Fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, atenționează, în interviul oferit Deutsche Welle, că „unele publicații lipicioase” de la Chișinău încearcă să accentueze, pe ultima sută de metri a campaniei electorale, o falsă rivalitate dintre Vlad Plahotniuc și Igor Dodon, pentru a-l plasa pe liderul PDM „de partea luminoasă a lunii”.
Igor Munteanu este candidatul blocului electoral ACUM la alegerile parlamentare din 24 februarie din Republica Moldova.
DW: Pare extrem de cinic acest meci între Igor Dodon și guvernare pe subiectul piloților moldoveni eliberați din prizonierat din Afganistan. Parcă e contrar firii să speculezi electoral asemenea tragedii, dar cam asta se vede dintr-o parte. Dvs ce știți? Al cui e meritul și care este prețul?
Igor Munteanu: Suntem într-o campanie electorală în care cei doi poli ai aceluiași binom păcătos, Plahotniuc-Dodon, își trag cu nerușinare iorganul politic unul de la celălalt în speranța că vor păcăli încă odată alegătorii. Ambii trișează ca niște farsori ordinari.
Primul păcălici, Igor Dodon își atribuie meritul direct al eliberării, dar peste capul autorităților competente, care au obligații clar stipulate de legislație în aceste situații, și nu poate explica de ce la trapa avionului nu se găsesc autoritățile federale ruse, ci un individ obscur ca Igor Ceaika, implicat în numeroase scandaluri și crime economice pe teritoriul Federației Ruse.
Ceaika are o reputație extrem de dubioasă la Moscova, se află pe lista de sancțiuni internaționale aplicate oligarhilor ruși și este implicat în tot felul de infracțiuni de competența Interpolului. Celălalt păcălici, Vlad Plahotniuc, pare să trăiască o criză acută de gelozie politică, legată de faptul că această eliberare misterioasă pe care și-o atribuie Dodon în acest moment electoral, i-a trecut aparent pe lângă nasul fin de antreprenor politic. Cinismul despre care vorbiți este abundent în această istorie obscură care implică soarta acestor piloți moldoveni. Să vă explic cum văd eu această situație.
Liderul PSRM se implică în eliberarea piloților moldoveni în nume personal, adică de partid, fără a pune la curent Serviciul de Informații și Securitate și alte organe competente, care nu știu nici cu spatele de afacerea electorală pe care o planifică Dodon.
Piloții capturați de talibani la 24 noiembrie 2015 lângă orașul Mazar-i-Sharif din Afganistan, ca urmare a doborârii unui elicopter ce aparținea Republicii Moldova, ar fi putut fi eliberați încă în 2018, dar deoarece comanditarul eliberării era interesat să folosească actul eliberării în alegeri, aceștia au fost ținuți, chiar și după încheierea eliberării lor.
Un rol important în această operațiune l-au jucat gardienii de la un ONG al lui Ceaika, care-i îndeplinește astfel capriciul lui Igor Dodon de a elibera piloții în toiul campaniei electorale din Moldova, pentru ca liderul de facto al PSRM, Dodon, să extragă dividende electorale - un mod cinic și ilicit de a face politică chiar și la standardele din țara noastră.
Devine clar că întreaga operație de eliberare s-a făcut clandestin, fără ca autoritățile competente ale Republicii Moldova să cunoască planul de eliberare, fără a se ști cine a plătit răscumpărarea și de ce acest lucru se face în toiul unei campanii electorale și nu la momentul în care aceștia au fost aduși la Moscova.
Această istorie arată că cei doi politicieni pomeniți mai sus sunt atât de toxici, de venali, încât sunt capabili de orice. Într-un stat normal guvernat de lege, acest subiect nu ar fi devenit subiect electoral, iar eliberarea celor 2 piloți ar fi demonstrat acțiunile firești ale statului de a-și apăra cetățenii săi. Și tocmai pentru că avem acest scandal politic arată cum se comportă un stat capturat, în care dramele oamenilor devin subiect de târguri electorale între cei doi, Dodon și Plahotniuc.
