Personajul de astăzi a murit în cutremurul din 4 martie 1977. Trupul nu i-a fost găsit niciodată, la fel ca în cazul cântăreșei Doina Badea. pe 15 iunie ar fi fost ziua ei de naștere, chiar dacă ar fi împlinit o vârstă extrem de înaintată.
Recunoașteți personajul? A murit în cutremurul din 4 martie 1977. Trupul nu i-a fost găsit niciodată
A fost una dintre victimele cumplitului seism din 4 martie 1977, dar moartea ei a trecut aproape neobservată, în contextul în care printre decedați se numărăseră nume mult mai cunoscute, la acea oră, printre care cele ale lui Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, A. E. Baconsky, Alexandru Ivansiuc sau Veronica Porumbacu.
Chiar dacă acceptase, după 11 ani, să revină pe scena unui teatru, la Teatrul Mic, actrița trăia retrasă și ducându-și în singurătate bolile, în mica și modesta ei locuință din blocul Belvedere, situat pe strada Brezoianu, la numărul 7, colţ cu strada Domniţa Anastasia.
Eliza Florica Petrăchescu s-a născut pe 15 iunie 1911, la Vaslui, într-o familie simplă, săracă, ce tocmai trecuse prin durerea pierderii unui băiat.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actrița urmărită de Securitate din liceu. A abandonat cariera la 38 de ani
Tragedia avea să se repete, iar Eliza nu avea să se bucure nici de fratele mai mic. Tatăl, Gheorghe Petrăchescu, deși era doar un funcționar mărunt, cu un salariu mic, totuși, îi îndreaptă pașii către actorie, de timpuriu. Iubitor de teatru.
Exista și un motiv pentru asta. El se ocupa din partea prefecturii, benevol, de organizarea spectacolelor date de teatrele din Moldova, venite în turneu la Vaslui.
Mica Eliza și-a însoțit tatăl la toate reprezentațiile, urmărind actorii în tăcere, fascinată de ceea ce vedea și auzea.
Iar acest lucru a început să dea primele „roade”. După ce își petrece orele de la școală tot tăcută și retrasă, Eliza Petrăchescu se transformă.
La ea în casă sau în curte, organizează spectacole în care joacă împreună cu colegele sale improvizații, dar nu numai. Recită din Eminescu, Vlahuță, Șt. O. Iosif., apoi invită părinții, vecinii, colegii să le urmărească „spectacolul”, scrie tesalut.ro.
Lizica - așa cum i se spunea - are atât de mult succes cu „trupa” ei, încât pune chiar și o taxă de intrare - creioane, penițe, crete ori cinci sau zece bani. Acești bani se transformă apoi în bomboane, ciocolată ori alviță pentru „actori”.
Eliza Petrăchescu, în „Bijuterii de familie”, film din 1957 - Foto: Facebook/Cineclic
Ulterior, aproape firesc, au venit studiile și absolvirea Conservatorului de Artă Dramatică din Iași, fiind eleva preferată a unei celebre actrite a epocii, Agatha Bârsescu.
Din 1929 până în 1941. Eliza Petrăchescu a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
În 1941 i-a fost recomandată de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, marelui scriitor Liviu Rebreanu, care îndeplinea, pe atunci, funcția de director al TNB, potrivit cinemagia.ro.
Prin urmare, actrița s-a transferat in Capitală unde s-a afirmat ca o mare tragediană. Pe marele ecran, în schimb, a debutat destul de târziu, la 35 de ani, în filmul „Pădurea îndrăgostiților” (1946).
A urmat o pauză de 11 ani până când a fost distribuită într-o altă peliculă, „Bijuterii de familie”, din 1957, apoi încă șase, până la „Codin”, din 1963.
