Regimul Dragnea este oglinda în care se poate contempla o parte din propria noastră naţiune: fobiile, umorile, fantasmele şi delirul său sunt cele pe care le împărtăşesc atâţia dintre compatrioţii noştri. 

Regimul Dragnea este, asemeni regimurilor feseniste care l-au precedat, efectul direct al unei opţiuni politice în favoarea stagnării, a demagogiei, a comfortului pe care îl oferă statul nostru debil şi complice. Regimul Dragnea este staţia terminus a unei evoluţii care debutează cu iunie 1990: este drumul de la Mineriade la ziua de 10 august 2018.

Regimul Dragnea este cu mult mai mult decât Liviu Dragnea însuşi. Incontestabil, Liviu Dragnea aduce, în acest tablou al moravurilor contemporane, propria sa doză de rapacitate ciocoiască. Dar acest regim este, institiuţional vorbind, investit cu o vitalitate care trece dincolo de persoana sa. Acest regim este cel care l-a creat. 

Liviu Dragnea este un politician fesenist, iar acest lucru merită reamintit celor care au pierdut memoria istoriei recente. Iar ca fesenist Liviu Dragnea duce mai departe moştenirea unui partid- stat, întemeiat pe cleptocraţie, pe complicitate şi pe oportunism. În numele acestui fesenism, Liviu Dragnea tratează România ca pe moşia sa de porci: stilul lui Adrian Năstase, cel de dinaintea sa, era mai onctuous, dar viziunea distinsului colecţionar de obiecte de artă nu era cu nimic diferită.

Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia