Noi percem realitatea diferit, iar limbajul unor ființe din spațiu ar fi ceva de neindentificat pentru noi, ba chiar ar provoca disconfort. Laura Carmen Cuțitaru, profesor de lingvistică americană în cadrul Facultății de Litere, vorbește de așa-numita ipoteză Sapir-Whorf, care spune, pe scurt, că vocabularul și chiar sintaxa unei limbi reprezintă nu doar felul în care noi descriem realitatea, ci ne influențează și ne modelează inclusiv felul în care ne reprezentăm noi înșine realitatea.
„Cu alte cuvinte, oamenii care vorbesc în limbi diferite pot avea percepții diferite asupra realității”, potrivit specialistului. Ipoteza este folosită chiar mult peste premizele ei intenționate, deoarece a fost formulată având în vedere o limbă nativă, și nu una învățată. „Bilingvii, de exemplu, nu au cum să perceapă realitatea diferit, chiar dacă acea limbă ajunge să fie stăpânită atât de bine încât persoana să viseze în limba străină. Dar nici o limbă nu poate să remodeleze circuitul neuronal, deoarece, la oameni, rețeaua neurală se formează în urma interacțiunilor cu mediul.”
Acesta ar fi și motivul pentru care, dacă ne-ar vizita extratereștrii este foarte puțin probabil să ne dăm seama ce se întâmplă. „Suntem atât de condiționați de materialul nostru biologic, încât un limbaj extraterestru, modelat de experiențele mediului extraterestru, ar fi ceva de neidentificat. Am experimenta, probabil, agnozie vizuală – adică incapacitatea de a recunoaște formele – și agnozie auditivă – în loc de limbă, am percepe o masă amorfă de sunete.”
Analiza lingvistei vine după succesul filmului „Arrival”. „Arrival” spune povestea unei prime întâlniri dintre oameni și o specie extraterestră, pașnică, venită să ne transmită un mesaj. Pentru a-l înțelege, armata cheamă în ajutor un lingvist care în final reușește să deslușească ceea ce voiau să ne transmită extratereștrii.
