Cum glumea Nicolae Ceaușescu despre Castelul Corvinilor? Străjuind zona Hunedoarei de aproape 800 de ani, impunătoarea cetate a intrat în atenția „conducătorului iubit”, cu prilejul primei sale „vizite de lucru” în municipiu.
Citește și: Ce spunea Ceaușescu la marile inundații din anii '70? „Ar trebui bătuți toți, în frunte cu primarul”
Cum glumea Nicolae Ceaușescu despre Castelul Corvinilor? Vorbele sale au ajuns subiect de bancuri
Mai întâi, puțină istorie. Prima mențiune documentară a municipiului Hunedoara, sub numele Hungnod (în germană Eisenmarkt, în maghiară Vajdahunyad - în traducere, Târgu Fierului), datează din 30 august 1265, potrivit registrului de dijme papale.
Dar castelu, simbolul localității pentru multe secole, a căpătat o importanță tot mai mare, odată cu înnobilarea de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, la 18 octombrie 1409, a cneazului Voicu din Cinciș.
Acesta era nimeni altul decât tatăl viitorului voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, Iancu (sau Ioan) de Hunedoara.
Citește și: Care voievod român era supranumit Cavalerul Alb? A fost tatăl unui mare rege al Ungariei
Tot cu acea ocazie, regele ăi dăruia lui Voicu domeniul regal al Hunedoarei, cu toate locurile sale de arătură, fânețele, pășunile, pădurile, apele, heleșteele, după vechile și adevăratele hotare.
Astfel, Iancu, născut pe la 1407, şi-a trăit o bună parte din copilărie adolescență în cetatea Hunedoarei, împreună cu fiii altor cneji români din zonă, conform iancu.com.
După 1441, când el devine voievod al Transilvaniei, cetatea Hunedoara cunoaște o nouă etapă a dezvoltării sale.
Iancu a amenajat castelul pentru locuit, a construit Sala Cavalerilor și Sala Dietei în stil neogotic înfrumusețat de logiile exterioare ale acestei săli.
Castelul Corvinilor are o istorie de circa 800 de ani - Foto: primariahunedoara.ro
De asemenea, au fost ridicate aripa și turnul „ne boisa”(nu te teme), un eventual loc de refugiu în caz de primejdie, potrivit hd.cotidianul.ro.
După moartea voievodului, la 11 august 1456, la Zemun, lângă Belgrad, în Ungaria au loc lupte interne pentru tron în care sunt implicați și succesorii eroului din Hunedoara, lupte care dau câștig de cauza fiului lui Iancu, Matei Corvin, care devine rege al Ungariei medievale.
În acest răstimp, soția lui Iancu, Elisabeta și fiul lor, Matei, vor continua lucrările de modernizare. Secolul al XVII-lea marchează noi lucrări la castel, legate în mare parte de numele principelui Gabriel Bethlen, care construiește aripa Bethlen, finalizată la 1662.
În timpul Corvinilor, Hunedoara devine târg (opidum) al fierului, metal pe care pădurenii îl valorifica pentru alte produse, având valoarea de monedă.
Citește și: Cum a distrus Ceaușescu o actriță din România? „Din 1967 n-a mai dormit decât cu medicamente”
Avantajul economic din această epocă al domeniului și orașului Hunedoara se va menține și în secolele următoare. Orașul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiți de dări faţă de stat.
Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matei Corvin, care în 1480 îi scutește pe hunedoreni de plată oricăror dări, scutiri care se păstrează și în secolele următoare, mai notează sursa citată.
Celălalt mare simbol al localității avea să devină Combinatul Siderurgic, a cărui construcție a început în august 1882, fiind oficial inaugurat pe 12 iunie 1884.
În luna mai a anului următor a intrat în funcțiune al doilea furnal iar în anii următori Hunedoara va deveni cel mai important centru siderurgic din zonă.
După 1920, uzina, cunoscută atunci sub numele de Uzinele de Fier Hunedoara, a continuat să fie un mare centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabilă și având în proprietate numeroase surse de materie primă.
Nicolae Ceaușescu, în prima sa „vizită de lucru” la Hunedoara, pe 15 septembrie 1972 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc/cota 96/1972
După Al Doilea Război Mondial, în primul deceniu de comunism, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent, în contextul procesului de industrializare a țării.
Dealurile Hunedoarei au fost ocupate de primele cartiere de blocuri, menite să găzduiască familiile de muncitori venite să lucreze în Combinatul Siderurgic și la întreprinderea de construcții care construia noul oraș muncitoresc și uzinele sale.
Astfel, populație crește, în 1957, la 36.000 de locuitori, de la 4.800, în 1930 și 8.000, înainte de război.
Cum combinatul angaja muncitori din zonele învecinate dar și din Moldova și Muntenia, îndemnați să se stabilească în oraș în timpul procesului de industrializare forțată din perioada comunistă, numărul de locuitori a ajuns la aproape 90.000, în 1990, Hunedoara devenind cel mai mare oraș mono-industrial din țară.
Dar multisecularul Castel al Corvinilor a ajuns să fie înconjurat aproape complet de construcții și instalații industriale, în timp ce funinginea și fumul roșiatic provenite din combinat i-au dat monumentului un aspect cenușiu.
Citește și: Misterul „temniței bântuite” din Castelul Bran. De ce nu trebuie să privești în interiorul ei?
Pe 15 septembrie 1972, Nicolae Ceaușescu efectua prima lui „vizită de lucru” în Hunedoara, prilej cu care ar fi spus câteva cuvinte care aveau să devină subiect de bancuri.
Privind panorama orașului, ce devenise municipiu în 1968, liderul comunist a avut o nedumerire legată de amplasamentul castelului, înconjurat de uzinele metalurgice.
„Foarte frumos combinatul, dar de ce a trebuit să construiți castelul acesta în mijlocul lui?”, a întrebat „tovarășul” spre stupoarea oficialilor care-l însoțeau, conform adevarul.ro.
Nu e clar dacă a spus în glumă, încercând să-și arate latura ironică - ori chiar serios, după cum nimeni nu-și mai aduce aminte dacă chiar a rostit acele cuvinte.
Cert este că ele au devenit, ulterior, subiect de bancuri ce au mai descrețit frunțile hunedorenilor.
Între timp, timpul lui Ceaușescu și al comunismului s-a scurs, în timp ce Castelul Corvinilor a rămas și va rămâne încă multă vreme să scruteze orizonturile din jurul Hunedoarei. Pentru că, nu-i așa? - cine râde la urmă, râde mai bine.
