Ion Schiau este cel care a reușit să convingă marele producător de ceasuri Tissot să facă ediții limitate dedicate României, ceea ce nu este deloc ușor.
Așa au apărut ceasurile România 1918-2018, Stejarii, singura ediție limitată Tissot pentru o federație sportivă, și Săgeata Orientului, primul ceas elvețian care are trecut Bucureștiul pe cadran.
A urmat o ediție limitată de ceasuri pentru celebrarea împlinirii a 100 de ani de la înființarea clubului Rapid și primul ceas dedicat unui desenator român, ambele realizate împreună cu brand-ul UNDONE.
VIDEO Povestea românului care a pus tricolorul pe ediții de colecție ale ceasurilor Tissot
Ion Schiau este implicat și în multe proiecte de susținere a sportului din România.
Newsweek România: Când te-ai întors în România și care a fost povestea ta cu edițiile limitate făcute pentru România?
Ion Schiau, fondatorul Albini Prassa: În 2004 am venit prima oară în România. Până în 2010 am pus bazele companiei și apoi am plecat în Elveția. În 2017 am revenit ca să preiau firma Albini Prassa, pe care o fondasem, și voiam neapărat să îi dau o altă orientare.
Știam la momentul acela că vreau neapărat să leg colecții de ceasuri de România în domeniul sportiv, artistic, cultural sau istoric.
În lumea ceasurilor sunt multe povești. Un ceas spune și o poveste. Sunt iubitor de rugby. A fost sportul meu o viață întreagă și, cumva, nu reușești să te desparți de sportul ăsta niciodată.
Am vrut în 2017 să mă alătur Federației Române de Rugby și așa am început să dialogăm ca să producem împreună un ceas pentru Cupa Mondială de Rugby din 2018.
A fost un pariu antreprenorial din partea mea, însă România nu a mers la Cupa Mondială din Japonia (echipa națională se calificase în teren, dar a fost depunctată din cauza folosirii unui jucător neeligibil n.r.).
Am transpirat mult, dar colecția a fost foarte bine acceptată. A fost pentru prima oară când Tissot a făcut un ceas pentru o federație sportivă, Federația Română de Rugby, cu frunza de stejar pe cadran și cu tricolorul.
Chiar Stejarii nu au mers atunci la Cupa Mondială, acest ceas mi-a dovedit că atunci când ai o poveste frumoasă, ai și un produs bun.
Citește și: Românul care a pus Bucureștiul pe meridianul Tissot
Newsweek România: Aș vrea să punctăm că ești cetățean elvețian și ai o relație mai vechie cu ceasurile produse în această țară.
Da, e vorba de o relație care a început în 2004. Eu am lucrat în anii '90 în concernul de care aparține și Tissot, dar și alte firme precum Omega, Swatch. E o relație de încredere construită de-a lungul timpului.
Dîn păcate, ce am reușit pentru Rugby România cu acel ceas, nu o să mai fie posibil cu o altă federație, pentru că cei de la Tissot nu își mai doresc acest lucru. Suntem foarte mândri că am reușit ceva. Eu, ca distributor independent sau altă țară care ar dori să pună o federație pe cadran, nu va mai putea să facă acest lucru.
Citește și: Ediție limitată de ceasuri care celebrează 100 de ani de la înființarea Clubului Rapid
Așa am rămas în istoria Tissot. Ai mai făcut un ceas, tot ediție limitată, un ceas aniversar pentru România.
Am făcut, tot în 2018, un ceas aniversar 1918-2018, 100 de ani de la Marea Unire. Acolo am lucrat cu tineri artiști din Alba Iulia, de la "Șezi", care mi-au desenat o horă care pentru mine simboliza unirea și am vrut neapărat ca acest lucru să fie stilizat pe ceas.
Ceasul a fost foarte armonios transformat, cu elemente deosebite, luate fie din folclor, fie de la Coloana Infinitului și Hora. Cum spuneam, fiecare ceas are o poveste.
