Care este cea mai veche cofetărie din Țara Românească? Atracția către deserturi și dulce nu i-a ocolit nici pe români. De aceea, primele locuri specializate în producerea și comercializarea unor asemenea produse au apărut acum peste 150 de ani.
Care este cea mai veche cofetărie din Țara Românească? Ce specialități vindea?
Prima cofetărie din lume - ce era și patiserie, totodată - este considerată a fi faimoasa Stohrer, din Paris.
A fost înființată de Nicolas Stohrer, patiserul regelui Ludovic al XV-lea, o legendă în lumea deserturilor franțuzești.
De exemlu, el este cel care a inventat prăjitura Rhum Baba, comercializată și azi, din care s-a „născut”, ulterior, cunoscuta savarină, atât de apreciată și la noi.
Celebra patiseria-cofetărie este deschisă neîntrerupt, de aproape 300 de ani, din 1730, pe strada Montorgueil la numărul 51 din capitala Franței, conform artaalba.ro.
Nici românii nu s-au opus seducției produselor dulci, ce-i făcea să vadă viața în culori mai vii, iar boierii erau cuceriți de deserturile pline de zaharicale.
Dar, în București și Țara Românească, marea majoritate a preparatelor purtau pecetea secolelor de infuență otomană.
Citește și: Ce se vindea pe Calea Victoriei acum 100 de ani? Ce puteai cumpăra cu 50 de lei?
Așa că locuitorii erau mai degrabă obișnuiți cu dulciurile de tip oriental: „baclavale, sarailii, cataifuri, pricomigdale, pistil din pastă de gutui sau alte fructe, acadele (caramele), rahat, dulcețuri, șerbeturi, cozonac”.
Cofetăria Elefterescu se afla în Casa Greceanu, vizibilă în stânga imaginii, peste drum de Grand Hotel de Boulevard - Foto: bucurestiivechisinoi.ro
Cam aceasta era și oferta celei mai vechi cofetării din București care, nu, nu este Capșa.
Ceva mai devreme de înființarea acesteia, pe la 1840, pe Podul Mogoșoaiei - Calea Victoriei după 1878 - în casa Greceanu, care se afla vizavi de Grand Hotel du Boulevard, în intersecția Podului Mogoșoaia cu bulevardul Regina Elisabeta, își avea sediul cofetăria Elefterescu, patron fiind un anume Lefter. potrivit dulceromanie.ro.
Un deceniu mai târziu, imediat după Revoluția de la 1848, „Bucureștiul dulce” era reprezentat de localul Giovanni, amplasat tot pe Calea Victoriei, în Piața Teatrului.
Era vizavi de clădirea veche a Teatrului Național (aflat încă în construcție la acea dată, adică 1850), la parterul Hotelului Hugues. Clădirea hotelului există și azi, lipită de cea care găzduiește Hotelul Continental.
Citește și: INTERVIU Chipul lui Decebal, în București? Cum a apărut statuia de dac? A costat 250.000 €
Piața Teatrului era un important nod de circulație și de întâlnire pentru protipendada bucureșteană amatoare de socializare și de dialoguri îndulcite cu cofeturi „italienești”, mai scrie sursa citată.
De asemenea, în Pasajul Român, care se afla aproximativ pe locul unde astăzi este blocul la parterul căruia este magazinul Muzica, avea o cofetărie, cam în aceeași perioadă, un alt italian, Comorelli.
Cofetăria Giovanni se afla la parterul hotelului Hugues, din Piața Teatrului, vizavi de vechiul sediu al Teatrului Național - Foto: Facebook/Calea Victoriei/lupuldacicblogg.wordpress.com
E drept, localul era ceva mai modest decât al conaționalului rival într-ale zaharicalelor Giovanni, dar,, se poate spune că amplasamentul îl ajuta să aibă clienți suficienți.
Abia în 1852 pornește la drum ceea ce avea să se tranforme în celebra Capșa. Începutul a fost făcut în ael an, prin cofetăria „La Doi fraţi”, din iniţiativa aromânilor Anton şi Ştefan Capşa.
A fost prima ei fază. S-a dezvoltat treptat şi a durat până în 1871. A doua cofetărie Capşa îşi începe activitatea în 1868, graţie talentului, energiei, cunoştinţelor deosebite în ale meseriei ale lui Grigore Capşa.
„În 1852, frații Capșa, Anton și Vasile, fiii aromânului Constantin, inaugurează primul lor local, cu firma „La doi frați”, în vechea casă Damari (pe Podul Mogoșoaiei ), unde mai târziu s-a clădit Hotel de France; un al treilea frate, Grigore, învață între timp, la Paris, meșteșugul pe lângă celebrul Boissier, cunoscut în întreaga lume prin bomboanele și prăjiturile sale de ciocolată”, scrie istoricul Constantin C. Giurescu, în monumentala sa lucrare, „Istoria Bucureștilor”.
Grigore Capșa a plecat la Paris în 1866, unde s-a specializat la celebra - în epocă - firmă „Boissier”, a maestrului cofetar și patiser Bélissaire Boissier.
Citește și: Care e cea mai veche cafenea din Țara Românească? Rezistă de 200 ani. Eminescu și Caragiale, clienți
După un an de practică a fost singurul străin care a participat la expoziția din Paris, unde „a obținut două mențiuni onorabile și i s-a permis să prezinte împărătesei Eugenia câteva din produsele artei lui de cofetar”.
După încă un an, pe 23 aprilie 1868, a fost deschisă cofetăria cu firma „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa”.
Potrivit mărturiilor vremii, aceasta „se asemăna ca mobilier și prezentare cu cele mai rafinate firme din centrele europene”.
Casa Capșa, în 1907 - Foto: istoriesicivilizatie.ro
Mai mult decât atât, „cofetăria fraților Capșa, prin specialitățile sale, nemaiîntâlnite până atunci la noi în țară, devine un punct de mare atracție”, unde „clienții se îmbulzesc să cumpere și să consume delicioasele produse de cofetărie și variate bomboane prezentate în cutii luxoase, cu ornamentații și litere aurite, comandate direct de la Paris”, menționează și George Potra, în lucrarea „Bucureștii de ieri”.
Este etapa în care numele firmei urcă tot mai mult înlăuntrul şi în afara ţării, produsele acesteia fiind „de o rară finețe și elegant prezentate”.
Își păstrează locul de frunte şi în anii dintre cele două războaie mondiale, devenind un magnet nu doar pentru potentații vremii, ci și pentru elita culturală și artistică.
Asta nu doar prin dulciurile produse, ci și prin restaurantul cu un meniu generos, care oferea atît bucătărie franceză, cât și românească.
Citește și: Care este cea mai scumpă ciocolată din lume? Costă cât 850 de ciocolate normale
Spre exemplificare, într-un meniu de la 1881, conform istoriesicivilizatie.ro, Casa Capșa oferea clienților următoarele produse, neuitând să treacă și numele furnizorilor:
- Vin roşiu Matei Basarab
- Sparanghel Filipescu, sossu Buftea
- Anghenare sau dovlecei Mogoşoaia cu cepuşoară şi untdelemn îngheţat
- Sorbire (Sorbet?) princiară de Chitila
- Puişoru de mai
- Castravete Tântava
- Marule Cotroceni (salată)
- Brânză de stână (Andreescu)
- Caşcaval august de Buşteni
- Brânză boerească de Comarnic.“
Odată cu instaurarea regimului comunist, după 30 decembrie 1947) şi naţionalizările din 1948 s-a pus capăt şi activităţii Casei Capşa ca întreprindere privată, ea fiind confiscată în anul 1950.
