Care este originea machiajului? Istoria „suleminirii”, așa cum i se spunea în țara noastră cândva, este mult mai veche decât am putea crede. Iar primele forme de folosire a trucurilor de machiaj cu care oamenii dădeau mai multă expresivitate unui chip sau, pur și simplu considerau că îl înfrumusețează, datează de peste 5.000 de ani.
Care este originea machiajului? Fardurile sunt folosite de peste 5.000 de ani. Cine au fost primii?
Machiajul datează din jurul anului 3000 î.Hr., începând cu egiptenii. Aceștia l-au creat deoarece credeau că machiajul este aproape de evlavie și că îi atrage pe zei, În societatea egipteană antică purtau machiaj atât bărbații, cât și femeile din toate clasele sociale.
De asemenea, machiajul era folosit pentru a-și etala bogăția, un model care va continua timp de mii de ani.
Deoarece în Egipt, la acea vreme, machiajul era la îndemâna oricui , mai degrabă ustensilele folosite în acest scop și recipientele de depozitare simbolizau bogăția unei persoane decât machiajul în sine.
Mulți țărani săraci se bazau pe vase și bețe de lut pentru a-și depozita și aplica machiajul, în timp ce cei bogați aveau acces la cutii și instrumente delicate, create special pentru acest scop, ornate adesea cu bijuterii și fildeș.
Cel mai popular machiaj pentru care egiptenii erau cunoscuți era cel numit „kohl”, care era similar cu fardul negru de ochi, fiind utilizat pentru a contura ochii. Fardul era de obicei făcut dintr-un minereu gri numit galenă.
Kohl-ul este folosit și astăzi, deși pe atunci era de obicei asociat cu fard de ochi albastru sau verde, dar acum poate fi asociat cu orice culoare.
Citește și: 180.000 de euro a plătit un ministru, pentru a-și face poze, pe care să le posteze pe Internet
De asemenea, ei foloseau și ruj roșu, care era obținut prin amestecarea grăsimii cu ocru roșu. conform halifaxpubliclibraries.ca.
În plus, egiptenii antici nu limitau frumusețea la fețele lor, folosind adesea henna pentru a-și colora vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare.
Egiptenii vedeau machiajul ca pe o sursă de putere personală. Ei credeau că machiajul ochilor îi proteja de „ochiul cel rău”, dar și de diverse boli ori de nelăcerile provocate de soarele arzător.
Egiptenii antici au fost primii care au folosit machiajul - Foto: Pixabay
Ulterior, obiceiul a ajuns și în Grecia și Roma antică, unde oamenii au început să se machieze, dar încercând, totodată, să obțină un aspect mai „natural”.
La început, femeile purtau atingeri ușoare de culoare pe obraji și buze, create prin amestecarea plantelor sau a fructelor cu coloranți pe bază de plumb și mercur (care acum este considerat toxic).
Citește și: Care celebrități sunt criticate pentru că își etalează părul alb. Trecerea anilor își spune cuvântul
De asemenea, foloseau uneori fond de ten pudră, dar se asigurau mai ales că pielea lor naturală era impecabilă folosind miere și ulei de măsline în diferitele produse de îngrijire a pielii, cum ar fi crema hidratantă și detergentul.
Originea machiajului se află în Egiptul antic
Ceva mai târziu, în Roma imperială, femeile puneau mare preţ pe tot ceea ce venea din Grecia în materie de cosmetice.
Orice negustor care se respecta se lăuaă că marfa sa vine direct de acolo, chiar dacă era fabricată câteva străzi mai încolo. Dar, pentru a fi la modă, totul era musai să fie grecesc.
Sclavele care se îngrijeau de frumuseţea matroanelor erau numite, tot ca în Grecia, „cosmetes”. aceasta fiind și originea cuvântului „cosmetician”.
Dar, în cazul femeilor din înalta societate romană, exista un adevărat ritual de machiaj. Înainte de a se apuca să-şi fardeze stăpâna, sclava sufla mai întai înspre aceasta sau către o oglindă.
