Cât de mari ar fi aripile noastre, dacă oamenii ar zbura? Specia umană nu posedă oase goale precum păsările, așa că diferențele, pentru a compensa acest lucru, ar fluctua în funcție de înălțimea și de greutatea fiecăruia.
Cât de mari ar fi aripile noastre, dacă oamenii ar zbura? Diferențele, date de talie și de greutate
Deși oamenii pot face multe lucruri minunate, nu putem zbura singuri. Dar dacă am putea, cât de mari ar fi aripile noastre?
Desigur, răspunsul depinde de mărimea persoanei. Ty Hedrick, profesor de biologie la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill, a declarat că o persoană care cântărește aproximativ 70 de kilograme și are cel puțin 1,50 metri înălțime ar avea o anvergură a aripilor de aproximativ 6 metri.
Hedrick a ajuns la această cifră folosind o ecuație dezvoltată de Robert Nudds, lector superior în științe biologice la Universitatea din Manchester.
Nudds a descris această ecuație într-un articol publicat în 2007 în Journal of Avian Biology, în care explica scalarea parametrilor aripilor păsărilor în funcție de masa corporală.
Citește și: VIDEO Cel mai mare dirijabil din lume, lung cât două avioane Boeing 747, primul zbor din istorie
Altfel spus, dacă mai facem câteva calcule suplimentare, rezultă că aripile ar crește în anvergură cu un metru la aproximativ fiecare 10 kg în plus ori 5 cm adăugați la înălțime.
Dar în acest scenariu ipotetic, nu putem pur și simplu să ne punem o pereche de aripi și să încheiem ziua.
Este nevoie de o reimaginare completă a anatomiei noastre. Dacă vrem să zburăm, avem nevoie de alte caracteristici în afară de aripi.
Ar fi nevoie de modificări majore anatomice, pentru ca oamenii să poată avea aripi cu care să zboare - Foto: Pexels (cu rol ilustrativ)
În primul rând, trebuie să ne gândim ce fel de aripi vom avea. Aspectul clasic de înger înfățișează un om zburător cu o pereche uriașă de aripi cu pene care ies din spate.
„Din punct de vedere anatomic, ar fi nevoie de un omoplat separat. ceste aripi ar avea nevoie, de asemenea, de mușchi de zbor înfășurați de la piept la spate”, a declarat Michael Habib, cercetător asociat la Institutul Dinozaurilor de la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles County, pentru Live Science.
Potrivit lui Habib, aripile de liliac ar avea mai mult sens pe oameni. În această configurație, întregul braț și mâna s-ar întinde, creând o anvergură de 6 metri. O aripă cu membrană cărnoasă ar acoperi aceste membre.
Dar pentru a zbura efectiv, restul corpului nostru ar trebui să producă suficientă energie, ceea ce ar necesita mușchi puternici.
Citește și: Cine a fost primul om ce a încercat să zboare? S-a petrecut acum 1.000 de ani. Cum s-a sfârșit totul
La păsări, o medie de 16% până la 18% din masa musculară provine din mușchii folosiți pentru zbor. La unele, până la 30% din masa lor musculară provine din piept.
Acest lucru este valabil și în cazul liliecilor, deși masa este distribuită pe mai mulți mușchi. „Este ceea ce îi diferențiază de constituția unui animal care nu zboară”, a spus Habib.
În privința oamenilor înfățișarea noastră, în caz că am putea zbura, ar fi amuzantă sau de coșmar, în funcție de imaginația fiecăruia
„Vei avea un piept care iese mult în afară și un spate care este super, super distrus, rupt”, a adăugat Habib.
Tipul de zburători căruia i-ar aparține oamenii este, de asemenea, un factor în această dilemă.
„Nu toți zboară exact în același mod. Felul în care zbori va fi determinat de anatomia ta”, a explicat Habib.
Există câteva tipuri de zbor, iar toate creaturile zburătoare se specializează în diferite tipuri, cum ar fi fâlfâitul, planarea, plutirea și înălțarea.
Fiecare dintre aceste specialități implică diferite tipuri de aripi. De exemplu, Habib a spus că o pasăre care bate din aripi de-a lungul călătoriei are aripi mai scurte și mai robuste.
Pe de altă parte, o pasăre zburătoare precum albatrosul are aripi mult mai lungi în raport cu dimensiunea sa, cu ajutorul cărora poate pluti pe distanțe considerabile.
Oamenii, cu dimensiunea lor relativ mare, ar zbura probabil asemănător precum albatroșii.
Mai este și problema decolării, mai ales dacă am avea aripi ca de liliac, dar lungi de 6 metri. Cu aripi atât de mari, nu am putea să ne ridicăm în zbor.
„Nu poți bate din aripi foarte mult când ești aproape de sol”, a mai declarat și Ty Hedrick pentru aceeași sursă.
Pe de altă parte, Habib a sugerat că ceea ce se numește o „lansare patrupedă” sau o lansare dintr-o poziție în care toate cele patru membre pornesc de la sol, ar fi cea mai eficientă pentru ființele umane, dacă am putea zbura prin forțe proprii.
Pterozaurii, care au fost unele dintre primele vertebrate care au dezvoltat capacitatea de a zbura în urmă cu peste 200 de milioane de ani, probabil că au mers și au decolat și în acest fel, conform unei lucrări din 2010 și publicată în revista PLOS One. Unii lilieci, de asemenea, precum liliecii-vampir, merg și aleargă și în patru labe.
Desigur, oamenii sunt dezavantajați din punct de vedere evolutiv. Animalele zburătoare și-au perfecționat anatomia pentru zbor timp de milenii. Noi am avea nevoie de o mulțime de alte adaptări pe care păsările le-au dobândit de-a lungul multor epoci.