Am fost cu toții surprinși de succesul acestui ceas. Au fost 1918 bucăți, serie limitată. Am transpirat fiindcă clienții tradiționali din piața noastră, la vremea aia accea eram distribuitori, mi-au zis că poate o să vând cam 50 de ceasuri, iar eu cumpărasem 1918 de bucăți.
Însă publicul l-a apreciat mult și ceasurile s-au vândut foarte repede.
Dar cum ajunge un ceas să aibă pe cadran Romania?
Mai întâi identifici un ceas care ar putea să se potrivească. Apoi începe o negociere cu directorii de produs, cu desenatorii de la Tissot. Tu desenezi pe partea ta și urmează un du-te vino în care le explici ce e hora, ce e albastrul de Voroneț, cine e Brâncuși. E un proces care durează cât să faci un copil, cam 9 luni.
Lumea își închipuie deseori în România sau în alte țări că dacă vrei un ceas, apeși pe un buton și gata, îți iese ceasul exact cu vrei tu.
De fapt, e un du-te vino între multe departamente, cu multe constrângeri. Limbile, cadranul, coroana, toate acestea sunt un puzzle și nu se poate face totul atât de ușor.
Tissot o firmă care există din 1853, care aparțin unui grup mare, cu departamente, cu proceduri și noi suntem o țară interesantă pentru ei, dar nu suntem o țară de filială. Adică în România suntem, astăzi, mai mulți parteneri Tissot independenți.
A venit apoi Săgeata Orientului, primul și singurul ceas elvețian care are Bucureștiul pe cadran.
Da, acest ceas s-a născut chiar din voința și din frustrarea de a nu avea un World Timer, adică un ceas cu 24 de fusuri orare o complicație foarte frumoasă, care m-a interesat tot timpul, dar la care, pe fusul orar al Bucureștiului e tot timpul Cairo sau Atena.
Și am descoperit povestea asta incredibilă a Companiei Franco-Române de Navigație Aeriană (CFRNA). La începutul pandemiei eram blocat la birou și am citit despre această companie. Am căutat mai multe date și am început să descopăr tot mai multe lucruri. Așa s-a născut ideea unui ceas cu București pe fusul orar GMT + 2, legat de o poveste fantastică.
Este vorba despre prima companie transcontinentală din lume, care era fondată de un bancher român, Aristide Blanck, și de un pilot francez, contele Pierre de Fleurieu, născut în 1920.
Cum zborul inițial al CFRNA era Paris - București, am vrut să îmbin două elemente.
Tot timpul mi-am dorit un ceas pe care să scrie București la GMT+2 și i-am convins pe cei de la Tissot să punem București în română, cu diacritice, nu Bucharest. Asta și pentru că în afișele de publicitate ale acelor vremuri, făcute în Franța, era scris tot timpul București.
Între 1920 și 1925 au fost cinci ani, în care compania s-a numit compania Franco- Română. Noi o să facem între 2020 și 2025, 444 de ceasuri legate de acestă poveste. Acest număr reprezintă distanța medie pe calea aerului dintre Băneasa și San Stefano - aeroportul orașului Istanbul în acea perioadă, și, totodată, și distanța dintre aeroportul Pancevo, din Belgrad, și cel din Băneasa.
În 1933 această companie a devenit una din cele cinci care au fondate Air France.
În paralel cu ceasurile ai făcut mai multe tricouri aniversare pentru echipa Romaniei de rugby.
Sunt idei care care apar așa, descoperind anumite segmente. Există în Franța un om care, acum câțiva ani, s-a gândit să refacă tricouri de joc așa cum erau ele pe vremuri. M-am îndrăgostit de firma Sports d'Epoque.
În 2019 m-am gândit să refac primul tricou cu care a jucat echipa României un meci internațional la Jocuril Inter-Aliate, în 1919. La Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924, acolo unde rugby-ul a adus prima medalie olimpică pentru România, a fost folosit un alt tricou.
Mi-a fost foarte greu să identific culoare și stema de pe piept, dar m-au ajutat istorici, specializați în rugby, din Franța și Marea Britanie și am reușit să facem un tricou foarte frumos.
