Când Uraganul Florence a lovit luna trecută Statele Unite, ploaia şi vântul nu au fost singurele cauze ale distrugerilor provocate. Nivelul în creştere al apelor a generat valuri de furtună care au ajuns, în unele estuare, la şase metri înălţime. În ultimii 20 de ani, nivelul apelor mărilor a
crescut cu aproximativ 3 milimetri pe an, ceea ce a dus la inundaţii în zonele de coastă. Cât vor mai creşte mările în următoarele decade?
Polii Nord şi Sud sunt un loc potrivit unde cercetătorii pot căuta răspunsul. Gheaţa care se topeşte în Groenlanda şi Antractica este o cauză importantă a creşterii nivelului apelor; Groenlanda are suficientă gheaţă pentru a creşte niveul mărilor cu 6,4 metri. Topirea gheţii de la Polul Nord ar putea opri Curentul Golfului, cufundând Europa de Nord şi Scandinavia în temperaturi mult sub limita îngheţului – un scenariu descris în filmul science fiction din 2004, The Day After Tomorrow/Unde vei fi poimâine. „Schimbarea nu se va petrece la fel de dramatic precum în film“, spune fizicianul Thorsten Markus, care studiază calota polară glaciară la Centrul Spaţial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. „Dar, în mare, cam aceasta este ideea. Dacă circulaţia Curentului se opreşte, totul se schimbă dramatic“.
Newsweek a discutat cu Markus, cercetător în cadrul proiectului satelitului NASA ICESat-2. Lansat în luna septembrie, acesta măsoară dimensiunea calotei glaciare, trimiţând raze laser către suprafaţa pământului. Măsurătorile obţinute au fluctuaţii de precizie de maxim lăţimea unei creion.
Cum vă ajută ICESat-2 să înţelegeţi creşterea nivelului mărilor?
Principalul obiectiv este să măsurăm grosimea gheţii care pluteşte pe suprafaţa oceanului, precum şi grosimea calotelor glaciare din Groenlanda şi Antarctica.
Noul ICESat 2, lansat în septembrie, măsoară grosimea stratului de gheaţă
O înţelegere mai bună a acestor procese va îmbunătăţi în ultimă instanţă previziunile noastre despre ceea ce urmează să se întâmple în viitor. Singura modalitate prin care poţi face previziuni corecte este prin intermediul unei monitorizări şi colectări continue de date.
Cum diferă satelitul de predecesorii săi?
Primul ICESat trimitea o singură rază de lumină de câte 40 de ori pe secundă, acest lucru permiţându-i să măsoare grosimea gheţii la fiecare 170 de metri de-a lungul suprafeţei pământului. Laserul satelitului ICESat-2 este împărţit în şase raze şi trimite câte 10.000 de pulsuri pe secundă, scanând suprafaţa pământului la fiecare 0,7 metri. Sunt date cu o foarte mare densitate. Beneficiem de o rezoluţie mult mai mare, este incredibil.
Care este diferenţa dintre gheaţa banchizelor şi calotele glaciare?
Banchizele se formează când îngheaţă apa oceanului. Plutesc pe mare şi pot rezista un anotimp sau poate mai mult. Avem informaţii destul de bune despre suprafaţa pe care o acoperă, graţie imaginilor din satelit, dar ceea ce ne scapă este grosimea acestei gheţi.
Markus studiază calotele glaciare
Calotele, asemeni celor care se găsesc în Groenlanda şi Antarctica, sunt nişte monştri cu totul diferiţi. Au grosimi de kilometri şi singura lor sursă sunt căderile de zăpadă. Zăpada cade, se compactează pe parcursul timpului şi devine gheaţă. Calotele glaciare se deplasează încet, la vale, pe parcursul a zeci de ani, şi, la un moment dat, din ele se desprind aisberguri. Dacă ar fi un sistem stabil, cantitatea de zăpadă cazută ar fi egală cu cantitatea de gheaţă din aisbergurile care se deprind.
Calotele glaciare sunt stabile la momentul acesta?
Nu. Pierd, anual, extrem de multă masă de gheaţă; doar Groenlanda pierde 250 de gigatone pe an. Aproximativ o treime din creşterea constatată a nivelului apelor mărilor este generată de calotele glaciare care se topesc. Aşa că, dacă acestea dispar, nivelul mărilor va creşte. Iar acest lucru nu sună foarte bine pentru zonele de coastă cum este, de exemplu, Florida.
Ce se întâmplă când se topesc banchizele de gheaţă care plutesc pe mare?
Nu există niciun efect asupra nivelului apei, deoarece ele sunt deja în ocean – gândiţi-vă la un cub de gheaţă care se topeşte în pahar -, dar pot schimba clima şi tiparele de vreme în zone cu mult mai departe de Poli. Banchizele sunt albe, ceea ce înseamnă că reflectă soarele.
Orbita lui ICESat 2 trece peste Polul Nord şi Polul Sud
Când se topesc, apele oceanului întunecat la culoare absorb mai multă energie solară, crescând în final temperaturile globale, fapt care, la rândul său, duce la şi mai accelerata topire a gheţarilor şi calotelor glaciare. Pe măsură ce oceanul devine mai cald, suprafaţa pe care o acoperă se măreşte. Ceea ce se întâmplă în regiunile polare este foarte important pentru clima, oraşele noastre şi, în general, pentru produsul nostru intern brut.
