Cum s-au spălat oamenii pe dinți de-a lungul istoriei? De când ființele umane au avut dinți, păstrarea lor într-o stare bună - de fapt, păstrarea lor, în general - a fost o provocare.
În timp ce istoricii cred că practica stomatologiei ar putea data de cel puțin 9000 de ani, au trecut multe secole până când îngrijirea dentară profesională a devenit disponibilă pe scară largă.
Cum s-au spălat oamenii pe dinți de-a lungul istoriei? Periuța a apărut acum aproape 1.500 de ani
Până în secolul al XIX-lea, frizerii dublau adesea rolul de chirurgi și de dentiști, smulgând dinții, dar și tăind părul.
Așadar, pentru nenumărate generații de bărbați și femei, îngrijirea dentară a fost în mare parte ca un proiect de bricolaj.
Uneltele pe care strămoșii noștri le aveau la dispoziție în acest scop au evoluat, dar încă seamănă izbitor de mult cu ceea ce poate fi cumpărat astăzi în orice farmacie.
Unele dintre cele mai vechi artefacte de curățare a din ților găsite de arheologi sunt scobitori antice, instrumente dentare și descrieri scrise ale îngrijirii dinților care datează de peste 2.500 de ani.
Celebrul medic grec Hipocrate a fost unul dintre primii care a recomandat curățarea dinților cu ceea ce era practic o pastă de dinți uscată, numită pudră dentifrică, scrie theconversation.com.
Textele antice chinezești și egiptene recomandau curățarea dinților și îndepărtarea cariilor pentru a ajuta la menținerea sănătății.
Unele dintre primele tehnici din aceste culturi includeau mestecarea scoarței sau a unor bețe cu capetele rupte, pene, oase de pește și țepi de porc spinos.
Citește și: Care a fost primul desert din istorie? Din ce era făcut? „Bucătarul” a trăit 950 de ani
Aceștia foloseau materiale precum argintul, jadul și aurul pentru a-și repara sau decora dinții.
Oamenii din Peninsula Arabică, Africa de Nord și subcontinentul indian își curățau în mod tradițional dinții cu bețișoare de mestecat făcute din copacul Salvadora persica, supranumit chiar „copacul periuță de dinți”. .
În schimb, europenii își curățau dinții cu cârpe îmbibate în sare sau funingine.
Periuța de dinți, așa cum o cunoaștem noi, pare să fi fost inventată în China, cândva în timpul dinastiei Tang, între anii 618 și 907 d.Hr., deci acum aproximativ 1.500 de ani.
Primele modele aveau mânere din bambus sau os și peri din păr de mistreț. Periile din păr de mistreț rămân disponibile și în prezent, fiind adesea promovate ca o alternativă ecologică la varianta cu mânere din plastic și peri de nailon.
Credeți sau nu, la începutul anilor 1700, un medic francez pe nume Pierre Fauchard le-a spus oamenilor să nu se perieze.
Paradoxul face ca el să fie considerat părintele stomatologiei moderne! În schimb, Fauchard a încurajat curățarea dinților cu o scobitoare sau cu un burete înmuiat în apă sau coniac.
Citește și: De unde vine denumirea zilelor săptămânii? Ce semnifică duminica?
Paradoxal, pasta de dinți a fost inventată înaintea periuței propriu-zise - Foto: Pixabat - cu rl ilustrativ
La sfârșitul anilor 1700, englezul William Addis a fost primul care a vândut periuțe de dinți pe scară largă.
Ideea i-a venit după ce a confecționat o periuță de dinți din os și păr de animale în timp ce se afla în închisoare.
Înainte de a fi creată pasta de dinți modernă, farmaciștii amestecau și vindeau cremă sau pudră de dinți.
Primele pulberi de dinți erau făcute din ceva abraziv, cum ar fi talc sau scoici zdrobite, amestecate cu uleiuri esențiale, cum ar fi eucaliptul sau camforul, despre care se credea că luptă împotriva germenilor.
