„Azi este ziua acestui mare actor care în 1979 a renunţat la o carieră strălucită pentru a-şi câştiga libertatea - o alegere pe care nu poți să n-o înțelegi.
Ilustrate cu flori de câmp, Diminețile unui băiat cuminte, Porțile albastre ale orașului, dar mai ales Dumincă la ora 6 (Lucian Pintilie), plus aparițiile pe scena de la Bulandra (Azilul de noapte și Elisabeta I - sub bagheta lui Liviu Ciulei) și din teatrul TV (Pescărușul, cu Valeria Seciu), i-au probat valoarea cu asupra de măsură, astfel încât rămâne în istoria teatrului și filmului românesc chiar dacă în ultimii 40 de ani n-a mai jucat decât un singur rol, în filmul „Puzzle” al lui Andrei Zincă”, a scris un prieten pe pagina de Facebook a lui Dan Nuțu la aniversarea acestuia.
Citește și: Soția nu a „supraviețuit” morții lui Toma Caragiu. Fuge la Paris. Își schimbă de două ori numele
Actorul continuă să trăiască retras chiar și pe rețelele de socializare unde cei care îl menționează sunt prietenii și jurnaliștii. Nu postează aproape nimic. Prietenii, din când în când, îi transmit „La mulți ani” și îi amintesc de tinerețe printr-o imagine.
Citește și: „Atacată” la moartea lui Toma Caragiu, văduva actorului ajunge în SUA cu 5$. Găsită leșinată pe câmp
A participiat la Astra Film, în 2015, cu un workshop și la decernarea premiilor Gopo, în anul 2014.
O vedetă în România
În unul din rarele interviuri acordate, Dan Nuțu vorbește despre faptul că era foarte bine plătit:
„Pe vremea aia, cînd eram tînărul, rebelul utecist, făceam bani din filme. Căpătasem devreme statut de onorariu maxim: 40.000 de lei după ce-ți lua pe taxe. Taxele erau o nenorocire, știu că am făcut într-o vară trei filme și am luat mai puțin decît pe unul. Era cumulativ.
Dar aveam bani, aveam și salariul de actor la teatru, eram ba la Teatrul Mic, ba la Bulandra. Habar n-am cît, 20.000 de lei, destul de măricel. După Duminică la ora 6 i-am luat mamei un frigider, iar mie o bicicletă și un magnetofon, și cam asta a fost, potrivit dilemaveche.ro
Spune că a plecat din România pentru că intrase în rutină. Dă și un exemplu: a jucat timp de cinci ani în spectatcolul „Elisabeta I” al lui Liviu Ciulei. „Repetiția mă omora”, a spus actorul. Și așa a decis să plece.
A plecat la Berlin unde a făcut corectură pe scrisorile primite la Europa Liberă. Apoi, a ajuns în SUA unde „am avut un șoc legat de meserii, erau foarte multe în State care nu existau la noi. Altfel, m-am îndrăgostit de America, îmi plăcea viața de noapte: jazz-ul, nopțile în Manhattan, Louisiana, New Orleans”. A făcut taximetrie, apoi i-a reparat casa lui Andrei Șerban.
Are doi copii
„Da, pe Sarah am cunoscut-o în taxi. Am văzut doi ochi albaștri în spate. Ea m-a întrebat de unde sunt. Din România. A zis că are un vecin român în bloc, un pictor. Am întrebat cum îl cheamă. Nu-l știam, dar i-am spus: „El musai mă știe“. O lună mai tîrziu m-a sunat, am dus-o la un film, la masă și uite-așa. Mai întîi a venit Nicolae, apoi Alexandru.
Și totuși, de ce a plecat?
Într-un alt interviu, Dan Nuțu spune că nu regretă că nu a continuat să joace în filme.
„N-am fost niciodată consumat de glorie și nici n-am avut conștiința celebrității. Am practicat meseria de actor din plăcere, și nu pentru consecințele ei.
Eu jucam așa cum jucam, lejer. Pentru că numai așa știam s-o fac. Dar n-am aprofundat niciodată aspectul ăsta al tehnicii... Fiindcă nu mă ducea capul. Nici atunci și nici acum. Nu aveam un concept sau o teorie apropo de ce înseamnă actoria.
Eram convins, în schimb, că dacă o ataci drept și simplu, e imposibil să nu iasă bine. Era singura cale pe care o vedeam. Am practicat meseria de actor din plăcere, și nu pentru consecințele ei. Dar de la un timp, începuse să mi se facă frică. Se repetau prea multe: aceeași piesa, aceeași munca, aceeași atmosfera, cam sufocanta, aceleași subiecte...
Totuși, n-am plecat din tara de greu, am plecat... cred că de plictiseala și din dorința de a încerca și altceva. Știam că probabil o să pun punct actoriei odată ajuns dincolo, pentru că e foarte greu ca la o anume vârstă să te arunci într-o alta competiție. Energia nu mai e aceeași. Iar eu n-am excelat niciodată prin motivație.
Am făcut figurație pe ici pe colo, am încercat și teatru un pic, dar inima nu mai participa. Nu s-a nimerit și nici eu n-am avut motivația necesară. Am ales să mă îndrept spre altceva. Actoria nu mi-a lipsit și nici nu-mi lipsește. Să conduci taxiul e o nebunie superbă. Mai ales când duci clienții exact unde nu vor să ajungă, spunea acum 10 ani” pentru fornula-as.ro
Filme în care a jucat
Cartierul veseliei - regia Manole Marcus, 1964
Duminică la ora 6 (1966)
Meandre (1966) r. Mircea Săucan
Diminețile unui băiat cuminte (1967)
Apoi s-a născut legenda - r. Andrei Blaier, 1968
Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
Asediul (1971)
Printre colinele verzi - r. Nicolae Breban, 1971
Bariera (1972)
Adio dragă Nela
100 de lei - r. Mircea Săucan (1973)
Dincolo de nisipuri, (1974)
Porțile albastre ale orașului (1974),
Ilustrate cu flori de cîmp (1975),
Mastodontul (1975),
Tănase Scatiu (1976),
Împușcături sub clar de lună (1977)
Curcanii (1977),
Trepte pe cer (1978),
Rătăcire (1978)
Melodii, melodii (1978)
Speranța (1979),
Ora zero (1979)
Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)
Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980).
