Sunt puțini cei care știu că sunt reguli privind ciocnitul ouălor de Paşte, pentru fiecare dintre cele trei zile ale sărbătorii. Dacă în duminica de Paşti ouăle se ciocnesc doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.
Tot în a doua zi de Paşte, se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi.
Cum se ciocnesc ouăle în a doua zi de Paște? Tradițiile românilor din Lunea Albă
În zilele de Paşte existau interdicţii aspre, încă din moşi strămoşi: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare, iar masa de Paşte nu se ridica timp de trei zile, scrie Alba 24.
În a doua zi de Paște ouăle se ciocnesc cap cu dos, conform tradiției, iar în a treia zi de Paște, dos cu dos.
Citește și: Ce poți face cu cojile de ouă? Rezultate uluitoare ale unui studiu. Ce au descoperit cercetătorii?
Tradiția spune că dacă vei păstra un ou roșu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.
În zilele de Paști se aşează o bucăţică de fier sub prag, semnificând protecţie pentru casă.
Tradiția mai spune că în a doua zi de Paște cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă în casa în care au locuit pentru a-și proteja oamenii dragi.
Încă din timpuri străvechi se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.
A doua zi de Paște - se poartă ”udatul”
Obiceiul ”Udatului” sau stropitul este cel mai cunoscut obicei de Paşte. Se păstrează atât în judeţul Alba, cât şi în majoritatea localităţilor din Transilvania.
Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre.
În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă.
Citește și: De ce vopsim ouă de Paște și ce simbolizează? Ce mistere ascunde încondeierea lor în România?
În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână.
Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.
Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.
Citește și: Sărbătoare religioasă pe 6 mai. Este Lunea Albă. Tradiții și superstiții în a doua zi de Paște
Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina.
Tradiţia mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.
