„În anii ăștia am făcut tot ce se putea cu resurse minime: am umplut țara cu graffiti, am dus zeci și sute de mii de cărți peste Prut, am avut zeci de mii de oameni în stradă pentru Reunire la București, Alba Iulia și la Chișinău, am organizat concerte, am intermediat înfrațiri între localități, am adus mii de basarabeni în România pentru a-și cunoaște țara și aș putea continua mult și bine. Candidatura asta e o ocazie de a duce mesajul la un alt nivel. Pe de alta parte, declanșatorul acestei decizii a fost anul 2018 – modul în care clasa politică a tratat Centenarul, dar și Referendumul, m-au făcut să realizez mai clar ca niciodată că niciunul dintre actualele partide politice nu ma reprezintă. Dimpotrivă! Privind în jur, am regăsit aceeași frustrare la mulți alți prieteni sau simpli cunoscuți. Bulangiii de politicieni nu au vrut niciodată să schimbe ceva, motiv pentru care, pe 1 octombrie, în anul Centenar, guvernul de la Chișinău mi-a dat o interdicție de 5 ani să mai intru în Basarabia. Așa am ajuns la soluția asta, care nu e deloc una ușoară.
Citește și
George Simion, AUR: Am învățat mai multe în peluză decât în toate școlile prin care am trecut
Cele 100.000 de semnături ce trebuie strânse sunt o țintă aproape imposibil de atins. După prima saptamână ne-am dat seama că fără resurse suplimentare și fără o infrastructură la nivel național nu vom reuși să le strângem, în timp util. Ăla a fost momentul în care am decis să îmi vând apartamentul din București. Așa am reușit să o scoatem la capăt – altfel ar fi fost imposibil”, răspundea George Simion unei întrebări adresate de Revista ULTRA’, în 2019, înaintea alegerilor europarlamentare.
