Chiar și după răspândirea în 37 de țări, infecția cu COVID-19 este considerată de specialiștii în epidemiologie încă prea nouă, cu prea multe necunoscute pentru a se încadra în clasificarea „convențională” a unei pandemii.
În fond, nu s-au stabilit cu exactitate până în acest moment nici originile sale, cu atât mai puțin mecanismele de transmitere, supraviețuire și nu există consens nici măcar în privința dimensiunii virusului.
Conform specialiștilor militari, COVID-19 și SARS sunt veri și au dimensiunea aproximată de 0,1 microni, ceea ce reduce drastic protecția măștilor obișnuite în trei straturi pentru gură și nas.
În general, coronavirusul nu are nevoie de căldură corporală umană pentru a supraviețui. Virusurile înrudite, cum ar fi SARS, au fost izolate pentru prima dată în lilieci, dar traiectoriile lor migratorii ulterioare nu sunt cunoscute.
Din punct de vedere al originii focarului actual, este doar o presupunere că provine din fructele de mare și șerpii vânduți pe piețele alimentare din Wuhan, pentru că acolo au fost raportate primele cazuri, la sfârșitul lunii ianuarie. Însă acolo putea fi doar o „explozie” a unui focar, cel inițial putând fi în altă parte.
Experții în epidemiologie militari cred că un mediu fluid poate fi inițial necesar pentru a se răspândi, dar virusul poate suferi numeroase mutații menite să se transmită mai ușor și să reziste mai mult. De exemplu, dacă un bolnav infectat strănută cu mâna la gură și apoi atinge un obiect, se știe sigur că virusul poate supraviețui pe acel obiect cel puțin încă nouă zile, timp în care rămâne infecțios.
O informație ce nu este publicată: se crede că virusul se răspândește și prin conductele de apă ce alimentează clădirile, fără contact om-om.
Primul caz care a confirmat această ipoteză a fost tot în Wuhan, China, unde o clădire întreagă a fost izolată, cu toți locuitorii infectați, deși au existat persoane în vârstă care locuiau singure, nu se deplasau afară și n-au primit vizite, fiind aprovizionate pentru perioade mai lungi. Cum a ajuns virusul în conducte rămâne de stabilit, dar nu pare a fi vorba de o mână criminală, cât de neglijență crasă în protejarea conductelor și lipsă de igienă.
O altă informație din raport contrazice perioada de carantină recomandată de medici, de 14 zile. Incubația este posibilă până la 27 de zile.
Există purtători de virus care pot transmite infecția fără a se îmbolnăvi și există o categorie extrem de contagioasă, „supra-purtători”, care transmit masiv și mor, așa cum s-a constatat la prima victimă din Wuhan și la pacientul Steve Welsh din Marea Britanie.
Din această cauză, cele 14 zile de carantină din practica actuală nu garantează siguranța împotriva infecției.
Caz concret: Pasagerii care au fost debarcați de pe vasul de croazieră Diamond Princess după 14 zile în izolare, au ieșit negativ la teste repetate, dar câteva zile mai târziu s-au dovedit infectați.
Nu s-a putut stabili dacă infecția s-a produs pe navă sau ulterior debarcării, de la transportatori sau personal medical, atât timp cât mecanismul de transmitere a virusului nu a fost definit. Prin urmare, carantina arbitrară de 14 zile în vigoare nu este suficient de lungă.
Simptomele sunt severe, provocând leziuni pulmonare și dureri extreme. Vulnerabilitatea la infecție și consecințele sale fatale cresc odată cu vârsta. Cu peste 80.000 de cazuri la nivel mondial și 2.700 de decese confirmate la 26 februarie, raportul de fatalitate a devenit de patru ori mai mare decât cel al infecțiilor de gripe sezoniere cunoscute și ar putea fluctua pe măsură ce virusul suferă mutații.
Câțiva producători farmaceutici lucrează la remedii, dar medicamentele antivirus sunt notoriu greu de dezvoltat, în niciun caz atât de repede pe cât este de necesar, iar leacul este de obicei lăsat la dispoziția sistemului imunitar al victimei.
În ceea ce privește evoluția, coronavirusul este, teoretic, o specie inferioară în comparație cu alte virusuri. Astfel de specii tind să fie extrem de letale, dar cu o distribuție limitată din cauza că își ucid rapid gazda.
Cu toate acestea, COVID-19 pare să se desprindă de această „matriță”. Este suficient de inteligent să folosească o perioadă lungă de incubație în condiții neospitaliere pentru a supraviețui suficient de mult pentru a se răspândi la o scară mai largă.
Aceasta nu este o veste bună și contravine unor convenții evolutive.
Focarele detectate până acum, în ordinea descrescătoare a numărului de cazuri confirmate, sunt China, Coreea de Sud, vasul de croazieră Diamond Princess, Italia, Japonia, Singapore, Hong Kong și Iran.
Expertul în microbiologie Sharon Mikhailov recomandă limitarea traficului internațional și implementarea unor măsuri de precauție stricte în privința traficului.
Atât timp cât grupuri mari de oameni călătoresc constant în întreaga lume, prin mijloace de transport moderne, ce facilitează răspândirea virusului, transmiterea nu poate fi stopată. Autoritățile medicale mondiale pot decide să restricționeze sever călătoriile internaționale și chiar pe cele interne în țările afectate.
Se lucrează dramatic pentru restrângerea focarelor în săptămânile următoare, însă unii experți SARS prezic că acest virus se va distruge în primăvară, la fel ca alte virusuri înrudite.
Dar între timp, autoritățile trebuie să facă eforturi pentru aprovizionarea pe scară largă cu mănuși chirurgicale și măști faciale prin care să nu pătrundă virusul, ca pază superioară împotriva infecției.
