Rămășițele osoase ale celui mai vechi om din Europa au fost descoperite în România, în Peștera cu Oase din județul Caraș-Severin. Este vorba de craniul lui „Vasile”, cum a fost numit de speologi.
Cel mai vechi om din Europa, descoperit în România!
Osemintele celui mai vechi om din Europa au fost găsite în Peştera cu Oase din judeţul Caraş-Severin.
Este vorba de craniul lui „Vasile”, aşa cum a fost numit de cei care l-au descoperit, dar şi de maxilarul lui ''Ion'', despre care antropologii americani au certificat faptul că datează de acum aproape 40 mii de ani.
Citește și: Locul din România unde Maria Tereza a ascuns o comoară uriașă. Curioșii și-au pierdut viața aici
Mai exact, trei speologi amatori din Timişoara, Adrian Bilgăr, Ştefan Milota şi Laurenţiu Sarcina, au descoperit, în 2002, o grotă pe care au numit-o mai apoi „Peştera cu Oase”, datorită numărului mare de oase de animale fosile găsite aici.
Într-una dintre galerii însă, cei trei au găsit şi un fragment dintr-o mandibulă umană, care mai avea încă cinci molari.
Mandibula a fost preluată de către dr. Oana Teodora Moldovan, de la Institutul de Speologie 'Emil Racoviţă' al Academiei Române, şi a încredinţat-o, pentru a fi datată cu carbon, renumitului antropolog american, Erik Trinkauss, de la Washington University din St. Luis.
Cel mai vechi om fosil din Europa
Aici un întreg colectiv de cercetători au certificat faptul că mandibula are o vechime de 36 mii de ani carbonici, ceea ce înseamnă 40 mii de ani calendaristici, şi că aparţine celui mai vechi om fosil din Europa.
Astfel, maxilarul este cu 2.000 de ani mai vechi decât osemintele descoperite în Spania şi care, până acum, au fost considerate cele mai vechi din Europa.
Odată readusă mandibula în ţară, cercetătorii români au stabilit că aceasta îi aparţinea lui ''Ion', un adult în vârstă de 35 - 40 de ani. Această descoperire a reprezentat şi punctul de plecare pentru un proiect amplu de cercetare ştiinţifică a grotei.
Citește și: Misterul locului din România în care mulți au intrat, dar nu s-au mai întors. Ce se întâmplă aici?
În acest fel, au mai fost descoperit şi craniul unui adolescent între 14 şi 16 ani, denumit mai apoi 'Vasile', dar şi un os din zona tâmplei, denumit ''Maria''.
Peştera cu Oase este situată în sistemul carstic al Văii Minişului, pe versantul drept al acesteia, cuprinsă între Peştera Plopa şi Ponor.
Cartarea acestui sistem de galerii nu a fost tocmai facilă, dată fiind complexitatea sistemului carstic din care fac parte. Din proiectul de cercetare a făcut parte şi dr. Sorin M. Petrescu, cel care coordonează şantierul, în calitate de arheolog expert al Ministerului Culturii.
Are aproape 12 galerii
„Peştera cu Oase este alcătuită din aproximativ 12 galerii, însă reţinem aici Galeria Culcuşurilor, Panta Strămoşilor şi Sala Mandibulei. Oasele umane au fost descoperite în Sala Mandibulei şi Panta Strămoşilor.
În campania din 2005, am continuat cercetarea pe suprafaţa deschisă în 2004, practic, pe zona ce suprapune locul în care au fost descoperite oasele umane în anii anteriori.
Materialul osteologic dislocat şi întreg sedimentul rezultat au fost transportate în afara peşterii pentru curăţare, respectiv tamisare/flotare în vederea efectuării analizelor specifice.
Situaţia arheologică nu diferă faţă de cea prezentată în urma campaniei din 2004, practic, nicio activitate antropică nu a fost observată în peşteră (artefacte, cărbune, artă parietală sau altele)”, a declarat Sorin M. Petrescu.
Astfel, odată cu campania din 2005 s-a încheiat cercetarea în acest punct, însă pentru înţelegerea contextului în care au ajuns oasele umane în subteran, atenţia trebuie axată pe etajele superioare ale sistemului carstic, mai ales pe acele galerii cu faună pleistocenă şi depozite sedimentologice ce par neremaniate.
Citește și: Locul din România unde curge un râu alb ca „laptele”. Trebuie să treci un portal ca să ajungi acolo
''Obţinerea acestor rezultate şi coroborarea lor cu cele din campania 2004, pe de o parte, iar pe de alta, cu cele obţinute în alte situri (Mladec, Cioclovina, Peştera Muierii), vor aduce dovezi noi privind momentul pătrunderii şi anatomia primilor oameni moderni în Europa'', a mai precizat Sorin M. Petrescu, prof. dr. în istorie veche a României şi arheologie.
Până nu demult, prezenţa şi caracterele biologice ale oamenilor moderni timpurii, sud-est europeni, erau ipotetice, bazate doar pe teorii paleogeografice şi presupuneri nefondate, legate de asocierile dintre complexele arheologice şi anatomia umană, cărora li se adăugau puţine date paleontologice slab datate sau resturi umane greu identificabile.
Descoperirile unor resturi de oameni moderni timpurii, aflate într-un context paleontologic în Peştera cu Oase, în 2002, 2003 şi 2004, oferă o imagine asupra biologiei celor mai vechi oameni moderni din Europa.
''Secvenţa stratigrafică din Peştera La Hoţu şi Peştera cu Abri, coroborată cu informaţiile paleoclimatice şi antropologice din Peştera cu Oase, ne oferă o mai bună înţelegere asupra prezenţei umane preistorice, medievale, dar şi moderne, în sistemul carstic al Văii Minişului.
Zona, locuită sezonier
O altă caracteristică importantă a acestui ansamblu arheologic este prezenţa nivelelor mezolitice târzii (dar şi a celor epiopaleolitice), anterioare celor mai timpurii orizonturi Starcevo-Criş din spaţiul carpatic, necunoscute până acum în această parte a Banatului”, explică cercetătorul Sorin M. Petrescu.
Succesiunea stratigrafică şi cronologică identificată aici este deosebit de importantă pentru această parte a Banatului Montan, sub aspectul completării cunoştinţelor pentru un sector necercetat arheologic până în anul 2004.
Totodată, este deosebit de importantă prin informaţiile privind caracterul locuirii şi al ocupării teritoriului, demonstrând prin nivelele post-paleolitice, o locuire sezonieră, dar repetitivă, ce continuă, cu unele întreruperi, până în perioada medievală şi modernă.
În concluzie, continuarea cercetărilor în aceste peşteri este foarte importantă, spune prof. dr. Sorin M. Petrescu, atât pentru o mai bună înţelegere a prezenţei şi locuirii umane în acest spaţiu, cât şi pentru înţelegerea schimbărilor paleoclimatice şi a evoluţiei paleogeomorfologice a sectorului Plopa-Ponor în context regional, potrivit Agerpres.
