La cei 86 de ani ai săi, Mitică Popescu a ajuns ieri să fie internat Spitalul de Urgenţă Floreasca. Se pare că acesta ar avea probleme la inimă, deoarece se află în cadrul secției de Cardiologie a spitalului.
"Este internat de ieri, dar și-a exprimat dorința de a nu se da informații suplimentare despre starea sa de sănătate. Cert este că este în stare stabilă, cooperant și conștient”, a declarat Bogdan Opriţa.
Mama l-a vrut preot
Deşi mama sa a vrut ca acesta să devină preot, el a mers la facultatea de teatru şi a devenit, în cele din urmă, actor. Despre dorinţa mamei, marele actor declara: „Am fost un copil cuminte și ascultător, iar mama şi-a dorit să devin preot.
Am fost şi băiat la altar, mergeam cu preotul cu Botezul. Îmi cumpărase chiar şi veşmânt. Eram mândru când apăream ca băiat de altar, cu veşmântul, era uşor spectaculos. Nu am urmat acest drum pentru că s-a întâmplat ceva între timp. În timp mi-am dat seama că a fost mai bine aşa. Cred că tot timpul m-a atras teatrul. Când m-am făcut mai mare, mergeam singur la spectacole, iar la liceu, ca să scăpăm de practică, am propus la sindicat să facem un spectacol de teatru”, a relatat Mitică Popescu.
A trecut prin pușcăriile comuniste
Actorul a trecut prin infernul închisorilor comuniste timp de trei ani, începînd din 1959.
În anul 1958, în timp ce era în anul II la Teatru, aflat la onomastica unui prieten, de Sfântul Ştefan, o parte dintre participanţi au afirmat că vor să plece în America.
La doar câteva zile, Securitatea îl arestează, pe motiv de „trădare şi trecere de frontieră”, iar ulterior este condamnat la 3 ani de închisoare pentru „nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”.
Ceilalţi care au fost arestaţi au primit pedepse mai mari, între 8 şi 12 ani de închisoare, amintește radiromaniacultural.ro
A întrerupt studiile teatrale, reluate cu greu mai târziu, din cauza etichetei care li se aplică celor închiși.
Din cauza acestei experiențe dureroase, până după vârsta de patruzeci de ani, Mitică Popescu era aproape necunoscut. Modest, nespectaculos, cu o tipologie de om simplu. Îşi făcea conştiincios datoria pe scena Teatrului Mic prin rolişoare de film şi televiziune.
Primul rol
În anul 1963, i s-a permis să dea un nou examen la Teatru, graţie unor oameni care l-au apreciat în primii doi ani de facultate.
"Eram actor la Teatrul din Piatra-Neamț când am fost anunțat că s-a eliberat un loc la Teatrul Mic din București. Era în anul 1973, iar eu încă îmi căutam drumul, chiar dacă aveam 37 de ani." Destinul a vrut ca actorul să fie distribuit alături de Leopoldina Bălănuță în spectacolele "După cădere" și "Stâlpii societății". În scurt timp, Mitică Popescu a fost cooptat în grupul de prieteni ai Leopoldinei, din care făceau parte Ileana Dunăreanu sau Mihai Dogaru, fostul soț al Danei Dogaru.
"Ne făcea plăcere să ne întâlnim doar noi doi, fară prieteni, și stăteam ore întregi într-un restaurant până la ora închiderii. Fară declarații banale, pompoase, am simțit amândoi că suntem făcuți unul pentru celălalt. Am realizat că o iubesc pe Poldi atunci când a trebuit să fie internată timp de o lună și jumătate la Fundeni, din cauza unei peritonite. O vizitam în fiecare zi, îi duceam de mâncare și stăteam cât mai mult posibil lângă ea. Și acum îmi mai aduc aminte că m-a rugat să-i fac rost de o casetă cu Demis Roussos. I-am îndeplinit dorința și m-am bucurat de bucuria ei."
Tatăl actriței, preot, i-a cununat religios
Mitică Popescu avea 40 de ani, iar Leopoldina Bălănuță, 42 de ani. Se pare că timpul nu a vrut să țină cu acești oameni a căror dragoste a fost pe cât de puternică, pe atât de discretă.
Citește și: „Nelu” din „La Bloc” a renunțat la actorie pentru liniștea mănăstirii. Am rupt relațiile cu colegii
Leopoldina Bălănuță era o fire bolnăvicioasă. Cei doi s-au căsătorit atât de tărziu, deoarece marea doamna a teatrului romanesc a ezitat să facă acest pas, spunandu-i lui Mitică: "Nu are rost să te înhami la o căruță stricată".
