Horia-Roman Patapievici, care s-a retras, de mai mulți ani, din spațiul public, după ce a fost victima unui linșaj mediatic fără precedent, în perioada în care a condus Institutul Cultural Român, a explicat, pentru Newsweek România, de ce acceptă varianta de a se muta din țară.
Patapievici: „Dacă Dumnezeu a avut vreun gând cu mine, probabil că aici a avut”
În interviul oferit, în 2018, pentru revista noastră – de altfel, primul interviu amplu oferit de intelectual, în ultimii șase ani - Patapievici a vorbit despre „anii urii” care l-au marcat și l-au determinat să părăsească scena publică.
Totuși, Horia-Roman Patapievici a subliniat că nu a plecat și că nu intenționează să părăsească România, pentru că „asta este țara mea, asta este limba mea. Dacă Dumnezeu a avut vreun gând cu mine, probabil că aici a avut.”
Mircea Cărtărescu: „Mai am speranță sau nu mai am?”
Și scriitorul Mircea Cărtărescu a comentat scenariul în care ar fi nevoit să se mute din țară, o variantă la care recunoaște că se gândește de mai mulți ani, neluând însă o decizie până în prezent.
„Bineînțeles, cine nu le are (gândurile de a pleca din țară – n.r.)? România e, it goes without saying, țara din care trebuie să pleci. Cei mai înțelepți români au făcut-o de mult, ceilalți stăm aici și suferim, încălecați de ticăloși. Anii din urmă au arătat că o clică de proști, analfabeți, incompetenți a putut lua puterea prin metode mafiote: agresivitate fără limite și intimidare.”
„Am simțit damful gazelor lacrimogene și acum aproape treizeci de ani, la mineriade, și anul trecut, pe 10 august. Duhoarea a fost aceeași. Și atunci cum să nu te gândești: ce fac eu, până la urmă? Mor cu ei de gât sau îmi trăiesc în liniște și creativitate, într-o lume civilizată, ultimele decenii din unica mea viață? Decisiv în privința asta e un singur lucru: mai am speranță sau nu mai am?
Mai cred sau nu mai cred în compatrioții mei și-n puterea lor de a se reinventa ca o națiune normală, civilizată? Răspunsul meu acum e: nu știu. Nu mai știu ce să cred. Văd doar cum subțirele nostru strat de oameni civilizați și educați suferă teribil din cauza celorlalți (care suferă și ei, dar îi votează la nesfârșit pe cei care-i disprețuiesc și-i sărăcesc, ca un exemplu perfect de sindrom Stockholm). Văd în România atâta suferință și confuzie, că-mi vine uneori să-mi iau câmpii.”
Radu Vancu: „Nu au fugit oameni din țară de frica lui Ceaușescu, și să fug eu de frica lui Dragnea?”
Scriitorul Radu Vancu, unul dintre fondatorii mișcării civice „Vă vedem din Sibiu” este de părere că românii care își doresc o țară europeană ar trebui să nu se gândească la emigrare „de frica lui Dragnea”. Totuși, Radu Vancu admite că un eventual dezinteres al românilor față de alegerile din 2019 și 2020, dublat de rămânerea PSD la putere, ar duce, cel mai probabil, la un val de emigrări, începând cu anul viitor, comparabil cu cel înregistrat după mineriada din 1990.
„E o vorbă pe care o spunea Nicolae Manolescu, în anii ‘80, când oamenii încercau să fugă din România: „De ce să plec eu? Să plece ei!“ De ce să plecăm noi, cei care credem că România este o țară europeană? Să plece ei, cei care încearcă să o țină în afara Europei. Nu au fugit oameni din țară de frica lui Ceaușescu, și să fug eu de frica lui Dragnea? Să fugim noi de frica lui Liviu Dragnea, pe care-l putem învinge democratic? Nu e de plecat, se poate construi o Românie perfect europeană și transparentă și deja asta facem și o să o facem până la capăt. (…)
Mă tem că, în 2020, o absență de la vot ar putea fi fatală și folosesc cuvântul ăsta în toată greutatea lui. Cunosc, și probabil cunoaștem cu toții, oameni care și-au setat anul 2020 ca un fel de termen pentru ultima șansă pe care o dau ei României. Oameni care spun: Nu plecăm din România, stăm aici până în 2020, votăm, scăpăm de ăștia și construim România noastră. Dar dacă tot PSD va rămâne la putere, plecăm din țară.
Este un pact, un termen limită pe care ei și l-au fixat. Efectul psihologic va fi îngrozitor, dacă tot PSD rămâne la putere în 2020. Va fi comparabil cu efectul mineriadelor de la începutul anilor ‘90. Se va pleca masiv, va fi o închidere a speranței. Oricine va mai încerca să întrețină o speranță în România va fi privit ca un naiv. Oricine, în acel infern, va mai spera, atunci va părea și naiv, și iresponsabil. Sper că nu va întâmpla asta. Mă încurajează sondajele, felul în care e conceput calendarul alegerilor și faptul că noi suntem foarte motivați să ieșim la vot, abia așteptăm să dăm cu ștampiluțele în ei. Sper că va fi un dezastru pentru PSD.
