Monisha Rajesh, experta Lonelyplanet în „slow travel”, adică în călătorii lente, cu trenul, yahtul sau vaporul, autobuzul și chiar bicicleta, a trăit o experiență inedită cu trenul Dacia de la Viena la București și și-a povestit cu lux de amănunte călătoria.
„Nu mi se întâmplă prea des să mă urc în tren cu emoții.
Dar în acea dimineață, am avut o discuție cu un însoțitor de bord al serviciului austriac Nightjet de la Paris la Viena, care a tresărit cu dezaprobare când i-am dezvăluit că voi continua spre București cu trenul.
<<Cu Dacia?>>, m-a întrebat ea. <<Este un tren îngrozitor - este atât de lung. Și este un tren românesc. Ai grijă de lucrurile tale, da?>>”, așa începe povestea scrisă de Monisha Rajesh, în urma călătoriei cu trenul Dacia de la Viena la București.
Citește și: Interlopul Joe, care i-a tăiat degetele lui Bebino cu sabia, vrea să iasă mai devreme din închisoare
„Deoarece am fost furată doar o singură dată în viața mea într-un tren, într-un vagon de clasa întâi spre Dorset, a fost ușor să resping aceste stereotipuri întâmplătoare.
Cu toate acestea, am fost totuși un pic precaută când trenul Dacia (pronunțat "dat-sya") albastru, luminat puternic, a intrat în Wien Hauptbahnhof, cu puțin înainte de ora 20:00.
În timp ce vagonul meu trecea, am alergat pe peron și i-am arătat biletul unui însoțitor, care era asaltat de un pensionar american care dorea să cumpere un bilet pe loc.
Este ușor să cumperi bilet pentru acest tren popular pe site-ul CFR și sau direct de la gară. Este recomandabil însă să faceți acest lucru cu cât mai mult timp înainte, atât pentru a profita de tarife mai mici, cât și pentru a prinde un loc la cușetă pentru călătoria de 19 ore (în special în lunile aglomerate de vară). Biletele se pun în vânzare cu 90 de zile înainte. Eu l-am cumpărat pe al meu cu o lună înainte de călătorie pentru 110 euro - deși locurile încep de la doar 42 de euro, dacă puteți suporta să stați pe scaun timp de aproape o zi”, scrie Monisha Rajesh.
Citește și: Motivul pentru care Nelu din „La Bloc” s-a dus la mănăstire. „I-am nenorocit viața. Am trăit singur”
Trenul Dacia, superior Nightjet-ului: covoare noi, canapele moi
„Am ocolit pensionarul și însoțitorul, care discutau despre opțiunile de locuri, am urcat treptele, iar neliniștea mea a dispărut la vederea covoarelor nou montate, a canapelelor moi, ca de catifea.
În realitate, trenul era cu mult superior Nightjet-ului, cu interioarele sale obosite”, mai povestește Monisha Rajesh, dând și câteva detalii despre colegele sale de cușetă: ”Ambele românce, Inga și Elena călătoreau spre Mediaș, în județul Sibiu din Transilvania. S-au apucat să regleze temperatura, oferindu-mi biscuiți și chipsuri și încărcându-și pe rând telefoanele în singura priză”.
Ceea ce face ca un tren cu vagoane de dormit să fie grozav este vagonul restaurant. Dacia nu mai are. S-a umplut de miros de tocană de casă
„Ceea ce face ca un tren cu vagoane de dormit să fie grozav este vagonul restaurant, așa că am fost dezamăgit că nu era unul atașat la acest tren în momentul plecării noastre.
Toți cunoscuții care călătoriseră cu Dacia îmi povestiseră experiețele lor din vagonul Bar Bistro. Mai ales despre infamul grătar mixt: un platou cu cartofi prăjiți, salată și cotlete de porc, cu cârnați de culoare roșie închisă.
Din păcate, vagonul a fost desființat la sfârșitul anului trecut, fără să se știe dacă ar putea sau nu să reapară.
Așa că toți călătorii au venit pregătiți cu mâncare la pachet. Mirosul de tocană de casă și găluște a umplut coridorul când trenul a început să se miște”, mai scrie autoarea cărții „Around the World in 80 Trains”.
Fiind state Schengen, la frontiera dintre Austria și Ungaria trenul Dacia nu oprește
„Având în vedere că Austria și Ungaria fac parte din Spațiul Schengen, am trecut prima frontieră fără să ne oprim. Cu toate acestea, mi-am scos pașaportul și l-am băgat în buzunar în vederea pregătirii pentru controlul de la ora 2 dimineața de la Lőkösháza, în apropierea graniței Ungariei cu România. (...)
O bătaie în ușă m-a trezit dintr-un somn neobișnuit de adânc. Mi-am prezentat pașaportul, conștientă de mirosul puternic de țigări care ieșea prin gura de aerisire, înainte de a-mi îngropa fața în cearșafuri și de a adormi din nou până la ora 4 dimineața, pentru al doilea control la granița cu România, la Curtici - unde compartimentul a fost controlat și cu o oglindă. (...)
M-am trezit, apoi, în timp ce trenul se înainta spre Dumbrăveni, inima Transilvaniei. Un viscol învăluia vagonul, praful trecea cu repeziciune pe lângă ferestre, scalpurile munților abia se vedeau prin ceață. Era o scenă alb-negru care a continuat să se deruleze pe parcursul dimineții, în timp ce fumul se desfășura din barăci și râurile străluceau în jurul zăpezii. Din când în când, case pictate în culori pastelate se desprindeau din peisaj (...)
Liniștită de zgomotul roților, mi-am ronțăit produsele de patiserie și m-am legănat până la vagonul-bar, care fusese cuplat la tren peste noapte. O mână de pasageri stăteau cocoțați pe scaune, sorbind cafea și uitându-se în depărtare. Vânzând puțin mai mult decât sandvișuri cu șuncă și salată și chestii mai tari, precum Chivas Regal, Johnnie Walker și Jameson, vagonul-bar era o umbră a ceea ce auzisem despre el”, încheie Monisha Rajesh, adăugând cânteva rânduri despre intrare plină de graffity în București.
Toată experiența trăită de Monisha Rajesh la bordul trenului Dacia de la Viena la București o puteți citi aici.