Citește și: Julieta Szönyi, actrița din „Toate pânzele sus”: „Frumusețea m-a încurcat”. Se retrage la 40 de ani
Deși nu avea datele fizice ale altor actrițe, prin urmare nu putea aspira la roluri feminine principale, a compensat prin naturalețea interpretărilor, ceea ce a făcut, ulterior, să apară în câteva alte producții cu mare succes la public, intrate deja în „arhiva de aur” a cinematografiei române.
Astfel, jocul său a putut fi admirat în roluri precum mătușa Mărioara, din „Amintiri din copilărie” (1965), servitoarea Marina, din „Felix și Otilia” (1972), Fumegoaia, din „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972) și, mai ales, Profira, mama lui Tănase, din „Tănase Scatiu” (1976), unde „fiul” din peliculă, Victor Rebengiuc, face un rol memorabil.
Cu Colea Răutu, în „Bijuterii de familie” - Foto: Facebook/Cineclic
Dar, în filmografia ei se mai află producții importante, precum „Nunta de piatră” (1973), „Duhul aurului” (1974), „Ștefan cel Mare - Vaslui 1475” (1975) și „Ilustrate cu flori de câmp”(1975).
După mai bine de 25 de ani petrecuți pe scena Naționalului bucureștan, Eliza Petrăchecu decidea să se retragă din teatru.
Dar, nu cu multă vreme înainte de traigicul ei deces acceptase să revină în spectacolelle Teatrului Mic, ce era foarte aproape de locuința în care a trăit încă de la venirea sa în București, în 1941.
Tot cu foarte puțin timp înainte de fatidicul seism, Eva Sârbu, i-a luat un ultim interviu, pentru revista Cinema, chiar în casa actriței, episod pe care și-l amintea ulterior, descriind și condițiile absolut sărăcăcioase în care trăia marea artistă.
Citește și: Actrița care s-a temut toată viața de moarte. Sfârșește sub ruinele propriei case la 65 de ani
„M-a invitat la ea acasă. Mă aştepta în holul blocului. Era foarte îngrijit îmbrăcată, fardată, cu ochelarii fumurii. Arăta mult mai tânără decât o văzusem în filme.
Tot timpul cât am stat de vorbă, am încercat să trec de ochelarii negri, să-i descopăr expresivitatea ochilor, să ştiu cum priveşte.
Dedesubt, erau însă bătrâneţea şi boala… . Nu ştiam de unde să încep interviul. M-am uitat în jur: camera era de-o modestie jalnică. Era ca o cameră de hotel de categoria a II-a.
Casa ei semăna cu ea: era expresia unei mari singurătăţi. Cineva îmi spusese că locuia acolo de când venise în tinereţe, în Bucureşti, de 37 de ani. Multe dintre fotografiile din tinereţe cu actriţe din generaţia ei, câte un partener: Vraca, Bălţăţeanu… Nicio poză cu familia.
Un studio de modă veche, o măsuţă, un radio, un televizor. Complexul ei era acela al unei femei nespectaculoase. Interioritatea ei dată de sentimentul că e urâtă, superioritatea - pentru că ştia precis că are valoare. Când am plecat se făcuse noapte, târziu. În 4 martie 1977 eram la Buftea”, își amintea Eva Sârbu.
Chiar când avea de gând s-o sune pe actriță pentru a-i arăta interviul în forma sa finală, s-a pornit cutremurul de 7,2 grade. După nici un minut, mii de vieți fuseseră pierdute, iar, undeva printre dărâmăturile blocului în care locuia Eliza Petrăchescu, prăbușit în acel dezastru, se găsea și corpul neînsuflețit al actriței.
Trupul acesteia avea să nu mai fi găsit niciodată, urma fizică a celei care fusese una dintre marile actrițe dramatice ale țării amestecânduse cu molozul și pământul clădirii ce-i fusese casă, la fel ca în cazul Doinei Badea.
Citește și: Cum au murit la cutremur Toma Caragiu, Doina Badea, Bocăneț? De ce nu au avut nicio șansă?
