Dintre aceștia Adrian Ghenie, Mircea Cantor, Victor Man, Şerban Savu, Marius Bercea, Ciprian Mureşan sau Răzvan Botiş. În 2005, artiştii Adrian Ghenie şi Mihai Pop, ultimul specializat în ultimii ani pe curatoriat, au înfiinţat Galeria „Plan B”, iar în 2008 fiind inaugurat un spaţiu de expunere şi la Berlin.
În 2012, celebrul muzeu San Francisco Museum of Modern Art (MoMA) din SUA a inclus Clujul şi fenomenul artistic local în expoziţia "Six lines of flight", axată pe şase centre de artă contemporană de la nivel mondial.
Mediatizarea în publicaţii ca New York Times şi Huffington Post a cărţii „Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes”, apărută în septembrie 2013 în Marea Britanie şi SUA, a fost momentul care a fixat şi mai accentuat atenţia asupra Clujului pe scena contemporană. Lucrarea includea municipiul pe o listă de 12 oraşe din lume care vor inspira „arta viitorului”, alături de aglomerări urbane precum Delhi (India), Bogotá (Columbia), Istanbul sau Vancouver.
Curatoarea care a scris capitolul dedicat Clujului în lucrarea sus-menționată, Jane Neal, a declarat recent, pentru clujulcultural.ro, că la succesul oraşului pe tărâm artistic contribuie toate componentele sale, de la cea istorică şi multi-etnică, la spiritul tineresc şi universitar, la poziţionarea geografică, care le-a facilitat artiştilor raportarea în permanenţă la piaţa internaţională.
Ea a precizat că, încă de la inaugurarea Galeriei Plan B, în 2005, a facilitat cât a putut contactele galeriei cu critici, jurnalişti, alte galerii şi colecţionari, convinsă fiind că aceasta reprezintă un grup de artişti foarte talentaţi şi puternici „care aveau nevoie să se facă auziţi”.
„Am fost foarte apropiată în tot ceea ce s-a petrecut aici şi am fost implicată în traiectoria multora dintre artiştii care sunt aici, care s-au transformat din artişti locali în artisti renumiţi international, ba chiar în vedete s-ar putea spune. Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureşan, Mircea Cantor sunt de fapt deja nişte vedete” a declarat Jean Neal.
Ascensiune fulminantă
Pictorul român Adrian Ghenie a uluit lumea artei cu cota de vânzare la care au ajuns ultimele sale lucrări, cea mai recentă fiind vândută cu 7 milioane de euro. Este vorba de lucrarea intitulată „Artă degenerată”, realizată în 2018, vândută prin licitație, la Hong Kong, de casa de licitații Christie's, pentru suma finală de 56,85 milioane dolari Hong Kong (HKD) (7 milioane euro).
Citește și:
Succes răsunător pentru cel mai cunoscut pictor român din lume: A vândut un tablou cu 7 milioane €
În urma artistului format la Cluj vine o pleiadă de tineri foarte bine cotaţi pe piaţa internaţională a artei, susţine profesorul Ioan Sbârciu, prin mâna căruia au trecut o mare parte a artiştilor datorită cărora oraşul e văzut astăzi ca unul din centrele artistice ale viitorului.
„Sunt vreo 30 de artişti clujeni în topul mondial”, spune Ioan Sbârciu, cunoscut artist plastic şi în prezent preşedinte al Senatului Universităţii de Artă şi design (UAD) din Cluj, într-un dialog cu Adevărul, despre cum s-a născut fenomenul artistic de la Cluj, remarcat în întreaga lume.
Preşedintele UAD subliniază că succesul mişcării artistice contemporane de la Cluj, văzută ca un fenomen artistic cu expunere internaţională, se datorează în parte accentului pe care universitatea l-a pus pe pregătirea academistă şi însuşirea bazelor picturii în primii ani de studii, ceea ce a venit "ca o mănuşă" stilului adoptat de artiştii din noul val.
Sbârciu consideră că dacă astăzi se poate vorbi de o „şcoală de la Cluj” în arta contemporană este şi pentru că inclusiv principalilor artişti care o reprezintă li s-a oferit în primii ani de facultate o bază solidă pentru stilul care l-au dezvoltat ulterior.
Profesorul a menţionat că după 1989, mai mulţi profesori, precum Ioan Aurel Mureşan, Victor Ciato, Florin Maxa, Nicolae Man, dar şi el însuşi, „au schimbat curricula, programele analitice şi au conceput un sistem educaţional centrat pe student, care constă într-un învăţământ bazal foarte solid, riguros şi academic (în anii I, II) şi creativ, individual (în anii mai mari) care să determine formarea unor personalităţi artistice puternice”.
„Aş putea spune că modul nostru de educaţie nu a părăsit aşa-numitul academism. Eu am insistat mult pe realismul acesta riguros şi solid, ca bază a dezvoltării tinerilor artişti ştiind că după absolvire aceştia vor opta pentru propriul mod de gândire şi de creaţie. A fost o intuiţie pe care am avut-o şi care s-a dovedit a fi benefică, deoarece în anul 2000 a apărut neo-realismul (capitalist), un curent tot de stânga, potrivit căruia picturile aveau ca subiect viaţa de zi cu zi din imediata apropiere a blocurilor, strada, maşinile, etc. Acest neo-realism a fost pe val cam zece ani, iar lor (generaţiei lui Adrian Ghenie, Victor Man, Marius Bercea, Mircea Suciu, Şerban Savu etc.) le-a venit ca o mănuşă, atunci, în momentul absolvirii cursurilor universităţii”, explică profesorul.
Sbârciu admite că pe lângă cadrul de formare academică şi schimburile academice internaţionale iniţiate de UAD după 2000, afirmarea artiştilor formaţi la Cluj a fost facilitată şi de contribuţia Galeriei Plan B, înfiinţate în 2005 de Mihai Pop şi Adrian Ghenie, cu sediu şi la Berlin din 2008, respectiv de activitatea intensivă de la centrul de artă contemporană Fabrica de Pensule.
Citește și:
Genialul pictor Ghenie a intrat la Arte din a treia încercare. Tablourile lui se vând cu milioane $
Despre Adrian Ghenie, preşedintele UAD consideră că „este un artist extrem de valoros”. „E coerent în ceea ce face şi gândeşte. El ştie cât, cum şi ce trebuie făcut. Şi-a găsit drumul, e şi foarte inteligent”, a explicat Sbârciu. „În artă contează foarte mult ideea, felul în care o prelucrezi, tehnica, exerciţiul, munca investită, dar contează şi mesajul, pentru cine sau pentru ce creezi ceea ce creezi. Există trei lucruri importante: gândul iniţial, tema pe care o alegi şi cum decizi să o aduci la viaţă. Contează, de asemenea, dacă e o temă contemporană, dacă îi interesează pe muzeografi... critici... Mesajul înseamnă a lua atitudine faţă de evenimente, nu altceva, însă depinde cum faci asta: asemeni lui César, care ia mizeria, o adună într-un cub şi o aşază în expoziţie reflectând lumea aşa cum este sau asemeni lui Brâncuşi ce recreează lumea, în sensul frumosului... Sunt două atitudini diferite; şi unul şi altul sunt mari artişti. Însă, pentru noi, evident, cel mai important e Brâncuşi”, a explicat artistul plastic.
