Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de Biserică în ziua de 30 noiembrie.
Aceasta este o sărbătoare cu cruce roșie, fiind una dintre zilele cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului. De asemenea, 30 noiembrie este zi liberă legală în România. Anul acesta, sărbătoarea Sfântului Andrei cade într-o zi de sâmbătă.
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, 30 NOIEMBRIE, sărbătoare cu cruce roșie. Povestea ocrotitorului românilor
Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.
În România, Sfântul Andrei este socotit drept cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri.
Citește și: Sfântul Apostol Andrei, 30 noiembrie. Tradiții și superstiții de Noaptea Strigoilor
În Dobrogea există Peștera Sfântului Andrei, descoperită în jurul anului 1943 în comuna Ioan Corvin.
Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat Ocrotitorul României.
Citește și: Grâu la încolțit de Sfântul Andrei. De ce și cum se pune și ce să faci cu el. Tradiții cu NOROC
Acelaşi for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, să fie proclamată sărbătoare bisericească naţională.
Citește și: Sfântul Andrei, 30 noiembrie, ziua în care lupul îşi vede coada. Ce supersitiţii mai sunt?
Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost adus pentru prima dată în țara noastră la Iași, în 1996, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, şi în anul 2011, pe 24 octombrie, de hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. De aici a fost dus și la Sibiu, apoi la Alba Iulia, scrie doxologia.ro.
Povestea Sfântului Andrei
Numit și „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei.
El s-a născut în Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, la nord de Israel. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, ambii fiind pescari și lucrând cu tatăl lor.
Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost pe Pământ. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului.
Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu cunoaștem cu exactitate anul morții sale, însă se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96).
Citește și: Sfântul Andrei este ocrotitorul României. Până la vârsta de șapte ani nu a scos un cuvânt.
A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”, mai scrie doxologia.ro.
Citește și: Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României - Tradiţii şi obiceiuri
Propovăduirea Evangheliei
Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Andrei, având un tată sărac, anume Iona, i-a învăţat pe fiii săi meşteşugul său.
Căci Iona era pescar şi prindea peşti în Marea Galileii şi prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi Apostolul Petru şi-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepădând toată tulburarea lumească, şi-a ales să petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare.
Auzind că Sfântul Proroc Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile de pe lângă Iordan şi propovăduieşte credinţa şi pocăinţa, Andrei s-a dus la dânsul şi i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la înţelegeri mai înalte.
Când Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat pe Iisus, zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: "Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru". (Ioan 1; 38-40)
Apostolul Andrei, lăsând toate, a urmat lui Hristos, mai înaintea celorlalţi apostoli, fiind chemat la învăţătura lui Hristos, pentru care s-a şi numit întâi chemat.
În Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut şi a fost martor la patimile Mântuitorului Hristos, la răstignirea pe cruce şi la Învierea Sa.
Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire.
Potrivit Tradiţiei Bisericii, acestui întâi chemat i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.
"Dar în cetăţile acestea nu umbla Sfântul Apostol Andrei aşa precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umbla, multe ispite şi multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui şi pe toate cele potrivnice le făcea lesnicioase. Căci şi cu nebunia cea văzută a propovăduirii, biruia pe înţelepţii elinilor". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Apostol Andrei a avut sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint.
Atunci când mulţimile voiau să îl scoată din mâinile asupritorului, Sfântul Apostol Andrei se împotrivea spunând: "Şi nu numai să nu faceţi împiedicarea muceniciei mele, ci şi voi singuri să vă gătiţi ca nişte buni nevoitori şi ostaşi ai lui Hristos, a nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfârşit. Pentru că frica şi îngrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, că arătându-se îndată se sting. Şi de dureri dacă voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfârşit niciodată". (Vieţile Sfinţilor)
"Zicând el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toţi o vedeau şi de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putinţă ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Şi a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; şi când lumina a dispărut, atunci şi Sfântul Apostol şi-a dat sufletul său cel sfânt şi împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului". (Vieţile Sfinţilor)
Şi aşa s-a sfârşit sfântul bătrân, Sfântul Apostol Andrei, fiind plin de zile, că a trăit ca la optzeci de ani.
Sfintele sale moaşte au rămas în episcopia din Paleapatra mulţi ani, făcând neîncetat minuni şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa.
Au fost mutate la Constantinopol de fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), împăratul Constanţiu (337-361), iar când a fost prădat Constantinopolul, s-au împărţit sfintele moaşte în mâinile binecredincioşilor creştini, scrie Agerpres, care citează „Viețile Sfinților”.
