Cine a fost Peneș Curcanul, eroul poeziei lui Vasile Alecsandri? A fost voluntar în patru războaie, începând cu cel de independență, din 1877-1878 și terminând cu campania militară a României în Ungaria, din 1919, pentru înlăturarea guvernului comunist al lui Bela Kun. Zilele acestea s-au adunat 92 de ani de la moartea acestuia.
Cine a fost Peneș Curcanul, eroul poeziei lui Vasile Alecsandri? A fost voluntar în patru războaie
Mulți dintre noi am învățat la școală ceebrele versuri cu care se deschide „Peneș Curcanul”, poezia lui Vasile Alecsandri: „Plecat-am nouă din Vaslui / Şi cu sergentul, zece / Şi nu-i era, zău, nimănui / În piept inima rece”.
Dar, cu toate că, multă vreme, destui au fost cei care au crezut că e vorba de un personaj născocit de imaginația poetului, el era cât se poate de real, fiind implicat activ în patru războaie definitorii pentru istoria României.
Citește și: Ce reprezintă un „cot de Halep” și la ce îl foloseau românii? De unde provenea denumirea?
Eroul principal al versurilor lui Alecsandri. Gheorghe Țurcanu, pe numele său adevărat, s-a născut la 1 martie 1854 în Vaslui, fiind singurul copil al lui Gheorghe Ţurcanu şi al Mariei. A avut șansa ca, datorită unor rude mai însărite din Huși, să meargă la școală, învățând să scrie și să citească.
În 1875, a intrat ca dorobanţ în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi, iar la inceputul Razboiului de Independenţă avea gradul de caporal, pentru ca în august 1877 să ajungă sergent.
Aalături de ceilalţi nouă ostaşi din ceata sa, s-a aruncat cu vitejie în bătălia declanşată la 27 august 1877 pentru cucerirea fortificației din faţa Griviţei. Distingându-se în luptă, a fost decorat cu Steaua României cu spade.
Ziua cea mai grea a fost pentru el cea de 7 octombrie a aceluiași an, când s-a declanşat marea bătălie pentru cucerirea redutei Griviţa 2.
Constantin Țurcanu a fost rănit în luptele pentru cucerirea redutei Grivița 2 - Foto: arhiva
Sergentul Constantin Ţurcanu a fost rănit, iar prietenul lui, Petre Păciucă, şi-a lăsat atunci goarna şi l-a transportat la o ambulanţă aflată în apropiere de linia frontului. În luptele din acea zi, au căzut eroic ultimii patru curcani care mai rămăseseră din grupa lui Țurcanu.
Dorobanțul a fost dus la spitalul militar din Turnu Măgurele. La patul său a sosit poetul și omul politic Vasile Alecsandri, pe care Ţurcanu l-a recunoscut imediat, pentru că îl văzuse la Vaslui, pe vremuri, când l-a însoțit pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza într-o vizită în oraș. Dialogul cu sergentul rănit l-a inspirat pe Alecsandri pentru nemuritorul poem „Peneş Curcanul”.
Denumirea operei literare îşi avea originea în penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli. Poemul a apărut prima oară în ciclul „Ostașii noștri” din primul volum de „Opere complete” al bardului din Mircești, publicat în 1878, potrivit galeriaportretelor.ro.
Citește și: De ce a vrut România să ocupe Budapesta, în 1956? Ce a oprit-o? Acuzațiile din presa ungurească
Pentru vitejia și faptele sale de arme, Țurcanu a mai primit încă trei decoraţii și a trăit bucuria triumfului României independente, rezervându-i-se cinstea de a purta drapelul glorios al regimentului din Vaslui la marea paradă militară din Bucureşti, din octombrie 1878, rămasă în istorie sub numele de „Intrarea triumfală a armatei române”. De atunci, artera care se numea Podul Mogoșoaiei a fost rebotezată în Calea Victoriei.
În 1880, dorobanțul Peneș Curcanul a fost lăsat la vatră. El avea să se reîntâlnească pe Alecsandri în 1884, când acesta, aflat într-o călătorie, a oprit trăsura pe Șoseaua Vaslui-Soleşti, a coborât şi s-a îndreptat spre omul care lucra la drum, strigându-i: „Te recunosc, eroule!”. Apoi, cei doi ai depănat amintiri o bună bucată de timp, scrie conform dosaresecrete.ro.
În 1913, Constantin Țurcanu, supranumit deja „Peneș Curcanul” a luptat din nou, ca voluntar, în Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic.
Ulterior, avea să mai participe, tot ca voluntar, la alte două campanii militare. Prima a fost cea din 1916, din Primul Război Mondial, când avea deja 62 de ani.
A făcut parte din plutonul de stat major al regimentului vasluian, purtând şi acum căciula de dorobanţ cu pana de curcan, avându-i sub comandă pe nepoţii tovarăşilor săi de arme de la 1877.
Ziarele vremii au anunțat moartea lui „Peneș Curcanul”, în noiembrie 1932 - Foto: dosaresecrete.ro
A luptat eroic pentru apărarea Oituzului şi, atunci când toţi ofiţeri din companie au căzut în luptă, Constantin Ţurcanu a preluat comanda şi, îmbărbătându-şi ostaşii, i-a dus la victorie.
A fost decorat cu Virtutea militară clasa I de război, iar, după război, a cerut să fie menţinut în armată.
A fost înaintat la gradul de plutonier major pe viață, privilegiu acordat doar mareșalilor și onorat ca portdrapel al regimentului în cadrul căruia a rămas până la sfârșitul zilelor.
Dar Țurcanu a mai fost prezent la încă o campnaie militară, cea din 1919, din Ungaria, pentru înlăturarea guvernului comunist al lui Bela Kun. Avea 65 de ani.
În 1928, după 38 de ani de la moartea lui Vasile Alecsandri, sergentul Constantin Ţurcanu avea să rostească din nou vechea comandă militară celor „nouă curcani” din grupa reconstituită simbolic pentru a reaminti prezenţa acesteia la Războiul de Independență.
De data aceasta, era vorba de soldații care au purtat pe umeri sicriul cu osemintele poetului, care au fost reînhumate, cu acea ocazie, în mausoleul înălţat în preajma casei sale de la Mirceşti.
Citește și: De câte ori a invadat Rusia teritoriul României? Ecaterina cea Mare, prima care a intrat în Moldova
Constantin Țurcanu a încetat din viață pe 15 noiembrie 1932, la vârsta de 78 de ani, în locuința sa din str. Gheorghe Lazăr din Vaslui.
„A murit la Vaslui zilele acestea eroul moşneag Constantin Ţurcanu -Mitru numit de către poetul Alecsandri Peneş Curcanul. Intrat de mult timp în legendă purtând cuşma pe ureche şi schimbând porecla în renume, la înmormântare, pe sicriul său, strălucea şi Crucea Sfântul Gheorghe, şi a României stea. (...)
Veteranul Peneş Curcanul, bun de glume şi viteaz în lupte, a rămas aievea în amintirea voastră ca simbolul vitejiei românilor”, consemna ziarul Glasul Bucovinei, în noiembrie 1932, la moartea eroului.
În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență și Primul Război Mondial a fost construit, în anul 1934, Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui, realizat din marmură, piatră și bronz.