Aromele lor proveneau din uleiuri de scorțișoară, cuișoare, trandafir sau mentă. Multe conțineau și alte substanțe chimice, cum ar fi amoniac, clorofilă și penicilină.
Aceste ingrediente luptau împotriva bacteriilor producătoare de acid care pot cauza cariile dentare și respirația urât mirositoare.
Conform history.com, în 1857, H. N. Wadsworth, un dentist din Washington, D.C., a primit primul brevet american pentru o periuță de dinți, despre care susținea că face o treabă mai bună de frecare între dinți.
Numeroase alte inovații aveau să urmeze, inclusiv introducerea periilor de nailon în 1938.
Citește și: Misterul Evangheliei, vechi de peste 1.500 ani, de care Vaticanul se teme. Ar schimba toată istoria
În 1937, inventatorul american Tomlinson I. Moseley a brevetat un proiect pentru o periuță de dinți electrică.
Ideea nu a reușit însă să prindă contur până când Philippe-Guy Woog, un om de știință elvețian, și-a prezentat propriul model în 1954.
După unele relatări, periuța electrică Broxodent a lui Woog era destinată să ajute persoanele cu mobilitate limitată, dar a fost promovată în curând pentru publicul larg.
Periajul zilnic al dinților a devenit mai frecvent datorită celui de-al Doilea Război Mondial.
Atunci, armata americană a cerut soldaților să se spele pe dinți ca parte a practicilor zilnice de igienă.
În mod ciudat, pasta de dinți este de fapt anterioară periuței de dinți.
„În jurul anilor 3.000 - 5.000 î.Hr., vechii egipteni au dezvoltat pentru prima dată o cremă dentară care conținea pulbere de cenușă din copite de bou, smirnă, coji de ouă și piatră ponce”, a scris Frank Lippert de la Indiana University School of Dentistry într-o monografie din 2003.
„Persanii au adăugat apoi cochilii arse de melci și stridii împreună cu gips, ierburi și miere în jurul anului 1.000 î.Hr.”, mai preciza Lippert.
Oamenii au continuat să își pregătească propria pastă de dinți și pulberea chiar și după apariția versiunilor produse în comerț, secole mai târziu.
O carte din 1860 intitulată „The Practical Housewife”, de exemplu, recomanda un amestec de pulbere de rădăcină de oris, cărbune pudră, scoarță peruană pudră, cretă preparată și ulei de bergamotă sau lavandă.
Un dentist din Connecticut, Washington Wentworth Sheffield, este creditat cu ideea de a ambala pasta de dinți într-un tub care se poate stoarce în anii 1880.
Până atunci, notează Asociația Dentară Americană (ADA), aceasta era de obicei „vândută în sticle, vase de porțelan sau cutii de hârtie”.
Această descoperire, spune ADA, a ajutat ca pasta de dinți să poată fi "produsă în masă în fabrici, comercializată în masă și vândută la nivel național".
În 1955, Crest a lansat prima pastă de dinți care conținea fluor, despre care cercetările au arătat că este eficientă în reducerea cariilor.
Citește și: Câte plante medicinale cunoșteau dacii? La ce foloseau coada-șoricelului și izma?
Desenate de ilustratorul Norman Rockwell, primele reclame Crest înfățișau băieți și fete zâmbitori care arătau rapoartele de la ultimele lor vizite la dentist, cu sloganul „Uite, mamă, fără carii!”.
Din păcate, România s-a plasat, pentru mulți ani, la „coada” clasamentului referitor la consumul de pastă de dinți în țările Uniunii Europene.
De la o vreme, însă, se pare că românii acordă o atenție mai mare igienei dentare și îngrijorii corporale, în general.
Potrivit stirileprotv.ro, un studiu din 2022 al Institutului Național de Sănătate Publică arăta că o treime dintre români se spală pe dinți după fiecare masă, iar peste 28% schimbă periuța de dinți lunar sau, cel puțin, așa declară.
De asemenea, mai puțin de două procente au recunoscut că nu folosesc pastă de dinți.
