Grigore Vasiliu Birlic era dependent de pariuri. Nu ne putem imagina comedia românească și nici ecranizările pieselor lui Caragiale fără acest personaj care, aparent, nu avea nici un atu pentru cariera de actor, dar care a ajuns să fie considerat un „Louis de Funès” al României, deși complexitatea interpretărilor sale o depășea pe cea a faimosului comediant francez.
Grigore Vasiliu Birlic era dependent de pariuri. Ce sume pierdea marele actor de comedie?
E aproape imposibil să ne gândim la Caragiale și la comedia românească, în general, fără să-l aducem în prim-plan, mereu, pe cel care a fost Grigore Vasiliu Birlic, considerat unul dintre cei mai mari actori de comedie ai acestei țări.
Dacă ne-am aminti doar de rolurile Lefter Popescu din „Două lozuri”, Crăcănel din „D'ale carnavalului”, Costăchel Gudurău din „Telegrame”, Brânzovenescu din spectacolul „O scrisoare pierdută”, toate de IL Caragiale, ori la Spirache Necşulescu din „Titanic-Vals”, de Paul Călinescu, după piesa omonimă a lui Tudor Mușatescu ori la jupân Canciano din „Bădăranii” și ar fi suficient.
Dar Birlic a jucat în zeci și zeci de roluri, în teatru, film și televiziune, punându-și amprenta unică pe fiecare dintre ele.
Se născuse pe 24 ianuarie 1905, în Fălticen, numele de naștere fiind „doar” Grigore Vasiliu. Dar Birlic a apărut inițial ca o poreclă, pe care a primit-o datorită succesului din piesa „Birlic”, jucată la începutul carierei sale, pe care a transformat-o în renume, apoi chiar în numele cu care îl identificăm imediat.
Dacă ar fi fost după voia părinților, ar fi trebuit să devină și să rămână avocat. Și asta, pentru că familia sa considera - așa cum era opinia generală în acele vremuri - că actoria este o meserie neserioasă.
Astfel, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuți, dar, în paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul, se arată în biografia sa de pe cinemagia.ro.
Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui „tâmpit” din comedia „Musca spaniolă”, scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu.
Birlic, în filmul „Directorul nostru” din 1955 - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un triumf răsunător. În urma succesului, a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți.
Dar, pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis cu greu era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”.
Defectul s-a transformat, însă, într-unul dintre atuurile actorului. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din București, apoi restul a devenit o pagină uriașă din istoria teatrului și cinematografiei românești.
Citește și: Cel mai popular actor român se va însura de 9 ori după vârsta de 50 ani. A fost rivalul lui Birlic
„Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia...
Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă”, nota despre Birlic, în lucrarea „Oraşul Muzelor” scriitorul Eugen Dumitriu, potrivit sursei citate.
Dar marele actor avea un mare, un uriaș viciu: pariurile sportive. Era extrem de pasionat de cursele de cai care se organizau pe Hipodromul Băneasa sau pe Băneasa Trap. Își dorea foarte mult să câștige, dar de cele mai multe ori pierdea.
Totuși, înainte de perioada naționalizărilor comuniste, a fost patronul propriei trupe de teatru, numită Colorado, finanțată probabil dintr-un câștig considerabil din pariurile de curse.
Era așa de împătimit că avea oameni care îi aduceau informații valoroase de pe hipodrom. Participa nelipsit la pariurile de la trap pentru cursele de miercuri și sâmbătă, dar și la galop, la cursele de joi și duminică, scrie herghelie.ro.
Regretatul memorialist și critic, Gaby Michăilescu, a surprins secvențe inedite despre viciul pariului acestui actor, în cartea sa, “Birlic”, apărută în 2015, la Editura EIKON.
Unul dintre aceste episoade prezentate de autor este legat de momentul când Traian Marcu, antrenor de trap pe hipodrom și bun prieten al artistului, sosește la un spectacol de teatru. Acesta avea loc chiar în primul rând.
În „Titanic-Vals” din 1965 - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„În timpul piesei, Marcu vrea să facă o mică farsă și scoate din buzunar programul curselor din ziua următoare. Acesta avea loc chiar în primul rând. În timpul piesei vrea să facă o mică farsă și scoate din buzunar programul curselor din ziua următoare.
Privirea lui Birlic râmâne fixată pe afiș și piesa stagnează. Doar intervenția lui Gheorghe Timică l-a adus pe Birlic din nou în rol. Patimă mare, nu ai ce să faci!”, sria Michăilescu în cartea sa.