Ambii au, se pare, o plăcere sadică de a suci și învârti știri false pentru a-și menține puterea cu orice preț. De asta - nu se pune problema de merit a cuiva sau al altcuiva, ci de eșecul statului cunoscut sub numele de Republica Moldova de a-și îndeplini obligațiile sale de bază, în special cele legate de protejarea cetățenilor săi ca o sarcină constantă și directă legată de relația indisolubilă între stat și cetățeni.
Am văzut că polemica aceasta pe subiectul eliberării piloților, plus avertismentul de săptămâna trecută al Comisiei Electorale Centrale vizând implicarea Președinției în campania electorală de partea socialiștilor i-au convins pe unii analiști politici că relația Dodon-Plahotniuc nu e chiar un joc cu un singur câștigător. Cică ar concura pe bune... Dvs ce credeți?
Vă invit să nu ne îmbătăm cu apă chioară. PD și PSRM își cântă serenadele obișnuite și de rutină. Liderul PSRM își adulează stăpânii la care se închină zi de zi la Moscova, iar oligarhii din PD socotesc că dacă vor clătina puțin jilțul lui Dodon, unii se vor amăgi să creadă că-i un conflict real. Am văzut și titlurile din câteva publicații lipicioase, ca să ne dăm seama că totu-i un show ieftin.
Eu cred că-i praf în ochi și apă de ploaie. Nimic din ce știm despre PD și PSRM nu vorbește despre careva conflicte majore între cei doi, Dodon și Plahotniuc, ambii sunt o apă și un pământ. Sunt jocuri de margine în care ambele grupări își fac PR ieftin, încercând să acrediteze falsa idee că Plahotniuc este „promotorul unei guvernări pro-occidentale” și că ar fi pe partea luminoasă a lunii, că „luptă contra rușilor” și că am fi ajuns la momentul în care s-ar promite un ”impeachment” așa-zisului președinte Dodon, de dragul cursului spre Occident.
În realitate, tot ce zumzăie și împrăștie PR-iștii PD nu servește decât perpetuării unei guvernări corupte și cleptocratice, în sensul său cel mai direct acreditat de dicționar - ”cleptocrație - guvernarea prin intermediul unor lideri extrem de corupți care-și folosesc puterile pentru a exploata oamenii și resursele naturale pe un anumit teritoriu pentru a-și extinde bogăția și influența”.
Primind lovituri mediatice din partea PD, liderul PSRM pozează în rol de „victimă” și învinuiește un complot al Occidentului, al ambasadelor acreditate la Chișinău contra „lumii ruse”, în timp ce liderul PD își atribuie un statut fals de ”pro-moldovenist”, care-i stă ca sutana pe corp de păcătos. Repet, acest conflict între doi politicieni nu are nici o bază reală - este exploatată cinic drama unor oameni reali pentru a-și trage o imagine mai bună decât este în realitate.
Dvs credeți că după declararea lui Rogozin persona non-grata în 2017 de către guvernarea controlată de Plahotniuc, apoi a altor cinci diplomați ruși, după demersurile făcute la ONU în privința militarilor ruși din regiunea transnistreană - mai are vreo șansă Plahotniuc să primească girul Moscovei pentru o combinație post-electorală cu partidul lui Dodon?
Eu cred și azi că declararea lui D.Rogozin „persona non-grata” a fost un gest necesar la acel moment. Consider însă că acel gest nu a fost însoțit de pași suplimentari, care să dezlege încleștarea în care Moscova a prins acest stat printr-o rețea de complicități, rețele subversive și instrumente de presiune (energie, corupție, grupuri mafiote implantate în economie).
Este limpede că dacă Moldova ar fi dorit să-și obțină ”libertatea de care are nevoie” ar fi făcut primul pas prin a interzice Moscovei să numească un nou ”comisar” al Kremlinului pentru chestiuni ecnomico-sociale în Repubica Moldova. Mă refer la orgoliosul și scandalosul Dimitri Kozak, care este astăzi un „reprezentant al Președintelui Vladimir Putin” pentru relația cu Republica Moldova, de parcă Rusia nu ar avea ambasador și nu ar exista formate interguvernamentale în care orice fel de subiecte ar putea fi discutate. Kozak este un fel de „Gauleiter” pentru Moldova, un reprezentant cu misiuni largi pentru o regiune cucerită în numele ”reich-ului”, iar din această insolită poziție, Kozak îl tratează pe Igor Dodon ca pe un clown de curte, iar în mod paradoxal, acest tratament îl face pe Dodon să fie cât se poate de mulțumit.
