Octavian Cotescu a refuzat să anuleze un spectacol din dragoste pentru spectatolri. Va muri în 3 zile.
A urmat Liceul Militar din Iasi, mutat la Timișoara și Pitesti care a fost desfiintat în 1945. Revenit la Iasi reia cursurile Liceului National. Elev în clasa a VI-a, al Liceul National din Iasi, Octavian Cotescu sustine, in toamna anului 1946, examenul de intrare la Conservatorul Iesean reusind cu rolul Mircea Vadu din "Cumpana", isi sustine examenul de diploma la Institutul de Teatru Matei Millo in 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul "Pădurea" de A.N. Ostrovski.
Portret de Fănuș Neagu
Cotescu e băiatul care într-o zi s-a furat pe sine de acasă și a fugit să se dăruiască lumii sub formă de fragi roșii. Născut în nordul Moldovei, care e Roma diasporelor est-europene, el a plecat călare pe șapte cai și pe un băț de aur, purtând în suflet primăveri cu două capete, o pasăre botoasă cu ochi de aramă și un cap de cerb între doi snopi de maci.
Cel ursit să învingă și să-i plouă cu minuni. Acum când, pentru el, fiecare seară e un strigăt cu destin precis conturat – vai, ce mierle-mi cântă-n soc și-un cocoș plin de noroc – Cotescu poartă nestins în suflet adunat din toate clopotele Moldovei, suprapuse pe obârșia apelor ce ne clatină neamul, imnul închinat tinereții de Mihail Sadoveanu, pe care amândoi l-am învățat ca să nu-l mai uităm niciodată, când eram elevi la Iași – el, la Liceul Național, eu, la Liceul Militar.
Gaudeamus, fundacuri cu zodii, idolii ca ființe aievea miracolelor: frații Teodoreanu, Mihail Codreanu, apoi Constantin Ramadan, Ștefan Ciubotărașu și doamna Gina Sandri Bulandra – sălcii somputuoase lîngă havuzuri de arome, teiul nemuririi lui Eminescu și poveștile din Țicău, și iarăși fuga în largul lumii, ca să ia chipul lui Piotr (pădurea lui Ostrovski), al lui Tom (Menajeria de sticlă), al lui Ben poetul (Inima mea este pe înălțimi), al eroilor lui Mazilu, plini de tandrețe și abjecție, al lui Cațavencu, al lui Macbeth, al lui Edek (Tango), al Unchiului Vanea, al lui Tartuffe, al domnului de Molière (Cabala bigoților), rol cu care m-a răpit de multe ori din piatra Balcanilor, care e plictiseala zilei de duminică, spre a mă muta într-o sărbătoare neagră, amestecată feeric cu munți nedeslușiți, câmpie romantică, vânt din salcâmi înfloriți, rod domnesc și al lui Minetti, rol pe care l-a jucat, cum duios mi-a mărturisit, mereu cu gândul la mine, scria Fănuș Neagu, potrivit ziarulmetropolis.ro
Citește și: Actrița ce a făcut din Iordache un „derbedeu”. Adrian Pintea, în patima alcoolului după despărțire
A jucat în numeroase filme și piese de teatru alături de actori ca Toma Caragiu, Dem Rădulescu etc. Împreună cu Coca Andronescu a creat un memorabil cuplu fictiv, originar din Lehliu Gară, Tanța și Costel.
Citește și: De ce l-a așteptat Valeria Seciu doi ani pe Octavian Cotescu pentru a-și începe povestea de iubire
Încă din 1984, Cotescu se simţea rău. Într-o seară, scriitorul Ion Băieşu a intrat, cum obişnuia, în Teatrul Bulandra, în culisele sălii de la Grădina Icoanei. Înainte să înceapă spectacolul, ei beau împreună o cafea, însă de data asta Cotescu nu era entuziasmat. I-a mărturisit că avea vertijuri şi că îi era teamă să joace. Deşi luase deja un calmant, nu îi era mai bine; fusese şi la medic, în urma ameţelilor de pe stradă, scrie cinemagia.
Băieşu l-a sfătuit să amâne spectacolul, dar nici n-a vrut să audă. Făcea ture dintr-o parte în alta a camerei şi întreba: „Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?“. „Dar orice om se poate simţi rău!“, ţinea minte Băieşu că i-a răspuns. „Orice om, în afară de actor! Ăsta e un lucru esenţial, la care trebuie să te gândeşti când îţi alegi o asemenea meserie. Pentru că tu ţi-o alegi, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă ştii că ai rău de înălţime. Nu te faci actor dacă eşti vulnerabil fiziceşte“.
Transpira enorm
Pe Băieşu l-a surprins că a început să ridice tonul, pentru că nu îşi pierdea cumpătul nicicând. Apoi, pe scenă, Cotescu s-a străduit să reziste. „Transpira enorm, se congestionase, vocea i se alterase, avea gesturi nesigure, s-a împiedicat de câteva ori, la un moment dat a făcut o pauză lungă între replici, privind spre culise“, a relatat Băieşu în ziarul „Informaţia Bucureştiului“, în ’85.
