Elisabeth Taylor și R. Burton ar fi „dat” 4.000.000 $ să apară într-un film românesc. Cine s-a opus

DE Alex Darvari | Actualizat: 19.12.2022 - 16:57
Burton și Taylor - Foto: soaphub.com
Burton și Taylor - Foto: soaphub.com

600 de lungmetraje au fost realizate în România după cel de Al Doilea Război Mondial până în 1989. Un proiect drag comuniștilor a fost „epopeea națională cinematografică”, filme istorice, o mitologie națională dominată de un panteon laic de personalități istorico-mitice.

SHARE

Pe acest fond s-a născut ideea filmului „Mihai Viteazul” ce trebuia să fie o coproducție româno-americană.

„Americanii au propus o distribuţie de vis pentru acest film din care făceau parte:Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor şi Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas şi Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul, însă după cum povesteşte regizorul filmului, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Ceauşescu s-a opus.  
"Când m-am hotărât să fac „Mihai Viteazul“, americanii au auzit de acest lucru. Îmi aduc aminte că a fost o luptă grea, dusă de Titus Popovici şi de mine, pentru a realiza acest film.

După succesul internaţional al filmului „Dacii“, firma americană Columbia a confirmat dorinţa de a produce filmul, alături de noi. Îmi dădeau nişte actori fabuloşi: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor şi Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas şi Charlton Heston concurau pentru rolul lui Mihai Viteazul. În plus, americanii ofereau 4 milioane de dolari pentru producţia filmului.

Citește și: Momit cu 100.000 $ și un Mercedes la scară, Kirk Douglas a refuzat un film de Sergiu Nicolaescu

Cu aceşti bani filmul ar fi fost de patru ori mai bogat. Eram constrâns de timp. În ultima zi, m-am dus la Comitetul Central, la Niculescu-Mizil, care era secretar, am rămas în birou, iar el s-a dus la Ceauşescu să obţină aprobare. Mi-a zis că e în regulă. Trebuia să zbor cu avionul în ziua aceea. După ce am primit aprobarea, m-am urcat în avion. Avionul a plecat. Pe pistă, în timp ce se ridica de la sol, a apărut o maşină. Cineva a urcat în avion şi mi-a spus să cobor.

  Am fost dus la Comitetul Central şi acelaşi Niculescu-Mizil mi-a spus că nu se mai aprobă. Totul s-a spulberat când Ceauşescu a hotărât să fie făcut numai cu actori români. Despre această întâmplare, Titus Popovici mi-a povestit că Mircea Albulescu ar fi făcut o scrisoare să nu se facă filmul cu actori americani. În realitate, se pare că a fost însuşi Titus Popovici, pentru că s-a mai repetat povestea. El bănuia că în momentul în care americanii iscălesc contractul urmau să facă modificări şi aruncau în aer subiectul pe care el îl scrisese", povesteşte într-un interviu pentru HISTORIA, regizorul Sergiu Nicolaescu. 

Cine i-a luat locul lui Kirk Douglas

„Nu, domnule, ţipa Titus Popovici, dacă i se dă lui ()lui Nicolaescu n.red.) rolul Mihai Viteazul, mă sinucid”. Devenea mai inteligibil. Regizorul nu avea experienţă de interpret, nu mai jucase într-un rol principal. La câteva zile, am fost chemat de Consiliul Cultural să văd probe cu mai mulţi actori în rolul domnitorului român. Mi s-a spus că aşa se obişnuieşte, iar cazul de faţă era ieşit din comun, filmul aflându-se în atenţia secretarului general (Nicolae Ceaușescu n.n.).

Mă rog, am asistat, de faţă şi cu şefii Consiliului, cu Titus, Sergiu Nicolaescu şi alţi cineaşti. Mie mi s-a părut mai dezinvolt în rol Amza Pellea, spre bucuria abia ţinută în frâu a lui Titus. Nicolaescu avea o poză mai sugestivă, de masculinitate medievală hieratică, precum a asceţilor şi cruzilor cavaleri cruciaţi, dar îşi mişca gura rigid şi, când vorbea, obrazul îi rămânea imobil, lipsit de expresie.

Poate nici Amza Pellea nu reprezenta distribuţia ideală, dar pentru el pledau date personale mai relevante. Toată lumea a optat pentru marele actor, nemuritor în amintirea românilor prin deliciosul „Nea Mărin””, a scris în autobiografia sa l Dumitru Popescu ”Dumnezeu”. Acesta era președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste.

Cine a fost Taylor

Elizabeth Rosemond Taylor a fost o actriță americană de film. Este considerată „ultimul star al Hollywoodului de altădată”. A fost distinsă cu Premiul Oscar de două ori și a primit de la American Film Institute Premiul pentru întreaga carieră.

Elizabeth Rosemond Taylor s-a născut la 27 februarie 1932 la Heathwood, casa familiei ei fiind pe Wildwood Road, 8 din Hampstead Garden Suburb, Londra. Ea a primit cetățenia dublă, britanică-americană la naștere, deoarece părinții ei, comerciantul de artă Francis Lenn Taylor (1897-1968) și actrita Sara Sothern (născută în Sara Viola Warmbrodt, 1895-1994) au fost cetățeni ai Statelor Unite, originari din Orașul Arkansas, Kansas.

A optat pentru păstrarea cetățeniei americane în 1977, în timpul campaniei pentru senat a lui John Warner – soțul său din acel moment – spunând că intenționează să rămână în America pentru tot restul vieții.

 S-au mutat la Londra în 1929 și au deschis o galerie de artă pe strada Bond; primul lor copil, un fiu numit Howard, s-a născut în același an.

Familia a dus o viață privilegiată în Londra în timpul copilăriei lui Taylor. Cercul lor social a inclus artiști precum Augustus John și Laura Knight și politicieni precum colonelul Victor Cazalet. Cazalet a fost nașul neoficial al lui Taylor și o influență importantă în viața ei timpurie. Ea a fost înscrisă la Byron House, o școală Montessori din Highgate, și a fost crescută în conformitate cu învățăturile științei creștine, religia mamei sale și a lui Cazalet.

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te