Între timp, Kozak și „vulturii” Kremlinului clocesc planuri de federalizare pentru Moldova, țesând un păienjeniș des de complicități în care sunt implicați, în acest moment, ambii lideri ai celor două partide „concubine” PSRM și PD. Diferența dintre ele este pur formală.
Moscova îl folosește pe Dodon pe rol de „berbec electoral” cu care se dorește a fi spart largul consens național de a nu accepta o federalizare în urma căreia statul Republica Moldova ar dispărea ca stat, așa cum a fost conceput el la 27 august 1991, în timp ce Plahotniuc este folosit de Moscova în calitate de „boxer de uzură”, misiunea căruia este să năruiască ordinea constituțională a statului, capturând controlul asupra instituțiilor de bază, printr-o muncă migăloasă, dar perversă, care urmărește să elimine ultimele redute reale ale modelului de guvernare europeană și națională în Republica Moldova.
Fiecare în felul său, ambele forțe politice desfășoară un război hibrid contra fundamentelor statului de drept în Republica Moldova. După cum spunea pe timpuri Yuri Șevciuk, conducătorul legendarului grup rock DDT din Sankt Petersburg, „atunci când adevărul se șoptește pe la colțuri, să știți că țara e capturată de dușmani”. Asta-i adevărul gol-goluț și nu ar trebui să ne amăgim cu iluzia că putem găsi și calități bune unuia sau altuia din binom.
Ar trebui să înțelgem că Moscova a adoptat, după eșecul anului 2003, o politică mult mai fină și mai agresivă în raport cu Republica Moldova. Moscova nu-și mai dorește doar prezența trupelor sale pe teritoriul suveran al Moldovei și cooptarea elitelor sale la cercul de putere al Chișinăului, ci preluarea controlului deplin asupra statului nostru și decuplarea totală a sa de Uniunea Europeană.
Se dorește de fapt o destrămare a Republicii Moldova ca stat, în ideea promovării unui model de tip bosniac de cantoane, aproximativ în maniera în care au fost modelate în 2018 cirscumscripțiile electorale după care se desfășoară alegerile din 2019. E ușor să-ți imaginezi ce stat complet disfuncțional se urmărește a se construi prin efortul cumulativ al oligarhilor de la Tiraspol, Moscova și Chișinău, într-un ”erzaț” de guvernare externă exercitată de Kremlin la distanță.
Dar Dvs credeți că Plahotniuc și Dodon sunt conectați la aceleași grupări politico-oligarhice rusești sau conexiunile sunt diferite?
Să judecăm după fapte. De când a preluat puterea totală în acest stat Vlad Plahotniuc, relația Republicii Moldova cu UE a devenit o catastrofă - toți ambasadorii SUA și UE au criticat vehement legile adoptate de PD-PSRM în privința amnistiei capitalurilor din 2018, legea vizând acordarea cetățeniei contra investiții, urmate de grave derapaje antidemocratice în primăvara și vara anului 2018.
Ca răspuns, UE a blocat asistența macrofinanciară de 100 de milioane de euro pentru Moldova, iar guvernul Filip a pierdut orice credibilitate după ce nu au putut rezolva condiționalitățile impuse de Comisia Europeană - investigarea completă a fraudei bancare și validarea rezultatelor alegerilor locale din 2018. Indivizii care sunt menționați de 74 ori în rapoartele Kroll (compania care a investigat frauda bancară- – n.n.) se bucură de protecția deplină a judecătorilor controlați de PDM.
Mai nou, Ilan Șor (principalul figurant în dosarul fraudei - n.n.) devine proprietar de gări, de aeroporturi, de benzinării în regim duty free, în tot ce-și dorește stăpânul său, Vlad Plahotniuc. În ciuda lobbyiștilor săi numeroși din Washington DC, protipendada PDM nu s-a mișcat cu nici un milimetru în atragerea simpatiilor politice din partea SUA, care nu-l cred și care-l suspectează pe bună dreptate de complicitate cu anumiți lideri radicali ai Kremlinlui, care nu doresc binele nici Occidentului, nici oamenilor de bună credință din Moldova.