Citește și: Actorul genial pe care Dinică îl cerea mai des pe scenă s-a dus să îmblânzească fiarele pădurii
Pe 14 octombrie 1998, cei doi soți au urmărit meciul de fotbal Ungaria - Romania. După încheierea partidei, Leopoldina i-a mărturisit actorului: "Te iubesc atât de mult, încât aș vrea să mori înaintea mea". Leopoldina ar fi vrut să-i supravietuieasca, pentru a fi ea cea care să jelească. După care Leopoldina i-a cerut ceva de mâncare și apoi și-a aprins o țigară. La scurt timp a acuzat dureri stomacale foarte mari. În acea noapte, Leopoldina Bălănuță a fost operată, pentru ca în dimineața zilei de 14 octombrie, la ora 7:00, marea actriță să treacă în neființă, potrivit jurnalul.ro
Nu s-au căsătorit în Biserică
"Ne-a fost jena de vârstă noastră. Pentru dragoste nu contează vârsta, dovada că am stat împreună 25 de ani, dar lumea te mai judecă. M-am înțeles foarte bine cu Leopoldina. Eu făceam piața, iar ea gătea. Ei îi placea să pescuiască, mie nu. Dar am mers în Deltă zece ani. Nu avem copii, pentru că ea nu putea să rămână însărcinată. Plus că, nouă, actorilor, ne este foarte greu să creștem și o floare, la programul pe care-l avem."
Mitică în teatru și film
Mitică Popescu a realizat roluri de excepție în piesele de teatru ”Cititorul de contor” de Paul Everac (1976, regia Paul Everac), ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello (1978, regia Cătălina Buzoianu), ”Maestrul și Margareta” de Bulgakov (1980, regia Cătălina Buzoianu), ”Niște țărani” de Dinu Săraru (1981, regia Cătălina Buzoianu), ”O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord” de Eduard Radzinski (1986, regia Dragoș Galgoțiu), ”Pescărușul” de Cehov (1993, regia Cătălina Buzoianu), ”Cum vă place” de William Shakespeare (1996, regia Nona Ciobanu), ”Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999, regia Cătălina Buzoianu), ”Școala femeilor” de Moliere (1999, regia Alexandru Dabija), ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (1999, regia Mihai Constantin Ranin), ”Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (2000, regia Nona Ciobanu), ”Alex și Morris” de Michael Elkin (2004, alături de regretatul Ștefan Iordache, regia Gelu Colceag) sau ”Colonia îngerilor” de Ștefan Caraman (2007, regia Nona Ciobanu).
A debutat în film în „Dincolo de nisipuri” (1974) – în rolul Romniceanu – , memorabil, în cariera sa cinematografică, rămânând rolul lui Cocoșilă din filmul ”Moromeții” (1987), de Stere Gulea, în care a jucat alături de Victor Rebengiuc și Luminița Gheorghiu.
Un alt rol de referință este cel din ”Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului ”Niște țărani”, de Dinu Săraru și una dintre producțiile inovatoare din cinematografia autohtonă, în materie de limbaj cinematografic, în care Mitică Popescu are o apariție excepţională.
Filmografia sa mai include roluri în filme precum ”Stejar, extremă urgență” (regia Dinu Cocea, 1974), ”Mere roșii” (regia Alexandru Tatos, 1976), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), ”Înghițitorul de săbii” (regia Alexa Visarion, 1981), ”Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), ”Căsătorie cu repetiție” (regia Virgil Calotescu, 1985), ”Secretul armei…secrete” (regia Alexandru Tatos, 1988), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Șerban Marinescu, 1993), ”Dulcea saună a morții” (regia Andrei Blaier, 2003), ”Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), ”Ticăloșii” (regia Șerban Marinescu, 2007) sau ”Umilință” (regia Cătălin Apostol, 2011).
Mitică Popescu a fost un statornic colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, printre piesele în care a jucat aflându-se „Dictatorul” de Alexandru Kirițescu, adaptarea radiofonică de Doina Papp, regia artistică Dan Puican (1999), „Aelita” sau „Declinul lui Marte” de Aleksi Nikolayevich Tolstoi, dramatizarea radiofonică de Camelia Stănescu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Arden din Fevershaw” de autor anonim englez din secolul al XVI-lea, traducerea Leon Leviţchi, adaptarea radiofonică de Cristian Munteanu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Ketty se mărită” de Michael Sayers, adaptarea radiofonică de Dan Puican, regia artistică Dan Puican (1987), „Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Nelle Harper Lee, dramatizarea radiofonică de Josetta Dan, regia artistică Dan Puican (1984), „Coloana nesfârșită” de Mircea Eliade, adaptarea radiofonică de Alma Grecu, regia artistică Titel Constantinescu (1981), „Cheia succesului” sau „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, muzical de Edmond Deda, adaptare Edmond Deda, regia artistică Ion Vova (1988), „Proștii sub clar de lună” de Teodor Mazilu, adaptare radiofonică de Dan Damian, regia artistică Dan Puican (1994) sau „Tatăl nostru care ești în supermarket…” de Petre Barbu, regia artistică Atila Vizauer (2004).
A prezentat una dintre cele mai longevive producții TVR, emisiunea ”D’ale lui Mitică”, difuzată din 2000 la postul TVR 2.
