Actorul a murit în foaierul teatrului Nottara. Un echipaj SMURD a încercat să-l resusciteze fără succes. Emil Hossu s-a stins sub privirile soției, inima sa refuzând să mai bată. Avea 70 de ani și fusese răpus de un infarct. Potrivit martorilor, ultimele cuvinte ale actorului i-au fost dedicate femeii cu care era căsătorit de aproape 20 de ani. "Te iubesc, Catrinel!".
Citește și: Orfană și crescută de călugărițe, Sanda Toma a rămas văduvă la 50 de ani. „Nu aș schimba nimic”
Ultimul interviu
Emil Hossu a vorbit deschis despre subiecte delicate în teatrul-azi.ro într-un ultim interviu.
„Am încercat să pun carne pe fiecare personaj (indiferent că au fost comuniști, ingineri agronomi etc n.red.). Se pare că eram foarte potrivit pentru personajele pozitive. Uneori devenea frustrant, dar m‑am descurcat. Până la urmă, şi acestor „ingineri“ datorez eu simpatia cu care mă întâmpină publicul. Şi, în definitiv, mi‑am „luat revanşa“ în teatru şi la radio…. A însemnat mult pentru mine faptul că am putut face atâta teatru radiofonic. Pentru că din al II‑lea an de facultate m‑au chemat să înregistrez un rol principal în Podul...
În teatru mai mult. Pentru că, până te obişnuieşti cu rolul, cu partenerii de scenă şi ajungi la starea de graţie, îţi trebuie ceva timp. Zicea marele actor Bălţăţeanu: „Nu poţi să fii un actor, decât după ce strici vreo 30 de roluri“. Să le strici nu înseamnă să le faci praf.
Trupul, cel mai de preț
Trupul este cel mai important instrument şi… cred eu, şi capul… Spunea Camil Petrescu: „Un actor talentat ar fi acela care poate să joace orice fel de rol, chiar şi rolul unui om deştept“. Pentru că, aşa cum spunea şi Octavian Cotescu, profesorul meu şi al lui Catrinel, „teatrul este foarte mult gând“. Trebuie să naşti şi să gândeşti tu ceea ce urmează să interpretezi... Nu am făcut eforturi deosebite pentru a-l întreține. Nu aş putea spune că m‑am menajat şi că am ocolit „viciile“ şi tentaţiile, mai ales în perioada de tinereţe. Cel mult, pot să recunosc faptul că, în liceu, practicam nataţia şi canotajul, nu de performanţă, ci pentru plăcerea mea. În rest, cred că şi Dumnezeu m‑a ţinut aşa.
A avut două căsnicii
A fost căsătorit, prima oară, cu violonista Ana Hossu, copilul lor fiind Dan Hossu. Cei doi au divorțat, ulterior Emil însurându-se cu Catrinel Dumitrescu. Din 1992 a fost și profesor la UNATC. Secretul relației cu Catrinel, așa cum a povestit în revista Taifasuri în 2007:
Citește și: Doi ani fără Draga Olteanu: Doi soți ce nu i-au fost fideli și un suflet pereche: Voiam să mor cu el
„Am descoperit că avem în comun relaţiile sociale, dar şi profesia, avem aceleaşi lucruri care ne plac şi, în primul rând, suntem foarte deschişi. Nu trebuie să o mint, de exemplu, ca să merg să joc o partidă de pocher, cum se mai întâmplă uneori, să am relaxări din acestea mai zburdalnice şi să fiu nevoit să spun că mă duc la bibliotecă. Nu…
Ce se întâmplă aia facem. Reciproca este valabilă. Comunicăm şi, foarte important, ne place tot mai mult să stăm acasă, dar nu pentru că am fi devenit comozi...
Citește și: Actriță, interzisă în filme de Elena Ceaușescu și în teatru de Iliescu. „Purta rochii prea scurte”
Gândim la fel, iubim la fel. Nu am avut sentimentul de teamă când ne-am cunoscut. Dacă aşa s-a întâmplat, aşa a fost să fie! Dar ştiţi cum e, orice pasaj ce presupune şi privire în urmă creează un mic disconfort de nostalgie, însă perspectiva şi dialogul direct au primat. Chiar ţin minte că noi glumeam odată (ea fiind Balanţă, eu Săgetător), când mi-a spus că e ghinionistă. Eu i-am spus că sunt norocos, iar norocul meu e mult mai mare decât ghinionul ei, aşa că, împreună o să fim norocoşi.”
Cei doi nu au avut copii.
A stat în lagăr
Emil Hossu, s-a născut în 24 noiembrie 1941 în Ocna Sibiului.
Când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat la Cluj. Tatăl, fiind diplomat, a fost deportat la 23 august 1945, alături de toată familia, într-un lagăr din Germania, unde au rămas un an şi trei luni.
„Aveam doar 4 ani. Am stat un an şi trei luni în Germania în lagărul diplomaţilor, cu sârmă ghimpată, cu santinelă, domiciliu forţat. Am trecut prin momente grele, cum ar fi traversarea unor gări în vagoane de vite, chiar cu puţin timp înainte de bine cunoscutul bombardament de la Dresda. Ţin minte, pentru că povestea aceasta era mereu amintită de ai mei. Deşi aş fi avut motive de supărare, am vrut totuşi să fac această profesie şi am jucat de toate”, povestea Emil Hossu.
După ce au scăpat din lagăr, s-au întors în România. Casa, o fabrică de aţă şi maşina le fuseseră confiscate. În 1948, din acelaşi motiv ca în ’45, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după şase luni. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reuşit să intre la ATF la cea de-a treia încercare. „Sunt membru în asociaţia foştilor deţinuţi politici. Cred că sunt cel mai tânăr deţinut politic.
Nu avea „origine sănătoasă”
Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare.
Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. Ulterior a devenit actor la Teatrul Nottara din București. A avut prestații remarcabile în filme cunoscute cum ar fi Secretul lui Bachus (1984) și Sosesc păsările călătoare (1985).
Din bogata sa filmografie amintim: ”Cerul începe la etajul III” (1967), ”La datorie” (1968), ”Ciuta” (1970), ”Cântecele mării” (1971), ”Decolarea” (1971), ”Toamna bobocilor” (1975), ”Accident” (1977), ”Regăsirea” (1977), ”Iarna bobocilor” (1977), ”Muntele alb” (1978), ”Pentru patrie” (1978), ”Bună seara, Irina” (1980), ”La răscrucea marilor furtuni” (1980), ”Convoiul” (1981), ”Iată femeia pe care o iubesc” (1981), ”Secretul lui Bachus” (1984), ”Sosesc păsările călătoare” (1984), ”Zbor periculos” (1984), ”Eroii n-au vârstă” (1984), ”Noi, cei din linia întâi” (1985), ”Vară sentimentală” (1986), ”Cale liberă” (1986), ”Secretul lui Nemesis” (1987), ”Harababura” (1990), ”Balanța” (1992), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ”Liceenii în alertă” (1993), ”Straniul paradis” (1995), ”Punctul zero” (1996), ”Chiquititas” (2007), ”Fetele marinarului” (2009).