Astfel exista garanţia că a mestecat substanţe aromate pe stomacul gol şi că nu îi miroase gura. De ce asta? Pntru că sclava urma apoi să dilueze fardurile cu salivă şi să le aplice odată înmuiate pe obrazul matroanei. De altfel, cuvântul fard provine de la „farda” care înseamnă în italiană, „a scuipa”.
În toată această perioadă, obiceiul machierii și a folosirii de farduri s-a dezvoltat și într-o zonă diferită a lumii.
Membrii familiei regale chineze au folosit ojă pentru a-și reprezenta statutul social. Liderii de rang înalt purtau ojă din argint sau aur, liderii de rang inferior purtau negru sau roșu, iar claselor mai sărace le era interzis să poarte orice fel de ojă.
În jurul anului 600 d.Hr., femeile chineze au început să folosească fonduri de ten foarte deschise la culoare, compuse de obicei dintr-o pudră foarte albă, pentru a se distinge de clasele muncitoare.
De asemenea, își puneau pudră roșie puternică pe obraji și își întunecau sprâncenele. Pigmenții folosiți în majoritatea produselor cosmetice din acea vreme erau obținuți prin fierberea plantelor, a grăsimilor animale și a condimentelor.
Citește și: De ce a fost transportat trupul lui Alexandru cel Mare în miere. Manipularea cadavrelor, un mister
De asemenea, ei își pictau în mod obișnuit buzele în formă de inimă roșie folosind vermillion, un pigment utilizat cel mai des între antichitate și secolul al XIX-lea, obținut din cinabru - o formă de sulfură de mercur.
China antică a fost una dintre primele țări în care tendințele în materie de frumusețe se schimbau rapid, multe dintre dinastiile timpurii concentrându-se pe formele și culorile schimbătoare ale sprâncenelor.
Cele mai multe tendințe în materie de sprâncene au fost create în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr.).
Odată cu creștinismul și rigorile morale impuse de Biserică, situația machiajului avea să se schimbe radical. În această perioadă, scriitorii creștini au început să creeze o asociere între machiaj și înșelăciune.
Femeile au început să lucreze la îngrijirea pielii pentru a da aspectul unei pieli impecabile în mod natural, folosind rețete făcute în casă.
Brusc, în timpul anilor 1550, totul s-a schimbat din nou când conceptul elisabetan de frumusețe a câștigat popularitate.
Fiecare femeie a început să își smulgă sprâncenele pentru a da iluzia de a avea o frunte mare, să își albească pielea folosind „ceruse” (oțet și plumb alb) și să își coloreze obrajii și buzele cu albuș de ou, ocru și chiar mercur. Totul, pentru a încerca să copieze aspectul reginei Elisabeta I.
Aceste tendințe de înfrumusețare au provocat diverse pericole pentru sănătatea femeilor și au jucat un rol major în scăderea speranței de viață la 29 de ani.
O altă regină care a influențat tendințele în materie de frumusețe, doar că de data aceasta a fost împotriva tuturor, a fost regina Victoria a Marii Britanii, care credea că machiajul este lipsit de feminitate și vulgar.
Acest lucru a creat o reacție împotriva machiajului care este încă vizibilă în lumea de astăzi, în anumite cercuri și pături sociale.
În această perioadă, femeile au început să își ciupească obrajii și să își muște buzele pentru a-și da un aspect trandafiriu. Multe femei care continuau să se machieze erau privite de sus și considerate prostituate.
În schimb, începând cu anii 1920, „aspectul” starurilor de cinema de la Hollywood a început să încurajeze femeile să se machieze, producând o nouă schimbare a atitudinii față de „sulemenire”.
Acest lucru a făcut ca industria frumuseții să înflorească, iar produsele de machiaj, tot mai sofisticate, au început să fie produse și vândute în masă, ca și astăzi.
Acest lucru a condus la tendințe unice în materie de frumusețe, cum ar fi rujul roșu din anii 1950 și sprâncenele subțiri din anii 1990.
La ora actuală, machiajul este intens promovat și prin intermediul rețelelor de socializare pentru toate persoanele de orice rasă, sex și clasă socială.
El s-a transformat în ceea ce oricine dorește să fie. Oamenii pot purta machiaj „fără machiaj”, machiaj colorat, își pot crea propriile mărci de makeup și chiar pot avea o carieră în arta machiajului.