Se știe că ambasadorii occidentali susțin într-un glas: corupția distruge societatea și statul în Moldova! Încetați să inventați teme false, teme clocite pentru propagandă! Comunicatul ofițerului de presă al MAE rus în privința amestecului ambasadorului J.Hogan (noul ambasador SUA la Chișinău) în „alegerile din Moldova”, menționat la un loc cu referințele la Siria și Venezuela, ar putea prevesti niște atacuri agresive contra partidelor de opoziție în Republica Moldova, ceea ce va confirma implicit legătura indisolubilă între grupurile cleptocratice de la Chișinău și prioritățile de politică externă ale Kremlinului în Moldova. A mai rămas puțin și ne vom convinge de acest lucru.
Pe de altă parte îl vedem pe Plahotniuc destul de des în vizită la Washington... și observăm o migrare a acționariatului băncilor moldovenești de la Est - sub umbrela acționarilor din Vest. Asta cum se explică?
Oricare dintre noi putem avea orașe îndrăgite, țări care ne ademenesc prin diverse lucruri. Capitala SUA este un oraș cu totul deosebit, fără dubii. Nu cred însă că la mijloc o fi admirația față de justiția americană sau față de Constituția SUA. Dacă veți avea curiozitatea, chiar vă rog să citiți analizele Hudson Institute de unde veți afla că cel mai grav pericol în viziunea statelor occidentale sunt regimurile cleptocratice, care folosesc corupția ca mijloc de control asupra statelor pe plan intern și ca instrument de influențare a afacerilor internaționale, pe plan extern.
Oligarhii ruși și alți agenți de influență supuși intereselor Kermlinului se folosesc de beneficiile sistemului financiar global pentru a spăla bani și fonduri ilicite pentru a-i converti în forme discrete ori nu de proiectare a puterii, inclusiv în ceea ce privește atacarea instituțiilor democratice. Asta-i cam tot ce aș putea să vă spun la întrebarea dvs.
Apropo, despre eliberarea piloților din Afganistan - ați vorbit mai sus de rolul lui Igor Ceaika. Și noi am văzut că piloții au fost întâmpinați la avion de fiul procurorului general al Rusiei. Apoi am găsit informații despre numeroasele întâlniri ale lui Ceaika și Dodon, care văd oportunități de business cu criptomonede în regiunea transnistreană. Ce îi leagă pe cei doi și de ce le găsim interesele lor intersectate anume în regiunea separatistă?
Foarte bine că ați punctat acest aspect. Igor Ceaika, fiul procurorului general al Rusiei, se învârte de mai multă vreme în jurul unor afaceri legate de regiunea transnistreană, grație legăturilor sale cu lumea interlopă din regiune, dar și cu diverse cercuri de spionaj rusesc. Deloc întâmplător, un formator de opinie pro-PDM a notat că el este un businessmen atașat („прикреплён”) de Kremlin economiei din Republica Moldova și Transnistriei.
Tot așa cum, în 2014, un anumit cetățean rus, Iurii Iakubov, a finanțat un referendum ilegal în Autonomia Găgăuză, tot așa anumiți businessmani numiți de Kremlin îndeplinesc, împreună cu serviciile ruse de spionaj diverse misiuni de infiltrare și capturare a statului.
Aici însă ar trebui să vă corectez un pic. Nu Dodon i-a facilitat lui Ceaika intrarea în businessul blockchain - tipărirea criptomonedelor în Transnistria - ci Serviciul Vamal al Republicii Moldova, controlat și administrat de oamenii PDM, care a autorizat în ultimii 2 ani devamarea în condiții suspecte a echipamentului necesar pentru fermele de bitcoin, care deschid un câmp larg de acțiune în condițiile unei dubioase conjurații legate de acumularea artificială a datoriilor la gazele naturale de către Moldova-Gaz.
