Eduard Șeitan a crescut în cartierul Bucureștii Noi din Capitală, acolo unde a făcut și școala și liceul. Vacanțele și le petrecea la Rucăr, unde se află părinții și rudele mamei sale.
În 1992, a plecat cu ai săi în vizită în Statele Unite. „Dar eu nu prea am vrut să vin înapoi imediat. Ai mei au decis să stea cu mine și, după un timp, ne-am decis să ne stabilim acolo. Eu m-am adaptat mult mai repede decât ai mei.
Problema a fost că nu vorbeam engleză, dar m-am dus la școală imediat. Inclusiv la «City Colleges». Aveam aproape 19 ani și, ca mulți alți români, în primele luni am lucrat în construcții. După vreo trei luni de cuie prin picioare și altele de genul ăsta, mama m-a făcut să-mi schimb cariera.
Așa că am tot aplicat la restaurante până când unii m-au luat și fără experiență și fără limba engleză. După patru ani la un restaurant numit Club Lucky, am deschis primul nostru restaurant, Blackbird, în 1997, împreună cu alți trei băieți, în Chicago.
De atunci, am deschis multe restaurante și nu am închis niciunul până ne-a lovit COVID-19“, povestește Eduard.
În 2020, măsurile de prevenție împotriva COVID-19 au lovit puternic restaurantele din toată lumea. Afacerile lui Eduard Șeitan au fost afectate, iar el a trebuit să ia măsuri drastice pentru a limita pierderile.
În timpul pandemiei, fără bani, dar cu mult timp liber, Eduard a devenit un erou al iubitorilor de animale, punându-și micuțul său avion la bătaie pentru a transporta câini care riscau să fie eutanasiați către familiile adoptive și către organizațiile de profil.
Are deja peste 70 de câini salvați și continuă această activitate de voluntariat chiar dacă, între timp, afacerile sale din domeniul ospitalier și-au mai revenit și trebuie să se ocupe și de ele.
„Eu sunt «wine buyer» la câteva din restaurantele noastre și «wine judge» de vreo 12 ani la diferite competiții de vinuri prin US. Practic, nu există timp liber. Am un program plin“, spune Eduard.
Românul a implementat programul #WeFoster în restaurantele sale, prin care angajații sunt încurajați să adopte animale sau să ajute cu acțiuni de voluntariat la adăposturile locale.
Americanilor li se pare incredibil ce face. A apărut la știri și în mai multe publicații din Statele Unite.
„Nu știu de ce. Alții fac mult mai mult. Debbie salvează vieți. Mihai Lehene ajută românii. Mie mi se pare că sunt un norocos: am reușit să combin dragostea de câini cu pasiunea pentru zbor și dorința de a ajuta“, spune Eduard.