Pentru că era un parior profesionist, primea adesea ponturi în care credea cu înverșunare. Tocmai de aceea, într-o zi i-a mobilizat la pariu pe colegii săi de teatru, George Vraca, pe Nicolae Niculescu-Buzău și pe regizorul Ion Șahighian. Au pariat toți pe „Biciușca” și s-au întors acasă lefteri, cu tramvaiul, la clasa a II-a.
O altă glumă despre patima pentru pariuri a lui Birlic a apărut și în revista Veselia, nr. 45 din 1937:
„Vasiliu Birlic, - ăsta nu-i un secret pentru nimeni, - are mania curselor de cai, indiferent dacă e vorba despre trap ori galop. Nu trece o zi de curse fără ca Birlic să-și dea tributul pe altarul rasei cavaline, reprezentat prin cele două hipodroame din Capitală.
Cu toate mustrările colegilor, Birlic continuă să-și golească buzunarele pe câmpurile de curse. Joia trecută, „călugărul“ fu întâlnit de un cronicar teatral, la Hipodromul Floreasca. Foarte serios, Birlic spuse către mânuitorul de condei:
- Noroc, Georgescule! Știi că astăzi sunt trei curse la care n’am jucat de fel.
Bătându-l pe umăr, cronicarul răspunse : Bravoi! Birlic, îmi pare bine că ai început să te faci și tu om serios. „Da de unde, dacă n’am jucat a fost din cauză c’am pierdut toți banii în cursa a doua !…””, se scria în articolul din revista respectivă.
Tot Gaby Michăilescu ne lasă o mărturie rară. Actorul își cumpărase un mânz de doi ani, numit „Fantezist”, un cal antrenat de driverul Traian Marcu. Devenise astfel oficial un crescător de cai. Din nefericire, calul a fost păstrat doar un an, neavând performanțele dorite.
„Ah, ce lume bună venea la fostul hipodrom din Bucureşti! Să fi văzut un derby! Erau în tribună membri ai guvernului național liberal sau național țărănesc, parlamentari, prinți, prințese, doamne de onoare de la palatul regal, femei superbe, în toalete mirobolante, crema intelectualităţii noastre, personalități cu adevărat faimoase!
Ehei, unde sunt timpurile acelea extraordinare? Mă gândesc la ele ca la un vis, dintr-un alt vis…”, îi spunea cu nostalgie Birlic, despre cursele de trap de la hipodrom, umoristului și regizorului Dan Mihăiescu, unul dintre realizatorii emisiunii „Întâlnire cu satira și umorul”, difuzată sâmbătă seara, la Televiziunea Română, între 1965-1988.
Birlic a fost un fenomen al teatrului de comedie românesc. Lumea era atrasă ca un magnet de minunatul actor. Se spune că la hipodrom spectatorii se uitau de multe ori la reacțiile actorului în tribune, fiind ocazii de distracție maximă.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actor de comedie moare în azil în Germania. L-a debutat pe Puiu Călinescu
Însă actorul pierdea sume mari de bani, nu doar la pariuri, ci și la cazinou. O mărturie despre dimensiunea acestor pierderi a venit din partea actorului Dorel Vișan, care l-a cunoscut pe maestru.
„Juca pe cursele de cai și la cazinou. Mi-a povestit cum a pierdut toți banii. Când s-a angajat la maestrul Constantin Tănase acolo, se dădeau banii artiștilor de două ori pe an. La începutul și la mijlocul anului.
Nu era salariu lunar. I-a dat maestrul banii. Un milion! „Am urcat în tren și-am plecat la Sinaia! La ruletă i-am pierdut pe toți. Am venit înapoi nenorocit, dar nu m-am dus acasă. „Maestre, dă-mi și restul de bani!””.
I-a rupt inima maestrului care i-a dat banii. „Te duci direct acasă!”. „Mă aștepta nevastă-mea, că ea împărțea banii... Dar eu m-am urcat în tren și m-am dus la Sinaia! Și am câștigat două milioane! Am venit acasă și i-am dat doar un milion lu' nevastă-mea””, mi-a zis”, dezvăluia Dorel Vișan în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, difuzată pe gsp.ro.
Marele actor fost căsătorit de două ori, mai întâi cu actriţa Angela Mateescu, apoi cu actriţa Valeria Nanci, dar nu a avut copii.
Cea de-a doua soţie, Valeria Vasiliu Birlic, a jucat alături de soţul ei în filmul „Titanic-Vals” (1964), precum şi la Teatrul Naţional, în piesa „Topaze” (1968) de Marcel Pagnol.
Grigore Vasiliu Birlic a încetat din viață pe14 februarie 1970, în București, la 65 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.