În 2018, presa independentă a scris despre devamarea unui lot mare de echipament necesar fermelor bitcoin, după care toate detaliile acestei operații au dispărut brusc de pe toate sursele digitale. S-a simțit de departe mânuța serviciilor.
După cum se știe, Rusia a încurajat regimurile satelit separatiste, pe care le-a patronat de-a lungul ultimilor 30 de ani, să se orienteze spre tehnologiile blockchain ca mijoc de a se rupe din izolarea internațională, tranzitând spre diverse forme de plăți prin criptomonede, iar aflarea lui Ceaika în acest tip de business cred că vorbește elocvent despre scopurile pe care acesta le urmărește.
L-am auzit de mai multe ori pe Igor Dodon spunând că se va apuca de soluționarea problemei transnistrene după alegerile din februarie - cu o majoritate parlamentară care i-ar susține planul. Ce plan are Igor Dodon pentru Transnistria?
Știu că are un plan. Din ceea ce se știe despre el - pare a fi o compilație neghioabă din mai multe opusuri scrise de niște consilieri agramați. Se pare că Dodon și-a imaginat că sparge cerul cu degetul și a lansat acest plan la adresa unor cancelarii străine pentru lectură și distracție și unde, din câte cunosc eu, acest plan nu a trezit decât hohote de râs și glume sinistre.
Se cuvine să spun aici cu tărie că planul lui Dodon este ținut în regim secretizat, ceea ce-l face neconstituțional și toxic pentru că marea majoritate a actorilor politici și ne-politici din Moldova nu l-au consultat și nu și-au dat acordul să fie prezentat în numele statului pe care Dodon pretinde că-l reprezintă. Planul este la fel de cețos și indigerabil ca mai tot ce se naște dintr-un partid de traseiști, ajunși în solda Moscovei.
Ați văzut însă că Procuratura nu are timp să se ocupe de afacerile obscure ale PSRM și nici ale familiei lui Dodon, deopotrivă cu micro-oligarhii săi din offshore-uri. Mi se pare o glumă sinistră să ai un președinte de stat care nu are încredere nici măcar în instituțiile statului de care se servește și care mai degrabă l-ar lega pe consilierul său Șova de toartele geamantanului în care-i ținut „planul” lui Dodon (ca în filmul „Snatch”), decât să adune consens național pentru un plan care ar trebui să servească unui scop strategic și nu unei misiuni banale de partid pro-Kremlin. O istorie tot atât de absurdă ca și rolul lor în așa-zisa reglementare după rețeta lui Kozak-2.
Ori, cum să-ți permiți să pui în discuție internațională un document care nu a trecut niciun filtru analitic cu societatea civilă ori cu partidele, ori cu comisiile Legislativului țării? Iată și tot planul.
Asta înseamnă că sperietoarea/amenințarea democraților și liberalilor cu „vin tancurile rusești dacă nu ne alegeți pe noi!” e reală?
Aș reformula un pic. Și democrații, și socialiștii transpiră puternic la același narativ, numai că fiecare dintre ei împing spre propriile reflecții din oglindă.
Nu cred că PDM nu știe despre planul cu care-și gonește Dodon consilierii pe la Washington și Berlin sau Viena. După cum nu cred nici că încălzirea bruscă a relațiilor dintre Plahotniuc (GBC) și Gușan (Sheriff) se datorează „parfumului special” care vine din partea noului ambasador rus, O.Vasnețov.
Are loc o acțiune de concordare a intereselor dintre cei doi capi oligarhici din Republica Moldova și „republica moldovenească nistreană” în vederea creării unui „port-altoi” asimetric pe proiectul rusesc de federalizare tacită a Republicii Moldova. Personal, cred că aceste acțiuni sunt nesustenabile și anticonstituționale și că tocmai din acest motiv, cele două partide surori - PDM și PSRM - complotează pentru un plan anticonstituțional.
