Cel care s-a dorit a fi stăpânul României nu mai este, în această dimineaţă de 28 mai, decât un infractor de drept comun. Asemeni atâtor altor tirani de dinaintea sa, Liviu Dragnea se prăbuşeşte după ce a dominat, a umilit, a asuprit, a înjosit pe compatrioţii săi. La treizeci de ani de la 1989, cel din urmă dintre urmaşii lui Nicolae Ceauşescu este înfrânt de naţiunea pe care a luat-o captivă şi care, în fine, a ştiut să se elibereze prin vot democratic.
Dincolo de Liviu Dragnea şi de istoria sa sordidă, pornită din colţul improvizat de terasă al unei cârciumi de sat românesc, se află sistemul care l-a propulsat, sistemul din care a făcut parte,sistemul responsabil pentru subdezvoltarea sistemică a acestei ţări, sistemul care are un nume şi care durează, aproape intact, din 1989: fesenismul.
Este acel sistem al clientelismului, al patronajului, al complicităţilor, al furtului, al intervenţiilor oculte, este acel sistem care a preluat de la ceauşism ambiţia de a controla şi încadra întreaga societate, este acel sistem pe care PSD îl întruchipează, în forma sa de metastază istorică, în forma regimului Dragnea.
Soarta lui Liviu Dragnea este mai puţin importantă decât soarta acestui sistem: puternic, vital şi înrădăcinat, el se poate regenera, în clipele în care ne vom întoarce, fatal, la starea de apatie civică.
Citește comentariul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
