Povestea lui nu are cum să fie una tipică. Știți mulți români care s-au stabilit în Islanda? El spune că a ajuns acolo din întâmplare și noroc.
În anul 2000, Gabriel absolvise Facultatea de Fizică, Fizică Tehnologică/Optică, Spectroscopie și Laseri din cadrul Universității București.
„La vremea respectivă, Europa era închisă pentru studii, singura opțiune fiind SUA. Un prieten care lucra
într-unul din institutele de cercetare de pe Platforma Măgurele m-a întrebat dacă sunt interesat de un Master pe Fizică Teoretică în Islanda. Am zis «da» și a rămas să iau legătura cu persoana de contact, profesorul Andrei Manolescu, să vadă dacă oferta mai este valabilă. Acesta se mutase în Islanda din 1999 și colabora cu profesorul Vidar Gudmundsson care avea nevoie de studenți la master. La câteva zile, Vidar m-a contactat pe email și mi-a cerut câteva date despre mine, cursuri urmate și rezultate. La o zi sau două mă întreabă dacă poate începe procedura de înscriere a mea la master pentru anul universitar 2000-2001, să-mi obțină CNP-ul (kennitala) islandez, permisul de muncă de student islandez și alte documente. Și așa a început aventura islandeză: pe 29 august 2000 am ajuns în Islanda, fiind așteptat la aeroport atât de Andrei, cât și de Vidar. Apoi am mers la Vidar acasă la masă în «onoarea» sosirii mele. Acolo am întâlnit familiile lui Andrei și Vidar“, își amintește Gabriel Vasile.
Doctorat în Germania
Masteratul s-a încheiat în 2002, apoi, timp de un an a lucrat ca inginer fizician la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – ICSI din Râmnicu Vâlcea. Acolo a fost implicat într-un proiect de studiu a suprafețelor prin metoda Leed-Auger.
La Fimmvörðuháls, locul în care a început să erupă vulcanul Eyjafjallajökull, cel care a blocat traficul aerian în Europa în martie 2010.
În 2003, a decis să-și continue studiile în Germania, acolo unde, în 2007, a obținut un doctorat în fizică experimentală/aplicată la Technical University Carolo Wilhelimina, Braunschweig și Max Planck Institute for Solid State Physics, Stuttgart. În acel moment ar fi putut să rămână în Germania, dar a optat să-și continue studiile post-doctorale la Science Institute, University of Iceland.
„Acolo am fost implicat într-un proiect de studiu fundamental referitor la proprietățile electrice și optice ale unor nano și microstructuri din platină. În plus, supervizam studenții la master și doctorat. La institut am ajuns prin profesorul Vidar, pentru că mi-a propus ca după doctorat să revin în
Islanda pentru și să lucrez într-un grup de experimentaliști, promițându-mi că mă vor ajuta cu cazarea și găsirea unui serviciu pentru Mădălina, soția mea. La vremea respectivă aveam perspective să rămân în Germania, dar a contat mai mult familia. Am revenit în Islanda pentru o prezentare, am discutat cu cei din grupul de experimentaliști și am căzut de comun acord să începem colaborarea după terminarea doctoratului și finalizarea documentelor necesare mutării în Islanda. Astfel, la 1 martie 2008, am aterizat din nou în Islanda, de data aceasta pentru a începe o viață nouă“, povestește Gabriel.
Hvítserkur, o formațiune de bazalt care seamănă cu un dragon care bea apă
În 2013, a decis să plece de la University of Iceland pentru că efectele crizei economice din 2008 încă erau resimțite în cercetare: „Am plecat de la universitate din cauza lipsei de perspectivă pentru de a trece la pasul următor, profesor la universitate. La vremea respectivă, situația nu era prea roză din cauza crizei prin care trecuse Islanda în toamna lui 2008: cercetarea era subfinanțată, mulți oameni capabili plecaseră în alte țări, preponderent în țările scandinave, pentru a-și continua studiile ori activitatea, lucram pe contract temporar fără posibilitate de permanentizare, salariul era mic și mai ales puterea de cumpărare scăzuse dramatic cu criza. Astfel, am început să aplic la mai multe companii din Islanda și într-un final am fost chemat la interviu la Actavis. Am fost acceptat imediat, dar am mai stat vreo 3 luni la universitate pentru a-mi finaliza sau pune în ordine proiectele deja începute. Munca la Actavis a început în august 2013 și a fost un pic mai greu să mă adaptez. Lucram în domeniul farmaceutic, nou și total diferit de ceea ce făcusem până atunci. Încet, încet am început să învăț noile proceduri, să mă acomodez cu limbajul specific și mai ales să mă obișnuiesc cu mediul de lucru la o companie multinațională unde termenele de finalizare sunt foarte precise“.