Acesta-i riscul la care partidele politice veritabil europene din Moldova trebuie să-și dea mâna pentru a opri acest tăvălug. Sunt tot felul de sperietori false. Sunt unii care au isterizat mass media pe ideea că discuțiile despre tancurile rusești sunt tot atât de abstracte ca și OZN-urile, dar ironiile lor sunt tot atât de desuete ca și rock'n roll-ul la înmormântare. Unii dintre cei care dorm pe „ecranele unor televiziuni” se pot trezi ușor ca Ionică din istoria cu „vine lupul” - și iată că lupul a venit, iar lor nu le vine a crede că acesta deja sfâșâie oițele.
Rusia a avut suficient timp la dispoziție ca să-și asigure piesele pe tabla sa de șah, folosindu-se de politicieni corupți, ”idioți utili” pe post de jurnaliști „liberi și metafizici”, etc., ca să atingă prin aceste instrumente de dezinformare un grad de maximă „compatibilitate” între regimul secesionist de la Tiraspol și cleptocrația roz-albaștrilor PDM de la Chișinău.
Dvs credeți că alegerile din 24 februarie vor fi libere și corecte? În calitate de candidat în aceste alegeri, pe ce mizați după ce ați văzut cum au schimbat, după bunul plac, sistemul electoral, după ce și-au trasat circumscripțiile așa cum au vrut, după ce au invalidat alegerile în Chișinău invocând motive hazlii...?
Din păcate, aceste alegeri sunt infectate de toate încălcările posibile. Guvernarea PDM a trasat arbitrar și irațional frontierele districtelor electorale, pentru a-și maximiza puterea administrativă. În acest moment, toate autoritățile statului sunt înhămate la opera de fraudare masivă a alegerilor.
Drept dovadă servește modul în care puterea se folosește de toate resursele administrative de care dispune, de servicii secrete transformate în poliție politică, de administrații raionale, pe post de ”hăitași” care intimidează opoziția și bruiază funcționarea presei libere. Știind care vor fi reacțile comunității internaționale, actualul Guvern (nedegrevat din funcție) se face de râs, reacționând inadecvat, stupid, nervos, preocupat mai mult de propria burtă și interese mercantile decât de interesul național.
Cât fac numai privatizările obscure pe care actualul guvern (nedegrevat) le face în plină campanie electorală sau „pernele călduțe” pe care le așterne condamnatului în prima instanță Ilan Șor, implicat până în ficați în frauda bancară din 2013-2014 și care continuă opera de corupere în masă a alegătorilor, fără ca CEC să oprească aceste ilegalități strigătoare la cer.
La fel se întâmplă cu propaganda isterică a PDM pe la televiziunile pe care le deține. Echivalent, și PDM se ocupă de transferarea unor ajutoare sociale pe care le distribuie primăriilor prin intermediul actualelor consilii raionale, obligate să distribuie ajutoare în ultima săptămână înainte de alegeri - o mituire discretă, însă la fel de ilegală ca și ospățurile mituitoare de alegători ale Partidului Șor sau sabaturile socialiștilor lui Dodon, totul întâmplându-se în plină campanie electorală.
Nu ai cum califica acest model de organizare drept democratic și liber. Totuși, vom vedea care va fi verdictul final al observatorilor străini și naționali, care s-au înzestrat cu numeroase dovezi și fapte care probează ce am spus mai sus.
Credeți că vor fi proteste după alegeri?
Protestele sunt o formă permisă de legislația națională.
Cine le va organiza? Am văzut că unii sateliți ai PDM încearcă să acrediteze ideea că Dodon ar pregăti „destabilizări de proporții cu mâna Rusiei”...
Tot ce face Dodon este să funcționeze în regim de plombator de găuri pe drumurile construite strategic de ”meșterii” (masonii) din PDM. Asta îi ajută pe ultimii să abată glonțul revoltei populare spre teme false sau inventate, dar nu cred că poți să prostești tot timpul un popor care își dorește dreptate și viață bună.
Fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, atenționează, în interviul oferit DW, că ”unele publicații lipicioase” de la Chișinău încearcă să accentueze, pe ultima sută de metri a campaniei electorale, o falsă rivalitate dintre Vlad Plahotniuc și Igor Dodon, pentru a-l plasa pe liderul PDM ”de partea luminoasă a lunii”. Igor Munteanu este candidatul blocului electoral ACUM la alegerile parlamentare din 24 februarie din Republica Moldova.
