Cine a fost omul care nu putea fi omorât? John „Babbacombe” Lee, supranumit și „omul pe care nu l-au putut spânzura”, a avut unul dintre cele mai bizare destine pentru un condamnat la moarte.
Cine a fost omul care nu putea fi omorât? A scăpat din trei execuții prin spânzurare. Cât a trăit?
Bărbatul se născuse la 15 august 1864, în Abbotskerswell, comitatul Devon din Anglia, iar la vârsta de 20 de ani a fost acuzat de uciderea unei femei pe care ar fi vrut, după aceea, s-o incendieze, pentru a-și masca fapta.
Emma Anne Whitehead Keyse locuia singură în proprietatea sa, cunoscută ca „The Glen”, împreună cu servitoarele sale Jane și Eliza Neck, bucătăreasa Elizabeth Harris și fratele ei vitreg, John Henry George Lee.
În primele ore ale zilei de 15 noiembrie 1884, în cătunul Babbacombe, Devon, Emma Keyse a fost descoperită ucisă cu brutalitate. Gâtul îi fusese tăiat, avea trei răni la cap, iar ucigașul încercase, de asemenea, să ardă cadavrul, conform bbc.com.
La rândul său, John „Babbacombe” Lee a fost servitor la „The Glen” încă de la terminarea școlii, iar în 1879 a plecat să se înroleze în marină.
Citește și: VIDEO A stat pe nedrept la închisoare timp de 48 de ani. Ce despăgubiri primește
După ce a fost respins la înrolare, John s-a angajat ca lacheu, dar a fost condamnat pentru furt de la angajatorul său. A fost eliberat din închisoare în 1884 și s-a întors să lucreze la „The Glen”.
Când trupul Emmei Keyse a fost descoperit, John Lee a fost suspectul inițial, fiind singurul bărbat din casă la momentul crimei și, în plus, a fost găsit cu o tăietură inexplicabilă pe braț.
Deși circumstanțiale, dovezile au fost suficiente pentru a încerca să-l condamne pentru o crimă față de care își va susține mereu nevinovăția.
„Motivul pentru care sunt atât de calm este că am încredere în Domnul și El știe că sunt nevinovat”, declara John Lee în fața judecătorului, la procesul său.
Și, într-adevăr, se pare că a existat o intervenție divină în ziua execuției lui John. Acesta a fost condamnat la spânzurătoare, sentința urmând să fie pusă în aplicare la închisoarea Exeter, pe 23 februarie 1885.
James Berry, călăul, a testat trapa spânzurărorii aflată pe o schelă și a verificat dacă aceasta se deschidea cu succes de fiecare dată. Trapa mergea perfect,
Cu toate acestea, John Lee a devenit faimos ca „omul pe care nu l-au putut spânzura”, pentru că, în ziua execuției, de trei ori au încercat să-l spânzure și de toate cele trei tentative au eșuat.
Execuția a fost amânată, iar în faţă ridicolului situaţiei, autoritățile britanice au găsit o portiţă de scăpare.
Funia folosită la tentativele de execuție ale lui John Lee se află în colecția „Crime de-a lungul timpului” a închisorii Littledean - Foto: cultofweird.com
Sir William George Granville Venables Vernon Harcourt care îndeplinea funcţia de ministru de interne i-a comutat sentinţa în închisoare pe viaţă fără posibilitatea eliberării condiţionate.
„Ar șoca sentimentele oricui dacă un om ar trebui să plătească de două ori durerea unei morți iminente”, își justifica acesta decizia de comutare a pedepsei.
Citește și: Un bărbat acuzat de crimă, salvat în ultima clipă de la injecția letală după un test ADN
În temniță, Lee a scris de-a lungul anilor o sumedenie de memorii şi altor miniştri de interne cerând să fie eliberat.
Până la urmă, a avut succes. După 22 de ani, în 1907, fără vreun motiv anume, cererea sa de eliberare a fost luat în considerare şi astfel John Lee a devenit un om liber.
„Omul care nu putea fi omorât” era, la ora aceea, faimos şi nu puţini erau aceia care vedeau în supravieţuirea sa miraculoasă un act al divinităţii. Astfel, Lee a devenit un om liber, după 22 de ani de temniță, la vârsta de 42 de ani.
Revenind la miraculoasa lui supraviețuire, istoricii au venit cu o teorie ce ar explica eșecul execuției sale, fără a amesteca vreo intervenție divină în acest lucru.
Iar cheia ar fi modul în care a fost făcut eșafodul. Se crede că la ridicarea acestuia au contribuit deţinuţi încarceraţi la Exeter.
Ei ar fi fixat o scândură arcuită sub podeaua eşafodului. Aceasta se afla exact în locul unde stătea de obicei preotul prezent doar în timpul execuţiei. Sub greutatea acestuia, scândura arcuită se întindea blocând trapa prin care urma să cadă trupul condamnatului, scrie hetel.ro.
De fiecare dată când trapa fusese testată de oamenii legii aceasta funcţionase pentru că preotul nu era prezent. În felul acesta, execuția lui John Lee era, practic imposibiă tehnic, din cauza prezenței preotului în acele momente chiar pe locul vulnerabil al eșafodului.
După eliberare, despre Lee nu s-a mai știut mare lucru. Unii cred că a început o nouă viață anonimă în străinătate. S-ar fi căsătorit în 1909 și a avut copii, dar doi ani mai târziu, în 1911, ar fi emigrat în America.
Dar nu însoțit de soția care era însărcinată cu al doilea copil, ci cu o altă femeie care doar pretindea că îi este consoartă. Ajuns în SUA, John Lee a obținut cetățenia americană și ar fi murit în martie 1945, la onorabila vârstă de 80 de ani, în Milwaukee.
Alții au sugerat că el s-a mutat la Londra, unde a supraviețuit inclusiv bombardamentelor germane din Al Doilea Război Mondial. Adevărul cert nu este cunoscut nici astăzi.
Este cu siguranță posibil ca Lee să fi petrecut ceva timp în afara țării. De asemenea, este posibil să își fi sfârșit zilele într-un azil din sud-vestul țării.
Descoperirea unui certificat de deces al unui bărbat pe nume John Lee indică faptul că acesta era pictor/ muncitor, murind de „degenerare miocardică”.
Un mormânt nemarcat, considerat a fi cel al lui John Lee, este tot ceea ce este posibil să mai fi rămas pentru a marca existența destul de tristă a omului care a plătit, pe drept sau pe nedrept, pentru moartea Emmei Keyse, în 1884.
Citește și: Povestea criminalului în serie care s-a inspirat din filmul horror " Vineri 13": "Pe tine te vreau"
Totuși, destinul special al lui Lee a inspirat mai multe producții artistice. În 1921 a apărut, de exemplu, filmul mut australian „The Life Story of John Lee or The Man They Could Not Hang” („Povestea vieţii lui John Lee sau Omul pe care nu l-au putut spânzura”).
În 1975 a fost lansată o altă peliculă, documentară, de data asta, cu titlu asemănător, „The Man They Could Not Hang”, în regia lui Mark Kidel, cel care a regizat și alte docudrame apreciate la acea vreme, precum „Becoming Cary Grant” sau „Ravi Shankar: Between Two World”, potrivit imbd.com.
În plus, producția lui Kidel din 1975 despre John Lee a folosit drept coloană sonoră muzica unei cunoscute formații britanice de rock a vremii, Fairport Convention, de pe albumul „Babbacombe Lee” din 1971 al trupei.