„Printr-un efort supraomenesc a dus spectacolul până la capăt. Publicul a primit, parcă, semnalul misterios al gestului său extraordinar şi copleşit, a aplaudat nebuneşte“. După aceea, s-a retras în culise, cu umerii lăsaţi, şi l-a rugat să nu povestească nimănui.
Câteva zile mai târziu, s-a internat în spital, fără ştirea familiei. Octavian Cotescu a murit pe 22 august 1985, la 54 de ani, în Bucureşti, însă cauza n-a fost făcută niciodată publică. Soţia lui, Valeria Seciu, nu s-a mai căsătorit.
Câteva repere
A susţinut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ''Matei Millo'' în 1950, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, unde a debutat la 12 mai 1951, în spectacolul "Pădurea" de A.N. Ostrovski, potrivit site-ului www.cinemagia.ro.
I-au fost încredinţate zeci de roluri în teatru şi în film, pe care le-a interpretat cu mult talent. La Teatrul Bulandra a fost coleg cu actorii Toma Caragiu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiş, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuţu. Între rolurile sale de referinţă amintim: Caţavencu din ''O scrisoare pierdută'', Tom din ''Menajeria de sticlă'' de Tennessee Williams, Gogu din ''Proştii sub clar de lună'' de Teodor Mazilu, dar şi rolurile din ''Tartuffe'' de Moliére, ''Cabala bigoţilor'' de Bulgakov, ''Macbeth'' de Shakespeare, ''Biedermann şi incendiatorii'' de Max Frisch, ''Revizorul'' de Gogol.
A jucat în peste 50 de filme, alături de alţi mari actori, ca Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.
A fost distribuit în numeroase emisiuni radio şi tv, realizând, în anii '70, un cuplu inegalabil cu actriţa Coca Andronescu, în serialul de televiziune ''Tanţa şi Costel''.
A jucat în numeroase piese de teatru radiofonic sau tv, în unele având-o parteneră pe soţia sa, actriţa Valeria Seciu. Cei doi s-au cunoscut în perioada în care Valeria Seciu era studenta profesorului A. Pop Marţian la Institutul de Teatru, iar Octavian Cotescu era asistentul profesorului Marţian.
Din 1981 până la sfârşitul vieţii, a fost profesor şi rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică. Printre cei mai cunoscuţi actori care i-au fost studenţi se numără Horaţiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Maria Ploae, Catrinel Dumitrescu.
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural Clasa a III-a ''pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice''.
Din bogata sa filmografie amintim: ''Dimineţile unui băiat cuminte'' (1967), ''Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte'' (1972), ''Păcală'' (1974), ''Operaţiunea Monstrul'' (1976), ''Iarba verde de acasă'' (1977), ''Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii'' (1978), ''Eu, tu şi... Ovidiu'' (1978), ''Castelul din Carpaţi'' (1981), ''Buletin de Bucureşti'' (1983), ''Secretul lui Bachus'' (1984), ''Căsătorie cu repetiţie'' (1985), ''Sosesc păsările călătoare'' (1984) şi multe altele.
Elogiu post-mortem
În 2019, la Festivalul Naţional de Comedie care s-a desfăşurat la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi, actriţa Catrinel Dumitrescu i-a adus un elogiu profesorului său, actorul Octavian Cotescu. "Un impuls din suflet m-a trimis la profesorul meu, Octavian Cotescu. Şi atunci mi s-a făcut cald în suflet. Pentru că el ne-a dat aripi să zburăm şi posibilitatea de a ne întoarce la rădăcini", a spus Catrinel Dumitrescu. "Generos şi plin de umor, marele actor a fost Profesorul. Profesorul iubit de toţi studenţii. 'E o doză de nebunie în meseria noastră de dascăli de Arta actorului. În fond, noi îi pregătim pe cei care ne iau locul', spunea el glumind.
Am beneficiat de doza asta de minunată nebunie şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a socotit demnă să port pecetea Clasa Cotescu. Când am primit repartiţia guvernamentală la Cluj-Napoca, mi-a spus: 'Ai grijă ce faci, că eşti în garanţie'! Iată, sunt anul acesta 40 de ani de atunci şi mă consider tot în garanţie, iar când scârţâi, ca acum, mă întorc tot la sfaturile profesorului meu. Ce voi spune oare şi cu ce să încep? 'Începe cu începutul, puiule!', ar zice el", a mai spus actriţa, adăugând: "De fiecare dată când mi-a fost greu, mi-am adus aminte de vorbele Meşterului: Şi publicul? Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine? Orice om se poate simţi rău. Orice om, în afară de actor. Tu îţi alegi meseria asta, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă ai rău de înălţime", a afirmat Catrinel Dumitrescu. Octavian Cotescu a murit la 22 august 1985, la doar 54 de ani.
