Calendar creștin ortodox 23 noiembrie. Sâmbătă, 23 noiembrie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, aceasta fiind o sărbătoare cu cruce neagră în calendarul creștin ortodox.
Ce tradiții și superstiții aveau strămoșii noștri în această zi?
23 noiembrie, tradiții și superstiții
Conform credințelor păgâne, semnele zilei erau folosite pentru a prezice cum vor fi vremea și iarna în viitorul apropiat.
Dacă vremea este urâtă și năprasnică, înseamnă că așa va rămâne pentru mult timp.
Dacă a căzut multă zăpadă, iarna va fi caldă și blândă.
Atunci când totul este acoperit cu gheață dimineața, putem să ne așteptăm la geruri.
Dacă îngheață seara, vin ninsori abundente.
Citește și: SĂRBĂTOARE 22 NOIEMBRIE Dacă împrumuți zahăr și sare, pierzi averea! Ce NU fac credincioșii astăzi
Sărbătoare 23 noiembrie - Ce să nu faci
Astăzi, ca în orice altă zi, Biserica este împotriva certurilor, calomniei, bârfei, defăimării, condamnării, invidiei, lăcomiei, răzbunării și disperării.
Nu trebuie să îi refuzi pe cei care îți cer ajutorul.
Conform semnelor populare, nu este indicat să vă schimbați locul de reședință și să vorbiți tare în această zi. Se crede că acest lucru poate alunga norocul, iar acesta nu se va mai întoarce.
Citește și: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie. Tradiții și superstiții din popor, de Ovidenie
Sărbătoare 23 noiembrie - Ce să faci
În această zi, pe vremuri, era obligatoriu să se coacă o plăcintă cu varză sau gem. Resturile trebuiau date animalelor - animale de companie sau animale rătăcite, ori păsărilor. Potrivit semnelor, acest lucru va proteja familia de lipsa banilor.
Creștinii respectă în continuare rânduielile din Postul Crăciunului.
Citește și: SĂRBĂTOARE 20 NOIEMBRIE Aduce ghinion dacă pleci în călătorie! Moaștele unui mare sfânt, în România
Calendar creștin ortodox 23 noiembrie - Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 23 noiembrie.
Cuviosul Antonie de la Iezer a trăit în vremea domnului Ţării Româneşti Matei Basarab (1632-1654) şi a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
S-a născut la o dată cuprinsă între anii 1625-1628, într-o familie de negustori aromâni, originari din localitatea Ioanina, din Munţii Pindului (nordul Greciei), care, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, s-au stabilit în Râmnicu-Vâlcea.
El însuşi era negustor şi avea familie. Fiul său, Mihail, a fost preot slujitor la Catedrala din Râmnic şi, după moartea soţiei, a urmat viaţa monahală.
Cuviosul Antonie a rămas văduv de tânăr, dar abia la vârsta de 62 de ani s-a hotărât să intre în obştea Schitului Iezerul, unde a fost tuns în monahism, sub numele de Antonie. Aici, a vieţuit în ascultare, smerenie, post şi rugăciune, până în anul 1690, când s-a retras, pentru mai multă linişte, într-o peşteră situată în apropiere de schit.
Vestea despre nevoinţele şi viaţa sa sfântă s-a răspândit atât în Oltenia, cât şi dincolo de munţi, în Transilvania, de unde tot mai mulţi călugări şi credincioşi veneau la peştera Cuviosului Antonie. Sfântul Cuvios Antonie a trecut la cele veşnice la 23 noiembrie 1720 (după unii istorici, în 1714 sau 1718).
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din iunie 1992, scrie Agerpres.