În Vulcanul Þríhnúkagígur
Din 2013, Gabriel Vasile este manager de produs, având grijă ca produsele farmaceutice din portofoliu să fie actualizate în permanență cu îmbunătățiri/schimbări propuse de producător. Depinzând de tipul acestor îmbunătățiri/schimbări, acestea pot fi implementate înainte sau după aprobarea autorității naționale care a înregistrat produsul respectiv. În plus, el este persoana de legătură dintre autoritatea națională și producător, sau alte entități conectate la produs.
Aurora boreală în sudul Islandei
Mi-a spus apoi că admiră la islandezi lipsa de formalism în relația dintre șef-subordonat: „este o relație de prietenie în care discuțiile au loc într-un mod relaxat. În plus, colectivul este ca o familie, colegii sunt foarte apropiați, se vizitează pentru a-și petrece timpul liber împreună. Îmi aduc aminte că, la început, îmi era foarte greu să mă adresez profesorului pe numele mic. Deși îmi spusese încă de la aeroport că el este
Vidar, totuși, din obișnuință mă adresam cu «Professor Gudmundsson» și el îmi spunea zâmbind de fiecare dată «I am Vidar... you are Gabriel»“ .
Fără stres, printre ghețari și vulcani
O zi obișnuită în Islanda începe, pentru Gabriel, cu un drum de 11 km pe bicicletă până la serviciu, apoi ceva mișcare la sala de sport, program de lucru de 8 ore, după care, la ora 17.00 merge să ia copilul de la afterschool. Gabi și Mădălina au o fetiță de 7 ani, care vorbește ambele limbi fără probleme. De altfel, în programul de seară, după cină, urmează cititul în islandeză și română.
„În weekend încercăm să avem cât mai multe activități: dacă nu suntem la casele de vacanță ale sindicatului, mergem la un film, la patinaj, sau la o plimbare cu bicicleta dacă vremea permite, ori pur și simplu ne odihnim. Uneori mergem în vizite pe la prieteni sau suntem vizitați.
Gabriel și Mădălina pe ghețarul Snæfellsjökull
Sistemul școlar este gratuit și foarte relaxat: comparativ cu școala din țară, la grădiniță și în primii ani de școală totul este o joacă, o poveste. Nu există teme pentru acasă, aici mă refer la clasele mici.
Viața în Islanda este scumpă, dar, cu toate că salariile noastre nu sunt foarte mari, ne descurcăm bine. Astfel, ne putem permite anumite lucruri pe care în țară probabil nu le-am fi avut. Islandezii, la fel ca toți nordicii, au fost nevoiți să muncească din greu pentru a se ridica, în condițiile în care natura nu îi prea ajută. Sunt foarte primitori și de la ei am învățat sau mai bine zis încerc să învăț un lucru important zic eu: lipsa de stres“, spune Gabriel Vasile.
Imagini din altă lume
Văzusem o mulțime de fotografii cu imagini spectaculoase, cu totul altceva decât poți întâlni în România sau în cele mai multe destinații turistice, așa că am vrut să aflu mai multe.
„Islanda este o țară în continuă mișcare/expansiune datorită activității vulcanice, fiind situată pe riftul atlantic, unde placa tectonică americană se întâlnește cu cea euro-asiatică. Prin urmare, peisajul pare selenar, cu câmpuri nesfârșite de lavă acoperite pe alocuri cu mușchi, munți vulcanici de înălțimi medii, puțin peste 1.000-1.300 m, ghețari coborând din vârful munților, râuri glaciare și plaje cu nisip vulcanic negru“, a schițat Gabriel relieful Islandei. Apoi l-am întrebat ce l-a impresionat mai mult.
