie, dar noaptea e ca ziua în fața mașinii.
M-am distrat, însă, cu asistentul personal inteligent BMW, care înțelege și execută ce îi spui, nu ca „ION“ de la Guvern care oferă doar răspunsuri predefinite. Deschide și închide geamurile și trapa panoramică sau, de exemplu, dă drumul la radio. High-Tech, dar nu știu cine îl folosește după, să spunem, șase luni de la achiziție.
Am apreciat însă direcția sport, cu răspuns mult mai direct decât la modelul precedent, Head-Up Display-ul, care te ajută mult când bate soarele din spate/lateral și nu mai vezi mai nimic pe display-ul din bord, și sistemul de avertizare în caz de coliziune frontală capabil să detecteze traficul care se apropie atunci când viraţi la stânga (în ţările în care automobilele circulă pe dreapta) şi pietonii şi bicicliştii când viraţi la dreapta.
A văzut clăparul unui britanic grăbit să traverseze printre mașini exact la timp.
Panoramă de la 2.500-2.600 metri altitudine, telescaunele Banderitsa și Plato
