Cine a fost românul care a ajutat NASA să ducă oameni pe Lună? Misiunea Apollo 11 din vara lui 1969 a împlinit un vis al omenirii ce părea, cândva, de domeniul SF: primii oameni au pășit pe astrul nopții. Dar istoricul succes n-ar fi fost posibil fără cercetările unui inginer și matematician român.
Cine a fost românul care a ajutat NASA să ducă oameni pe Lună? Apollo 11 s-a bazat pe calculele sale
Gheorghe Botezatu, cunoscut în occident și ca George de Bothezat, este un nume aproape necunoscut la noi, deși a fost omul care a calculat posibilele traiectorii Pământ-Lună, acestea fiind folosite la pregătirea programelor Apollo şi tot el a creat unul dintre primele elicoptere din lume, cel mai performant al timpului său.
S-a născut în 1882, după unele surse, în Iași, după altele, în Chișinău sau chiar în Sankt Petersburg, în Imperiul Rus.
Citește și: Cine este singurul om înmormântat pe Lună? Cât costă o „ceremonie funerară” spațială?
Tatăl său, Alexandru Ilich Botezat, aparținea unei familii nobile de basarabeni, a absolvit departamentul de istorie și filologie al Universității din Sankt Petersburg și a lucrat în ministerul rus de Externe, mai întâi la Sankt Petersburg și apoi la Paris., iar mama, Nadejda (Nadine) L'vovna Rabutovskaia, aparținea nobilimii ruse.
Potrivit ziarulnatiunea.ro, după absolvirea Liceului Internat din oraşul natal s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În perioada 1902-1908 a fost student la Institutul Politehnic din Harkov, devenind inginer. În paralel, în perioada 1905-1907 a studiat la Institutul Electrotehnic Montefiore din Liège.
Gheorghe Botezatu, românul fără calculele căruia NASA n-ar fi putut trimite primii oameni pe Lună - Foto: arhiva
Urmează în perioada 1908-1909 studii postuniversitare la Universitatea Göttingen și Universitatea Humboldt din Berlin, devenind licențiat în matematică și inginer mecanic.
După terminarea studiilor universitare, tânărul inginer român se înscrie la doctorat la Universitatea Sorbona, sub numele de George de Bothezat, cu care se va face cunoscut în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob.
Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe renumitul profesor Paul Painleve (1863-1933), cunoscut om de ştiinţă, prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi al teoriei relativităţii.
George de Bothezat a abordat un subiect pentru teza de doctorat din aeronautică: „Etude de la stabilite de l’aeroplane” „Studii despre stabilitatea aeroplanelor”, pe care a prezentat-o cu succes răsunător în 1911.
De altfel, el este recunoscut ca fiind primul om care a făcut un astfel de studiu în domeniul aviației.
Citește și: Ce cântăreață celebră și-a trimis un cântec în spațiul cosmic? În 14 minute a ajuns pe Venus
Întors în țară cu titlul de doctor inginer, a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi, apoi, în perioada 1911-1916, ține cursuri de mecanică teoretică, aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale din cadrul Institutului Politehnic Petrograd.
Proiectează și construiește în 1917 un avion cu stabilitate absolută pe care îl testează în zbor. „Sistemul Botezatu” avea în compunere un sistem giroscopic de control reprezentând prima formă de pilot automat din aviație.
În perioada 1917-1918 este numit director al laboratoarelor de aerodinamică din Odesa, consultant științific la Ministerul de Război și la Ministerul Educației din Rusia. Pasionat de domeniul aviaţiei el continuă o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea.
Astfel, a elaborat teoria generală a elicei propulsive, bazată pe calcule originale efectuate de el şi a dezvoltat teoria elicopterului. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică.
În acest context, Universitatea din Dayton, statul Ohio din SUA, i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave.
După ce primește invitația de a lucra în SUA, în mai 1918, Botezatu părăsește Petrogradul și, cu ajutorul personalului diplomatic american, ajunge la Murmansk de unde părăsește ilegal Rusia aflată în plin război civil după abolirea monarhiei și acapararea puterii de comuniști.
Elicopterul de mici dimensiuni, poreclit „The Bug” („Insecta”), creat de Botezatu în anii '20 - Foto: cunoastelumea.ro
Devine director al Laboratorului de Aerodinamică și profesor la Universitatea din Dayton, Ohio (SUA, dar lucrează și ca expert în aerodinamică la Comitetul Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) din Washinghton, nființată în 1915, precursoarea NASA, denumirea fiindu-i schimbată în 1958.
În 1921 a semnat un contract cu armata SUA prin care a primit un salariu anual de 10.000 dolari, precum și suma de 200.000 dolari pentru construcția unui elicopter experimental.
În 1922 elicopterul său este construit în secret la Centrul de Aviație de la Dayton, cu toate că piloții de încercare au zburat cu elicopterul pe deasupra hangarului unde se făceau cercetările.
„Caracatița zburătoare”, așa cum era botezat, a fost unul dintre cele mai mari exemplare de aparat zburător al timpului, având o greutate totală de 1.650 kg.
Suprafața portantă era de 90 mp asigurată de patru elice cu un diametru de 7,62 metri montate pe un șasiu cruciform din aluminiu.
Fiecare elice avea șase pale cu incidență variabilă. Ele erau acționate de un motor Gnome et Rhône T de 170 CP prin intermediul unor reductoare.
Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte, dar din cauza costurilor mari, zborurile experimentale au fost sistate. Dar asemănarea sa cu dronele din ziua de azi este izbitoare, chiar dacă dimensiunile diferă.
Gheorghe Botezatu a propus ulterior și un aparat de zbor individual de tip elicopter, G8-5, supranumit „The Bug” („Insecta”), care „dă aripi soldaților” și oferă șanse apariției unui „om zburător” ce poate surprinde prin formă și viteză.
Dar reușita care îl va consacra definitiv pe savantul român a apărut în anul 1920, an în care a demonstrat că se poate zbura în spaţiul cosmic.
Citește și: NASA i-a încredințat lui Elon Musk „demolarea” Stației Spațiale Internaționale. Îi dă 1 MILIARD $
Prof. dr. ing. Gheorghe Botezatu a efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee posibile pentru un vehicul cosmic, care s-ar deplasa pe ruta Pământ - Lună.
Aceste calcule au fost utilizate, mai târiu, de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul cosmic.
Calculele sale vor sta la baza reușitei misiunii Apollo 11, în iulie 1969, chiar dacă Botezatu n-a mai apucat să-l vadă pe Neil Armstrong pășind pe solul selenar și rostind celebrele cuvinte „Un pas mic pentru om, unul uriaș pentru omenire”.
Gheorghe Botezatu se stinsese deja din viață, la 1 februarie 1940, în Boston (Massachusetts, SUA), în urma unei operaţii, la doar 57 de ani.
