Cine e singura româncă ce a devenit gheișă în Japonia? A ajunge într-o asemenea postură în țara care a patria acestei profesii aparte înseamnă să ai enorm de multe calități și să muncești „pe brânci” pentru a fi recunoscută în branșă. Dincolo de fațada strălucitoare se ascund întotdeauna mult efort și o sumedenie de sacrificii.
Cine e singura româncă ce a devenit gheișă în Japonia? A fost una dintre puținele străine acceptate
În primul rând, să stbilim un lucru: gheișele NU sunt prostituate, nici escorte de lux și nici măcar dame de comapanie, în ultima ipostază fiind prezentate astfel chiar și pe wikipedia. Însuși numele lor - gheișa sau „geisha” - înseamnă „artistă” sau „persoană a artelor”.
Sigur, reputația lor de dame de companie a apărut dat fiind că exista și o latură sexuală în relația cu clienții - cu unii, nu cu toți - care erau nevoiți, însă, să plătească bani grei pentru a beneficia și de acest „serviciu”.
Prezente în număr mare mai ales în Japonia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, gheișele fac parte din cultura acestei ţări.
Citește și: Rusia intră cu un avion militar în Japonia care ridică avioane F-15. Portavion chinez în apropiere
Ele sunt rezultatul evoluției bufonilor din Evul Mediu („taiko-mochi”), de aceea, este bine de știut că primele gheișe erau, de fapt, bărbați, conform dailyrenate.ro.
Aşadar, ei au fost primii care au practicat această profesie, la fel cum, în Europa, tot doar bărbații putea juca în piesele de teatru, interpretând inclusiv rolurile feinine, în travesti.
Bărbaţii-gheişe au intrat cu timpul într-un con de umbră. În 1751, a apărut prima femeie-gheișă, în cartierul Shimabara din Kyoto. În doar câţiva ani, numărul femeilor interesate de această profesie de gheişă s-a mărit considerabil.
În 1780, numărul femeilor gheişe era mai mare decât cel al bărbaţilor „taiko-mochi”, iar după 1800, termenul nu a mai fost folosit decât pentru a desemna femeile care practicau activitatea specifică gheişelor.
Mai ales în trecut, pentru ca o gheişă să fie formată în această profesie, era nevoie ca pregătirea să înceapă timpuriu, din anii adolescenţei.
Gheișele sunt, de sute de ani, o realitate specifică Japoniei - Foto: Pixabay - cu rol ilustrativ
Inițial, ele lucrau alături de gheișele adevărate, ca asistente ori ca servitoare ale acestora. În acest mod, se familiarizau cu ceea ce presupunea practicarea acestei profesii.
Dacă, în trecut, exista obiceiul cumpărării fetelor care urmau să devină gheişe, cu timpul, practicile s-au mai relaxat. Nu devine gheişă decât tânăra care doreşte acest lucru. În plus, ele pot începe instruirea mai târziu, chiar şi după terminarea facultăţii.
Revenind la gheișele de azi, ele, ca și în trecut, sunt mult mai mult decât o damă de companie, ee sunt un partener de companie, persoane instruite în arta bunelor maniere, a comportamentului, în poezie și literatură, muzică și dansuri tradiționale japoneze.
Iar în această lume complicată și încă misterioasă a gheișelor și-a câștigat locul și românca Isabella Onou.
Citește și: Scandal uriaș de trucare a noxelor mașinilor, în Japonia. Toyota, Honda, Mazda, pierderi de miliarde
Ea a fost eroina unui articol publicat de publicația The Japan Times, în 23 iulie 2011, moment în care compatrioata noastra era, din câte se pare, chiar singura străină, singura nejaponeză acceptată și recunoscută ca gheișă.
Numele ei „de scenă” este Fukutaro și era apreciată drept „mai japoneză decât multe japoneze”, conform publicației citate.
Isabella își făcuse la acel moment debutul, cu doar o lună înainte de realizarea reportajului, la Festivalul Genji Ayame de la Izu-Nagaoka, în ziua de 30 iunie a acelui an.
Jurnaliștii de la Japan Times o prezintă pe românca drept o persoană care vorbeşte perfect limba japoneză, dar care nu visa că va pătrunde în această lume.
Isabella Onou e singura româncă devenită gheișă în Japonia, sub numele de Fukutaro - Foto: The Japan Times
„M-am înşelat amarnic. Sunt aşa de drăguţi, chiar şi atunci când fac greşeli. Şi chiar fac greşeli”,a spus Onou.
Drumul transformării lui Onou în gheişă a durat 15 luni, începând cu o perioadă de ucenicie obligatorie de un an, după ce a fost invitată de o altă gheişă, Kumi Miyamoto.
Kumi a foat cea care învăţat-o elementele de bază, de la modul de a merge, până la felul de a gândi, dar și stăpânirea perfectă emoţiilor. Totodată, Isabella a învăţat dansuri populare japoneze și să cânte la instrumente tradiţionale.
Visul lui Onou legat de plecarea în Japonia a început în adolescenţă, odată cu lectura unor cărţi ca „Shogun”,de James Clavell.
În 1999, ea a avut ocazia să viziteze această ţară de care s-a îndrăgostit iremediabil. Patru ani mai târziu,Onou s-a întors în Japonia ca să lucreze în restaurantul unei prietene, fiind decisă să rămână în „țara cireșilor în floare”.
Acolo a întâlnit-o pe Miyamoto, care a văzut la Onou anumite virtuţi care au recomandat-o pentru includerea în „casa de gheişe” a familiei sale.
Citește și: Ce a pătimit Sophia Loren pentru marea sa iubire? De ce și-a schimbat cetățenia pentru a se căsători
Despre Isabella Onou nu se mai cunosc date mai recente, dar, la câțiva ani după materialul din The Japan Times, un utilizator a postat pe tumbir.com numele „de scenă” ale tuturor gheișelor de altă origine decât cea japoneză.
Astfel, la acea dată, alături de alte cinci gheișe provenind din China, două și câte una din Ucraina, SUA și Peru, se afla trecută cu numele său de gheișă - Fukutaro - și românca Isabella Onou, ea încă activând în orașul Izunokuni din prefectura Shizuoka.
