Au existat trei filme cu aceiași actori principali care zugrăveau aventurile unor ardeleni în SUA.
Dan Piţa a regizat „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978), „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981) în timp ce Mircea Veroiu s-a ocupat de „Artista, dolarii şi ardelenii” (1980).
Cele trei filme au adunat nu mai puțin de 15 milioane de spectatori și au reprezentat un uriaș succes de casă. Când s-a pus problema continuării acestor pelicule, cenzura s-a opus. Existau,deja, schițe pentru alte două filme.
Cine a oprit filmările la filmele cu ardeleni
„În vremea aceea, erau gândite aceste trei filme pe care le ştiţi, care s-au făcut, şi mai erau, poate chiar şi scrise sau schiţate, încă două poveşti. Şi anume, ei, cei trei fraţi plecau, se înscriau în legiunea străină, iar în ultimul film întoarcerea acasă, în Poplaca.
Din păcate, vremurile s-au stricat în România (oricum, mai rău decât erau stricate) şi au fost tăiate din bugetele anuale comediile, ceea ce era şi acest film, tocmai ca să rămână spatiu şi finanţare pentru filme de linie, filmele de ideologie şi de propagandă, (erau anii '80) şi, prin urmare, nu s-au mai făcut la vremea aceea.
Se râdea chiar pe vremea aceea cum că cei trei fraţi au rămas în America şi nu s-au mai întors acasă, ceva de genul acesta“, a spus actorul Mircea Diaconu unul dintre protagoniștii seriei în adevarul.ro.
Diaconu este cel mai mic dintre frații Brad care se și însoară în SUA.
Diaconu are doar amintiri plăcute deși au fost gloanțe reale
Mircea Diaconu spune că în ultimul film un cascador a tras cu gloanețe adevărate de la mare distanță într-o găleată aflată la câțiva centimetri de piciorul lui.
„În ultimul film, e o scenă în care eu mă duc să iau apă de la un izvor. Şi nişte vecini, care nu voiau să mă lase să iau apă din apa lor, trăgeau cu puşca în mine şi îmi împuşcau găleata, mă speriau şi fugeau. Scena, în real, s-a făcut în felul următor: eram pe câmpul acela cu izvor şi ne pregăteam de filmare şi eu mă uitam după artificier...
El era cel care trebuia să monteze în găleata mea, cea în care se trăgea, una-două artificii, ca să explodeze, să o găurească. Şi nu venea niciun artificier. Eu, impacientat: «De ce nu-l chemaţi pe omul ăsta să pună o capsă la găleată?». «Nu, răspunde Dan Piţa, pentru că o să tragă pe viu şi direct» şi arată spre un coleg actor, mai mare cu patru ani decât mine.
Marcel Roşca se numeşte. Marcel era şi cântăreţ de operă, şi actor şi care fusese în tinereţe campion la tir – luase argint la tir, la Jocurile Olimpice, deci era un mare tragător. El juca un rol mic, era dintre cei răi, care ne împuşcau, ne atacau pe noi. Şi Marcel Roşca stătea undeva pe iarbă şi se întreba: «Cu ce o să trag?», că avea nevoie de pistolul ăla, un pistol special, o armă bună, cu care poţi trage la ţintă, cu care, de altfel, el câştigase premiile.
Citește și: Ilarion Ciobanu: „Cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai singuri”. A plecat neconsolat pe mare
Nu, avea în mână un pistol de Buftea – un pistol de Buftea însemnând un pistol de epocă, cine ştie de cu câte războaie în urmă şi spune: Cu ăsta trag! Iar eu am zis: Îmi pare rău! Mi-e frică, pur şi simplu! Fă o probă... Ia, trage tu în creanga aceea - şi îi arăt înspre o creangă.
Stând în fund, Marcel Roşca, mai ceva decât Clint Eastwood în alte filme, stând în fund, pur şi simplu trage, fără să ochească, fix în creanga aia. Şi în orice frunză, creangă îi spuneam, trăgea în ea stând în fund. Trăgea uluitor! Totuşi, în clipa în care s-a filmat, s-a tras cu adevărat în găleata aia, care era la 10 centimetri de piciorul meu. S-a filmat de două sau de trei ori, după care, regizorul a zis «Stop», am fugit peste deal”, a rememorat Diaconu
Filmul nu a fost bine primit de critică chiar dacă a fost ovaționat de spectatori.
Filmul are o portretistică bogată. Pe lângă brelanul principal (Ilarion Ciobanu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu) avem o „figurație inteligentă” de prima mână, cu cascadori eminenți, cu personaje curioase, ca de pildă acea tânără pianistă permanent beată, privind galeș și candriu, dar mânuind pistoIul ca un adevărat cow-boy (interpretă — Ioana Crăciunescu). Interesant și personajul mut (interpretat de Dan Nasta), un om bătrân, cu barbă, care nu scoate o vorbă, dar care, atunci când vreunul din ardeleni e în primejdie, trage cu revolverul și scoate din joc pe dușman. După care, se uită la cel salvat și face o mutră înțeleaptă ca pentru a zice: „Ca să vezi!”, sau „Păi sigur!”, se scria în România literară din 1980. Sursa AICI
De ce au fost aleși ardelenii?
Ideea de a face un western urmărind aventurile a trei fraţi din Ardeal, emigraţi în America la sfârşitul secolului al XIX-lea, aparţine lui Titus Popovici, el însuşi ardelean.
Nu întâmplător, cei trei eroi – Traian, Ion şi Romulus – se numesc Brad, copacul-simbol al rectitudinii morale, fălniciei şi anduranţei.
Titus Popovici a reușit să treacă cel trei filme de cenzură, el fiind membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din România în perioada 1969-1989 și membru al Academiei Române.
Citește și: Bolnav de cancer, artistul care i-a dus pe ardeleni în Vestul sălbatic, vine din exil să moară acasă
„Elocvent pentru această dualitate este chiar şi felul în care abordează şi rezolvă în trilogia de faţă anume teme spinoase precum emigraţia sau animozităţile etnice. De regulă, cinematograful românesc anterior anului 1989 era obligat să privescă emigraţia ca pe o rătăcire răscumparabilă prin căinţă şi revenire în ţară. Deşi e vorba despre nişte filme de epocă, nici fraţii Brad nu fac excepţie atâta vreme cât pe parcursul trilogiei ei tânjesc de dor de patrie şi se tot pregătesc să se întoarcă, dar... pe drum sunt reţinuţi de diverse aventuri”. Sursa AICI
Mircea Diaconu amintea că este singurul dintre cei trei frați din film care mai e înviață. Ilarion Ciobanu și Iuliu Molodvan au murit.
