Ce este Dragobetele, Ziua Îndrăgostiților în stil românesc? În tradiția românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind sărbătorit în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Data de 24 februarie nu era întâmplător aleasă, ci marca începutul anului agricol.
Ce este Dragobetele, Ziua Îndrăgostiților în stil românesc? Fetele trebuie să culeagă „apa zânelor”
După ce sărbătoarea Sf. Valentin a început să se impună ca Zi a Îndrăgostiților și țara noastră, mulți români au aflat și despre „rivalul” autohton al importului occidental, Dragobetele.
Deși mult mai vechi decât „concurentul” său din Vest, tradiția acestei zile în care este sărbătorită iubirea a fost ținută „sub obroc” de comuniști, puțini români știind despre ea.
În schimb, pe o „piață liberă”, inclusiv a obiceiurilor și tradițiilor, vechea sărbătoare de Dragonete a prins aripi, la fel ca și cea de Sf. Valentin.
Citește și: Ce este interzis să faci pe 24 februarie. Superstiții și tradiții de Dragobete care alungă ghinionul
În tradiția românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind sărbătorit în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Data de 24 februarie nu era întâmplător aleasă, ci marca începutul anului agricol.
Este momentul în care întreaga natură renaște, păsările îşi caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog.
Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar Dragobetele marca ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se pregătea pentru venirea primăverii.
Dragobetele e o sărbătoare a iubirii, ocrotindu-i mai ales pe tinerii îndrăgostiți - Foto: Facebook/Dragobete Romania (cu rol ilustrativ)
Conform unor legende, Dragobete este considerat a fi fiul Babei Dochia - una dintre ipoteteticele fiice ale regelui Decebal.
Nu se știe dacă originea sa coboară până în vremea dacilor, dar aceștia aveau o divinitate mitologică a dragostei similară lui Eros de la grecii antici sau Cupidon, la romani.
Spre deosebire de Sf. Valentin, Dragobete era considerat un fecior chipeş, iubăreţ şi năvalnic, dar şi plin de bună dispoziţie, avea rolul unui fel de „naş cosmic”, care oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor, conform folclor-romanesc.ro.
Dragobete ar fi fost fiul Babei Dochia
De aici s-a păstrat ideea că de Dragobete, tinerii – băieţi şi fete – se întâlnesc pentru ca iubirea lor sa ţină tot anul, precum a păsărilor (care potrivit mitologiei sunt mesagerii zeilor) ce se „logodesc”, iar Dragobete a devenit protectorul tinerilor în general şi al îndrăgostiţilor, în special.
Conform altor opinii, originea acestei sărbători populare îşi are originea în „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie, care în limba slavă se numește Glavo-Obretenia.
Citește și: 24 februarie: Dragobetele, fiul Babei Dochia
Se spune că românii au adoptat această sărbătoare încă din Evul mediu, sub diverse denumiri – „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”, pentru ca în vremurile mai recente, în sudul și sud-estul României să fie adoptată sub denumirea de Dragobete.
Cunoscută şi sub alte denumiri - Ziua Îndrăgostiţilor, Cap de primăvară, Logodnicul Păsărilor, Sânt Ion de primăvară, Dragomiru-Florea, Năvalnicul sau Granguru’ - Dragobetele a păstrat până azi semnificaţia trezirii naturii, a păsărilor care încep să îşi caute cuiburi, a oamenilor care rezonează cu această „reînviere”.
În dimineața zilei lui Dragobete, înveșmântați în straie de sărbătoare, flăcăii și fetele se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se țineau de jocuri și de povești.
Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieții adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete și tămâioasă, flori de primăvară și plante miraculoase, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi la descântece de dragoste.
Dragobetele se sărbătorește pe 24 februarie
În unele zone, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă, despre care se spunea că e „născută din surâsul zânelor” - a și fost supranumită „apa zânelor”.
Ea era apoi păstrată cu grijă, existând credința că avea proprietăți magice: făcea fetele mai frumoase și mai drăgăstoase. Dacă de Dragobete nu erau zăpadă și fragi, fetele adunau apă de ploaie sau luau apă de izvor pentru spălatul părului.
Citește și: Legenda Dochiei, fata de împărat și tradiția celor nouă cojoace: Cum s-a transformat în stâncă
O altă tradiție, prcticată mai ales în județul Mehedinți, spune că dacă vremea e frumoasă, tinerii merg în pădure pentru a culege primele flori ale primăverii, iar la întoarcerea înspre sat fetele sunt alergate de băieți – obicei denumit „zburătorit”, mai scrie sursa citată.
Dacă îi simpatizează, se lasă prinse de către aceștia. Împreunarea se celebrează printr-un sărut - adică „Dragobetele sărută fetele !” - semn al logodnei simbolice, iar dacă tinerii respectă acest obicei, se vor bucura tot anul de belșug și vor fi ocoliți de febră și alte boli.
În schimb, dacă tradiția nu este respectată, ei nu vor avea deloc parte de iubire până la Dragobetele viitor.
Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur doar pentru treburile mărunte. Deoarece exista credința că Dragobete îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelșugat decât cei trecuți, oamenii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase – nu munceau, doar își făceau curățenie prin case.
