Traian Stănescu a făcut parte din ceea ce numim „Generația de Aur” a teatrului și filmului românesc. La fel, soția sa de peste patru decenii, Ilinca Tomoroveanu.
Sursele foto: FB - Istoria românilor în culori și Studioul Buftea
Actorul a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 1961. A fost repartizat la Teatrul de Stat din Piatra Neamţ (1961-1964), unde a interpretat roluri ca: Vulpaşin în "Domnişoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu; Tom - "Menajeria de sticlă" de Tennessee Williams; "Jocul dragostei şi al întâmplării" de Pierre de Marivaux; Mişu Felecan - "Nota 0 la purtare" de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, scrie cinemagia.ro.
Citește și: „Cui mă lași?”, țipătul lui Dan Spătaru la nunta Pompiliei Stoian. Artista îi dedică „Prieten drag”
Mutându-se în Bucureşti, a jucat la Teatrul C.F.R. Giuleşti (1964-1965), iar în anii 1967-1968 a jucat la Teatrul Mic din Capitală în "Baltagul" după Mihail Sadoveanu, "Richard II" de William Shakespeare.
Într-un interviu pentru cotidianul.ro, Ilinca îl menționează pe Traian Stănescu ca partener, prieten și soț.
Întrebată: Ce parteneri ideali de scenă ați avut?, Ilinca a răspuns:
Citește și: „Atacată” la moartea lui Toma Caragiu, văduva actorului ajunge în SUA cu 5$. Găsită leșinată pe câmp
„O întrebare care naște melancolii și chiar lacrimi. Nu-l pot uita pe Gheorghe Cozorici, împreună cu care am jucat mult. Îl consideram un Prinț al scenei. Îmi aduc aminte cu dragoste, și acum, de Becket al lui Jean Anouilh, unde i-am dat replica. Pot să nu-l amintesc pe Florin Piersic? Și cu el am jucat mult.
Dar minunatul meu coleg, prieten, partener și soț, Traian Stănescu?! V-am numit numai trei. Dar sunt mult mai mulți. Și sunt atât de mulți mari actori, mari actrițe, și mari profesori, și mari regizori, în fața cărora fac o adâncă plecăciune. Dacă nu ar fi existat ei, nu aș fi existat nici eu. V-am mai spus și repet.
Am avut noroc! Doamnele Tantzi Cocea, Elvira Godeanu, Irina Răchițeanu, Natașa Alexandra, Silvia Dumitrescu-Timică… Maeștrii Calboreanu, Finteșteanu, Brancomir, Giugaru, Birlic, Marcel Anghelescu, Emil Bota, dar și marii maeștri Sică Alexandrescu, Alexandru Finți, Moni Ghelerter…”, a spus artista.
Cei doi actori au fost căsătoriți 43 de ani
Iubirea dintre Ilinca și Traian a început printr-o relație de prietenie.
„Poate că ne menajăm mai mult unul pe celălalt și ne înțelegem mai bine „chinurile creației”. Nu discutăm despre spectacolele noastre decât la final, când ne criticăm sau ne felicităm. Povestea noastră a început când eram colegi, demult, înainte de a ne căsători, eram foarte buni prieteni. Până într-o zi, când a fost așa, o scânteie. Apoi a început o poveste de iubire și de prietenie”, a spus în interviul mai sus menționat.
Au fost colegi de teatru, au avut prieteni comuni, s-au tot întâlnit în diverse cercuri, stăteau în același cartier și, urmare a tuturor acestor coincidențe, s-au îndrăgostit aproape brusc, deși după o lunga prietenie. Senzația în sine a survenit subit, a fost o pasiune care s-a aprins deodată, pe terenul unei amiciții de substanță.
Actrita Ilinca Tomoroveanu a lucrat, încă din ultimul an de facultate, pe scena Teatrului Național București, pe care nu l-a părăsit, de fapt, niciodată. S-a căsătorit cu Traina Stănescu în 1977. Prietenia care i-a adunat la început i-a ghidat toată viața. Traian Stănescu a fost și director al Teatrului Național. Se sfătuiau și aproape că nu luau nicio decizie fără să se consulte, arată Revista Tango.
„Și-au aparat relația de orice inconvenient și s-au obișnuit să-și dea suficientă libertate de exprimare unul altuia, cât să nu se simță constrânși, sufocați de ceva. E o rețetă care, în cazul lor, a funcționat impecabil. Ilinca Tomoroveanu nu-și mai dorește nimic cu disperare. Ea știe și spune, de fiecare dată, că darul vieții ei e Traian Stanescu. Și e fericită”, se arată în articolul mai sus meționat care a apărut în 2013.
Actrița Ilinca Tomoroveanu ne-a părăsit în mai 2019. Traian Stănescu s-a stins după numai trei ani în aprilie 2022.
Traian Stănescu, câteva repere
Începând cu 1968, a desfăşurat o bogată activitate teatrală la Teatrul Naţional Bucureşti, se arată în volumul "1234 cineaşti români" al Cristinei Corciovescu şi Bujor T. Rîpeanu (Editura Ştiinţifică, 1996).
Dintre rolurile jucate pe scena Naţionalului bucureştean, amintim: Luigi - "Sâmbătă, duminică, luni" de Eduardo De Filippo (regia Dinu Cernescu, 2007); "Maşinăria Cehov" de Matei Vişniec (regia Cristian Ioan, 2003), "Crimă pentru pământ" după Dinu Săraru (dramatizarea şi regia Grigore Gonţa, 2002) "Amanţii însângeraţi" (regia Alexandru Tocilescu, 2002), "Numele trandafirului" după Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1998); ''Strigoii" de Henrik Ibsen (regia Nicolae Scarlat, 1997);
"Ondine" de Jean Giradoux (regia Horea Popescu, 1994); "Cine are nevoie de teatru" de Timberlake Wartenbaker (regia Andrei Şerban, 1990); "Moştenirea" de Pierre de Marivaux (regia Horea Popescu, 1989); "Îmblânzirea scorpiei" de William Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975);
"Danton" după Camil Petrescu (regia Horea Popescu, 1974); "Pisica în noaptea Anului Nou" (regia D.R. Popescu, 1971); "Regele Lear" de William Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970); Gheorghe - "Năpasta" de I.L. Caragiale (regia Miron Niculescu, 1969); Logodnicul - "Nuntă însângerată" de Federico Garcia Lorca (regia Miron Niculescu, 1966) etc, se arată pe site-urile https://www.tnb.ro/ şi http://cimec.ro/.