Căsuțe pentru turiști în nordul Islandei
„Ar fi multe de spus, dar încerc să punctez câteva: Laguna Albastră (Blue Lagoon) din apropierea aeroportului internațional Keflavik, peninsula Snæfellsnes cu Snæfellsjökull, ghețarul de unde a început „Călătorie spre centrul pământului“ de Jules Verne, fiordurile de vest cu zone sălbatice și puțin umblate de turiști, zona Myvatn din nord, fiordurile de est cu turmele de reni, sudul cu marele Vatnajökull, cel mai mare ghețar din Europa, și binecunoscuta Lagună de Gheață (Jökulsárlón). Apoi ar fi Geysir și parcul național Þingvellir, acolo unde în anul 930 a fost constituit cel mai vechi parlament din lume și unde se poate vedea perfect zona de întâlnire dintre plăcile tectonice americană și euro-asiatică. În plus, pentru cei dornici de mai multă aventură, o călătorie prin centrul Islandei, un deșert vulcanic, brăzdat de râuri glaciare rapide și uneori adânci, care necesită ceva experiență în traversarea cu mașina. Și, nu în ultimul rând, să încerce din mâncărurile tradiționale islandeze: cap de miel, rechin putrezit, skata (asemănătoare pisicii de mare), sângerete de miel și să încerce Brenivin, băutură făcută din chimen.
Noi suntem iubitori de natură și încercăm să călătorim cât mai mult în țară. Mai în glumă, mai în serios, am ajuns să fim întrebați de colegii islandezi despre anumite locuri din țară. Ne place să urcăm pe ghețari și să facem drumeții în centrul țării“, povestește Gabriel.
Pentru el, la capitolul experiențe deosebite se numără: prima erupție văzută pe viu în pasul Fimmvörðuháls și urcatul pe Eyjafjallajokull, vulcanul ghețar care a cauzat atâtea probleme în 2010, înainte și după erupție.
Legături strânse cu România
Gabriel nu uită niciodată tricolorul atunci când urcă pe vârful unui munte sau al unui ghețar.
Și nu este singura lor legătură cu țara. Păstrează permanent legătura cu familiile și cu prietenii din țară și vin în fiecare an în concediu în România. De trei ani, fetița lor își petrece vacanța de vară la bunici, în Vâlcea.
Și în Islanda este o comunitate românească.
„Nu știu care este numărul oficial, dar bănuiesc că suntem câteva sute de conaționali răspândiți în toată țară. Dacă în trecut eram concentrați în zona capitalei Reykjavik, acum întâlnești români trăind și muncind prin toate zonele turistice. Noi ne mai întâlnim din când în când cu câteva familii de români. Chiar de ziua națională am avut o întâlnire în cadru mai restrâns pentru a omagia centenarul unirii. Românii sunt văzuți foarte bine în Islanda, fiind considerați oameni muncitori și cu simțul umorului“, spune Gabriel.
Centenarul, sărbătorit de români la Crucea Roșie Islanda, 1 decembrie 2018
Ba chiar își aduce aminte de-o fază haioasă: „La un moment dat, am fost întrebat de un islandez de unde sunt. I-am spus că din România, iar persoana respectivă mi-a replicat că e bine că nu-s polonez. Am întrebat de ce, dar nu mi s-a răspuns“.
De-a lungul timpului, a adus în România mai mulți prieteni islandezi care au fost de fiecare dată încântați de locurile văzute: „Chiar în mai 2018, am avut niște prieteni islandezi în vizită în România. Am încercat să le arătăm din frumusețile patriei: Delta Dunării, Munții Carpați, Castelul Peleș și
Pelișor, Crucea de pe Caraiman,
Castelul Bran, orașul Brașov, Salina de la Turda, Hunedoara cu Castelul
Huniazilor, Transalpina, Valea Oltului, Mănăstirea Hurezu și Cozia, Cetatea de la Poienari. Apoi am fost în București la Muzeul Național al Țăranului Român, Casa Poporului, Centrul Vechi. Au fost foarte plăcut impresionați“.
