Peștera Huda lui Papară din Trascău, situată în Munții Apuseni, este o bijuterie subterană care deține cea mai impresionantă colonie de lilieci din Europa. Însă, în spatele acestei frumuseți se ascunde o legendă mistică – aceea a Solomonarilor, magicieni care se spune că controlează vremea.
Peștera din România cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa. Aici „au trăit” și Solomonarii
Din păcate, din cauza distrugerii sistemului de acces, nu mai poate fi vizitată în interior de câţiva ani.
Cu toate acestea, peisajul sălbatic şi spectaculos al zonei face ca peştera să fie o destinaţie turistică pentru mii de persoane în fiecare an.
Huda lui Papară deţine şi câteva recorduri care o diferenţiază de alte obiective, potrivit albapress.ro.
Peştera Huda lui Papară cumulează toate superlativele pentru grupa Munţilor Trascău din Apuseni: cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cele mai lungi şi mai numeroase excentrite (stalactite crescute strâmb) şi cu cel mai mare depozit de chiropterit (excremenete de lilieci) din România.
Citește și: Enigma pădurii din România unde o „mireasă” se răzbună pe oameni. Le apare în față șoferilor
Peștera se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, în partea de nord-vest a Munților Trascăului, la obârșia pârâului Valea Morilor, afluent pe dreapta al Arieșului. Altitudinea absolută este de 567 m. Este cea mai lungă peșteră din Munții Trascăului.
Se poate ajunge la ea pe drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până în localitatea Sălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunal asfaltat, circa 5 km până în cătunul Sub Piatră.
Cea mai mare faună de lilieci din Europa
În Peştera Huda lui Papară se află cea mai bogată faună chiropteră din Europa, cea mai mare colonie de lilieci de pe bătrânul continent. În anii 2007-2008, cercetătorii au descoperit aproximativ 84.000 de lilieci din nouă specii.
Numărul cel mai mare de lilieci este dat, în special de 4 specii. Una dintre acestea formează colonii de până la 750 de exemplare, care, de asemenea, reprezintă un record european.
Citește și: Lacul din Munții Carpați unde un balaur îi trage pe înotători în adâncuri. Ar fi „fără fund”
Potrivit estimărilor, peştera ar avea peste 60 de vagoane de chiropterit, fiind şi din acest punct de vedere un record în ţară.
De unde provine denumirea peșterii
Huda este un regionalism ce înseamnă cale îngustă, groapă, gaură în pământ, peşteră sau adăpost.
Papară poate avea la origine latinul ”papa” ce înseamnă conducător religios, preluat în limbile ”barbare” papar. Deci Huda lui Papară ar putea însemna adăpostul, casa conducătorului religios.
În preistorie şi în vremea dacilor peştera a fost folosită ca locuinţă şi loc de cult. Au fost identificate urme ale omului preistoric, resturi de unelte de piatră neșlefuite care ar putea aparţine omului de Neanderthal, potrivit adevărul.ro.
Legenda spune, de asemenea, că Zamolxes, zeul dacilor, s-a retras într-o peşteră din Trascău, cea mai mare şi mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui Papară.
Preluat din latină şi modelat în română a rezultat numele de Huda lui Papară.
Citește și: Enigma peșterii din România în care mulți au intrat, dar nu s-au mai întors. O voce îi ademenește
Legenda Solomonarilor de la Huda lui Papară Solomonarul sau șolomonarul este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor.
Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geți – kapnobatai, călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor.
Solomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați.
