Una din cele mai frumoase povești de dragoste dintre lumea artistică românească, dar care nu a avut un final fericit a fost cea dintre Ștefan Iordache, un bărbat cu origini modeste, fiu de croitor și sofisticata Irina Petrescu
Ștefan Iordache și Irina Petrescu au fost colegi de generație la Teatru, ambii fiind născuți in 1941. La începutul anilor '60, între cei doi s-a înfiripat o relatie, care nu a avut viitor pentru că atunci părinții aveau un cuvânt important de spus.
Scrisoarea de iubire
„Irina Petrescu a fost colegă la Institutul de Teatru cu Ştefan Iordache. O mare iubire s-a născut între ei, după terminarea studiilor. Actorul o vedea ca o vedetă, pentru că avusese un rol important în film, era cunoscută”, se scrie in cartea "Regele Scamator Ştefan Iordache”, de Ludmila Patlanjoglu.
Citește și: După 6 luni de diagnostice greșite de la epilepsie, la cancer, o tânără a primit verdictul crunt
Am primit o scrisoare, la început nici nu ştiam de la cine e. Îmi scria că îi e dor de mine şi că vrea să mă vadă. Faptul că cineva se îndrăgostise de mine, o actriţă cunoscută, cum devenise Irina Petrescu, m-a copleşit. Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei. Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi îmaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?» Încerca să-mi demonstreze că nu am nici un viitor, că sunt un nimeni.
Citește și: Povestea românului declarat cel mai bun handbalist din lume în 1964: A fugit de Securitate în RFG
Dădusem nişte probe pentru filmul «Duminică la ora şase». Pintilie mă asigurase că am luat rolul. Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile m-a sunat asistentul lui să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord.”
Iordache a pierdut un rol
Într-adevăr, Iordache a pierdut rolul. Filmul avea să apară în 1966, dar cu Dan Nuțu în rol principal și nu cu Iordache. Povestea filmului „Duminica în familie” are loc în România, și prezintă povestea de dragoste dintre Radu - Dan Nuțu și Anca - Irina Petrescu, studentă la arhitectură. Aceștia se îndrăgostesc fără a ști cu adevărat identitatea celuilalt, după ce se întâlnesc la un bal popular marcat de violențele unui grup de huligani”, potrivit prezentării peliculei.
Și Irina și Ștefan aveau, atunci, 25 de ani. Tatăl Irinei Petrescu era medic, iar Iordache, fiul unor oameni simpli, tocmai ce picase la „medicină” înainte să ajungă la teatru.
Actorul își petrecuse copilăria la Calafat, la bunicii din partea mamei dar a venit cu părinții în Capitală la o vârstă fragedă și și-a petrecut copilăria în continuare în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la teatru abia după ce a picat examenul de admitere la Medicină.
Irina era înstărită
Spre deosebire de Iordache, Irina Petrescu provenea dintr-o familie înstărită. Ea s-a născut la Bucureşti, pe 19 iunie 1941, dar deţinea proprietăţi însemnate în Argeş, de unde erau bunicii săi, care aveau în satul Rădeşti o casă musceleană cu etaj şi cu cerdac. “Aceea este casa copilăriei mele fericite”, spunea Irina Petrescu într-un interviu.
O altă mare a iubire a Irinei Petrescu a fost Adrian Pintea - cu el chiar a înfiripat o relaţie în ciuda diferenţei de vârstă dintre ei. El era cu 13 ani mai mic decât ea. După despărţirea de el, Irina Petrescu a rămas cu inima frântă, iar apropiaţii spun că nu şi-a mai revenit, înstrăinându-se de lume şi lăsând dezamăgirea să-i macine sufletul. Iar asta pentru că pierderea relaţiei a fost în condiţii cât se poate de dureroase.
Irina Petrescu nu a fost niciodată căsătorită.