În acest an am refăcut tricoul care m-a adus spre rugby, care m-a făcut să iubesc acest sport, care în copilăria mea, în Elveția, m-a făcut să mă uit la meciurile Franța- România care se disputau în fiecare an. Era tricoul galben cu frunza de stejar și era,practic, singura mea legătură cu România.
Și am vrut neapărat să refac acest tricou.
Pe de altă parte, ai avut constant o implicare în zona echipelor de rugby, de juniori și de copii, și nu numai. Ai făcut echipament, mingii, au fost competiții sponsorizate de voi. Ce intenții ai în acest sens ?
E un lucru foarte important pentru noi să reușim să ne implicăm în fenomenul sportiv și să susținem fenomenul sportiv. Doresc să rămân alături de cluburile care se implică în sport, doresc să îi ajut să se structureze.
Cum o să continuăm? Unu la mână noi nu mai suntem unic distribuitor în Romania pentru Tissot, deci evident că platforma noastră cu brandul Tissot, s-a redus foarte mult, dar asta nu înseamnă că s-a redus pofta noastră de a ne investi în sport și în rugby.
De ce e rugby? Credem foarte mult în valorile vehiculate de rugby, de integrare, de comunitate care există în jurul rugby-ului. Și rugby-ul are nevoie astăzi de ajutor pentru că nu este foarte mediatizat, nu există foarte mulți sponsori, nu e foarte structurat. Sunt mulți cei car susțin cluburile zi de zi, dar sun singuri și încercăm să-i ajutăm.
Ești și într-o strânsă legătură cu oamenii de afaceri elvețieni. Știu că și acolo ai început niște discuții pentru sprijinirea echipelor din România. Ce ne poți spune despre acest lucru?
Sunt membru al board-ului Camerei de Comerț Elveția- Romania, unde sunt firme foarte mari, infinit mai mari decât suntem noi, un distribuitor modest de ceasuri.
Mi-am dat seama că sunt multe firme din Elveția prezente în România care nu investesc și aici în sport. Am exemple numeroase de firme elvețiene care sunt implicate în domeniul sportiv în Elveția, dar nu fac același lucru și în România.
Și am vrut să le spun de ce nu continuați efortul și în România, în aceleași sporturi, ca să existe o coerență.
Firmele din Elveția vor mai mult în sportul popular, în sportul de masă, vor mai mult în educație și nu știu care sunt ofertele.
Ideea mea este să creez o platformă care să ajute firmele elvețiene, prezente în Camera de Comerț, să aleagă și să investească într-un mod coerent în sport, să le oferim un sprijin. De altfel, noi, Albini Prassa,, ne bucurăm de competența lui Valentin Popescu în domeniul marketing sportiv, care ne sprijină să dezvoltăm toată latura asta.
Ideea este să facem în Camera de Comerț Eleveția - România un departament sport, unde să ajutăm firmele din Elveția să cunoască mai bine terenul de joc din Romania și, în același timp să sprijinim cluburi și instituții din Romania care nu au departament marketing.
Să oferim, de exemplu, competența unei școli de management sportiv din Elveția și să putem să ușurăm dialogul.
Tocmai ai făcut un ceas aniversar pentru clubul Rapid, care sărbătorește, așa cum știm, 100 de ani de la înființare. Ce poți să ne spui despre povestea acestui ceas?
Da, e un ceas care care care s a vândut foarte repede, dar povestea în spate este totuși o poveste umană și un club foarte bine structurat care a ușurat dialogul.
Unul din acele ceasuri are un indicator vișiniu la 7 și unul la 23, pentru că 1923 este fix anul înființări clubului.
Ceasul s-a vândut foarte bine și aici trebuie să recunosc că forța fotbalului și, încă o dată, colegul nostru Valentin Popescu ne-a convins totuși să vedem și ce se întâmplă în lumea fotbalului.
Hai să vedem un pic despre despre magazinul tău care este diferit față de ideea pe care o avem despre un magazin de ceasuri.
