Soția actorului a povestit că înainte de a muri, Mihăilescu Brăilescu s-a supărat când a văzut că nu vine nimeni să-l vadă şi a decis să fie incinerat pentru ca în urma lui să nu rămână nimic.
„Eu eram cea cu care avea marile momente de adevăr. Îmi spunea totul. Înainte de a muri, când a văzut că nu vine nimeni să-l vadă s-a revoltat. Eu eram la biserică. Am venit şi am văzut un morman de hârtii rupte în mijlocul casei. «Ce-i asta?», «După mine să nu rămână nimic!», «Bravo, Ştefane! Tu şi Ludovic al XIV-lea!»…
A fost protestul său faţă de indiferenţa colegilor. El era supărat şi pe public că l-a uitat. Era o mare suferinţă”
A fost însoțit de 10 oameni
„Mie mi-au plăcut dramele, mai ales cele de mare profunzime psihologică. Totdeauna mă voi feri să atrag atenţia spectatorilor că joc teatru. Totdeauna voi evita să pun în spinarea personajului mai mult decât este necesar pentru identificarea lui exactă de către public. Eu intru în Teatru cu emoţie, ca la examen. Urc pe scenă cu sufletul la gură ca acum 20 de ani, când eram amator. Îmi place să fac publicul să râdă, dar când el râde, vreau să fie limpede de ce râde. Eu fac oamenii să iubescă şi să urască. Asta e profesia mea”, spunea actorul.
Când n-a mai putut învăţa textul şi boala se agravase (avusese trei atacuri cerebrale, ultimul i-a fost fatal), după ce memoria l-a lăsat, i-a spus actorului Constantin Cojocaru: “Ţâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom şi am ieşit la pensie. M-a pedepsit şi mi-a luat cuvântul.”
Mircea Albulescu a povestit că Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie in timpurile nostre, în 1996! Actorul a făcut un atac cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să reînvețe alfabetul, mersul, cititul… Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din București și la înmormantarea lui au fost vreo 10 oameni.
Ştefan Mihălescu Brăila s-a născut pe 3 februarie 1925. Era al șaselea copil din cei șapte din familia inginerului Ștefan Mihăilescu-Brăila (1893-1981) și a soției sale, Rodica Popescu (1900-1986). Mama lui a fost infirmieră și l-a născut la 19 ani, în afara căsătoriei.
A fost un copil din flori, cu o mamă săracă ce-l crescuse singură, era îndrăgostit de teatru şi film. A trecut toate piedicile ca să urce pe scenă, iar, când a ajuns, a demonstrat prin personajele interpretate că şi-a meritat locul în teatru. Trecea uşor de la un registru la altul, de la burlesc la grotesc.
Citește și: După 6 luni de diagnostice greșite de la epilepsie, la cancer, o tânără a primit verdictul crunt
„Avea 14 ani şi voia să meargă în America să se facă artist, căci văzuse multe filme la cinema. Se întâmpla în 1939; însă prietenul cu care se îmbarcase clandestin pe vapor lăsase acasă bilet de adio, aşa că părinţii acestuia i-au găsit. Peste ani, îi plăcea să spună: “Măi, eu eram mai bun decât Edward G. Robinson, Lino Ventura şi Louis de Funès la un loc”.
Povestea vieții actorului mai jos:
Citește și: Ștefan-Mihăilescu Brăila reînvață să meargă și să citească după un atac cerebral. A fost salahor