Despre Ștefan Iordache
Actor de teatru, film şi televiziune, Ştefan Iordache a creat personaje memorabile prin reflexivitate, carismă şi o strălucită stăpânire a mijloacelor de expresie. A slujit scena vreme de peste 40 de ani, interpretând roluri memorabile precum Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Naţional Radiofonic şi Teatrul Naţional de Televiziune, şi a jucat în numeroase filme pentru marele ecran, potrivit "1234 Cineaşti români" (Ed. Ştiinţifică, 1996) şi www.cinemagia.ro.
Ştefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941, la Calafat, în judeţul Dolj. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1963 şi în acelaşi an a debutat în cinematografie, în filmul "Străinul", după romanul omonim al lui Titus Popovici, în regia lui Mihai Iacob. A fost începutul gloriei pe care a ştiut să şi-o menţină timp de peste 40 de ani.
Repartizat la Reşiţa, trecător prin teatrele din Timişoara şi Constanţa, Ştefan Iordache a devenit actor de teatru adevărat în perioada de glorie a Teatrului Nottara, unde a jucat până în anul 1977. Apoi a jucat la Teatrul Mic până în 1990, şi la Teatrul Naţional din Craiova.
Pe scena acestor teatre a interpretat roluri remarcabile în: "Hamlet", regia Dinu Cernescu; "Crimă şi pedeapsă", regia Sanda Manu; "O noapte furtunoasă", montată de George Rafael - la "Nottara"; "Maestrul şi Margareta", regia Cătălina Buzoianu; "Emigranţii" de Mrozek, regia Mircea Daneliuc; "Amurgul burghez" de Romulus Guga, regia Dan Piţa - la Teatrul Mic; "Richard III" şi "Titus Andronicus" de Shakespeare, ambele în regia lui Silviu Purcărete; "O scrisoare pierdută" după Caragiale, regia Al. Tocilescu; "Barrymore" de W. Luce, regia Gelu Colceag - la Teatrul Naţional din Bucureşti; spectacolul "Lolita", adaptare scenică după Nabokov de Mihaela Tonitza Iordache, regia Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic şi tot la acelaşi teatru, alături de Mitică Popescu şi Dana Dembinschi, a realizat un rol tulburător în "Alex şi Morris", în regia lui Gelu Colceag.
u acelaşi succes a abordat şi musicalul, jucând în "Au fost odată două orfeline", ''Adio, femei!'' (alături de Angela Similea) şi "Bună seara, domnule Wilde!". Şi muzica uşoară s-a numărat printre preferinţele sale, interpretând melodii singur sau în duet cu Sanda Ladoşi şi Elena Cârstea.
În 2003, marele actor înregistrat alături de Gheorghe Dinică şi Nelu Ploieşteanu albumul "Cântece de petrecere", iar în 2007, a lansat un nou album muzical intitulat "Magazinul de vise", la realizarea căruia a lucrat împreună cu Monica Anghel. Printre cele opt piese, toate compuse de Dan Iagnov, se numără: "Nu ştiam că te iubesc atât de mult" sau "Ah, femeie!", iar melodiile "Mai mult decât oricând", "Viaţa noastră este un tangou" şi "Nu te întreb" sunt interpretate în duet cu Monica Anghel.
A fost protagonist în peste 40 de filme, printre care: "Un film cu o fată fermecătoare" (1966, regia L. Bratu), "Ediţie specială" (1977, regia M. Daneliuc), "Bietul Ioanide" (1979, regia D. Piţa), "Înghiţitorul de săbii" (1981, regia A. Visarion), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982, regia L. Pintilie), "Noi, cei din linia întâi" (1985, regia S. Nicolaescu), "Noiembrie, ultimul bal" (1987, regia D. Piţa), "Hotel de lux" (1991, regia D. Piţa), "Cel mai iubit dintre pământeni" (1992, regia Ş. Marinescu), "Oglinda - Începutul adevărului" (1993, regia S. Nicolaescu), "Eu sunt Adam" (1996), "Omul zilei" (1997, regia D. Piţa), "Faraon" (2003, regia Sinisa Dragin), "Ticăloşii" (2007, regia Ş. Marinescu), potrivit "1234 Cineaşti români" (Ed. Ştiinţifică, 1996) şi www.imdb.com.