Ideea noastră a fost să venim într-o zonă, într-un cartier unde clienții noștrii trăiesc, merg la restaurant sau au birouri, o zonă unde nu este o ofertă astăzi de spațiu comercial pentru ceasuri. Ne-am dat seama, și acesta e un fenomen global, că lumea are nevoie de timp, de intimitate, de confort. Oamneii vor să viziteze în anumite zone orare mai potrivite pentru ei, adică mai târziu, să bea o cafea, să vorbească.
Noi nu am vrut să fie un concept orientat asupra traficului. Noi nu vindem trafic pietonal. Vindem experiență. Ideea noastră e să fie un spațiu dedicat timpului, unde lumea chiar are timp. E adevărat, n-o să înlocuim niciodată un magazin dintr-un mall. Pentru branduri care au nevoie de volum e esențial, dar noi nu ne simțeam confortabil într-un spațiu de mall. Nu ne simțim confortabil nici astăzi pe Calea Victoriei, chiar dacă eu cred foarte mult în Calea Victoriei și cred foarte mult în dezvoltări stradale.
Deocamdată nu am găsit ce ne convine, așa că Albini Prassa, a pronit pe strada Belgrad, în ceea ce numim astăzi Maison Albini Prassa, un spațiu unde am creat multe evenimente.
Începem cu Tissot și mergem până la branduri precum Bvlgari, Frank Muller, Urwerk sau Laurent Ferrier. Ne-am specializat mai tot timpul în produse mai de nișă, unde nu avem prea mulți concurenți pe piață și ne alăturăm bradurilor care au o poveste, au un desdign, au o arhitectură de mecanism deosebite.
Piața românească caută mai mult branduri foarte bine stabilite.
Noi, înafară de Tissot sau Bvlgari, ne-am specializat într-un portfoliu de branduri mai nișate pentru un public care vrea să iasă din constrângerea asta.
Avem în portofoliu branduri mai atipice precum Bomberg, ZRC, Louis Erard. Sunt branduri mai mici, dar care oferă o identitate proprie prin viziunea arhitecturală sau prin serii limitate.
Am văzut și la aceste ceasuri serii limitate cu specific românesc.
Da, da, fiindcă e un teren de joc. Trebuie să spui o poveste pe un cadran de 40 mm și atunci e un challenge de design foarte interesant pentru anumiți artiști. Am lucrat cu tinerii artiști din Alba Iulia, de la "Șezi", care ne-au propus să ne jucăm cu folclorul românesc, de exemplu cu brandul Bomberg.
Și o să mai fie aventuri de tipul ăsta, fiindcă ne simțim foarte bine în a crea ceva pentru România, în a crea ceva ce putem să ducem mai departe. Și publicul nostru este foarte receptiv în a avea un produs unic.
Aș vrea să mai se mai povestești, în încheiere, și despre clubul tău de rugby din Elveția.
Clubul meu de rugby în Elveția este un club care există sub forma actuală din 1968, dar din 1874, de fapt au fost puse bazele în orașul Neuchâtel. Deci este printre primele din Elveția.
Este o zonă cu tradiție. Rugbyul în Elveția are un specific puțin cunoscut. Nu depinde de populația locală, pentru că aici lucrează foarte mulți expați.
Am avut norocul de a juca, atunci când am început rugbyul la Lausanne, un alt club foarte vechi, cu expați sud africani, foști All Blacks care vin în Elveția, fie în instituții internaționale, fie în multinaționale și vin cu experiența lor de rugby.
Deci înveți lângă oameni care provin din țări cu rugby foarte bun. Vin și foarte mulți francezi în Elveția. Sincer, fără francezi, rugby-ul din Elveția nu ar exista.
Hockei-ul fiind mult, mult mai important. Și hockei-ul e un sport care mi-e foarte drag. Băiatul meu în joacă hockei. Tatăl meu a fost internațional de hochei, așa a și plecat în Elveția.
În România încercăm să susținem hockey ul, avem proiecte, Am susținut un proiect cu echipa Wolves de la Brașov, foarte bine structurat, au fost la Pee Wee Tournament în Quebec, anul trecut. . Am susținut școala de hockei a lui Evgheni Pisarenko, care e extraordinar de profesionist și încercăm să punem accentul și pe hochei aici.
