Dealul lui Allah este o arie protejată de interes național, aflată în partea centrală a Dobrogei, în Podișul Medgidiei.
Misterele dealului lui Allah din România
”Dealul Allah Bair” este rezervație geologică și paleontologică și face parte din stepa ponto-sarmatică, o zonă fosiliferă, foarte bogată în faună fosilă, reprezentată de majoritatea grupelor de nevertebrate.
Acest sit a fost menționat în literatura de specialitate încă din anul 1929 și adăpostește aproximativ 30 de specii rare petrofile (plante sau animale care se dezvoltă pe stânci și pietre).
Importanţa floristică a acestei rezervaţii constă în aceea că adăposteşte 2 endemite, 2 specii şi 3 subspecii noi pentru România care au fost descoperite aici şi un număr mare de specii rare pentru flora României din care amintim: Bufoni tenuifolia, Coronilla scorpioide, Hedysarum grandiflorum, Hornungia petraea, Linum tauricum, Minuartiahybrida, Potentilla emilii popii, Scorzonera millis etc . Dominante sunt speciile petrofile de origine pontică, balcanică, pontic-balcanică şi pontic-mediteraneană.
Citește și: Misterul locului din Munții Orăștiei unde aparatele foto nu merg: Ce s-ar ascunde aici?
Pe stepele acestea uscate frecvenți sunt popândăii (Spermophilus citellus).
Fiind greu accesibile pentru om , unelele (râpe) zone din rezervaţie, din cauza friabilității bucăților de praf glaciar – loess, aceste râpe reprezintă un loc ideal pentru cuibărirea mai multor specii de păsări spre exemplu dumbrăvence, precum și diverse alte păsări răpitoare, de la șorecar mare (Buteo rufinus) care este o specie care pe la noi cuibărește în doar câteva zeci de perechi cantonate prin Dobrogea, la erete sur (Circus pygargus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), vânturel de seară (Falco vespertinus), șerpar (Circaetus gallicus) .
Dealul lui Allah de la Crucea este și cel mai înalt punct din judeţul Constanţa, cu o altitudine de 204 metri.
Un orb și-ar fi recăpătat vederea după ce a ajuns în zonă
Monahii de la mănăstirea Crucea, ce poartă hramul apei făcătoare de minuni, cred că denumirea veche de „Allah Bair“ (Dealul lui Dumnezeu) nu este întâmplătoare.
Un stareț a aflat că izvorul de lângă mănăstire, despre care mulţi spun că ar fi tămăduitor de boli, a fost păzit mereu de un sihastru. „De fiecare dată, în apropierea izvorului era văzut un pustnic“, spune părintele.
Citește și: Misterul muntelui care nu a fost escaladat niciodată. Se spune că cei care au încercat au îmbătrânit
Tot în ceea ce priveşte izvorul este menţionată şi o bătălie a turcilor. „La acea vreme se numea Alah Bair - Dealul lui Dumnezeu. Poate că denumirea nu este întâmplătoare“, crede Ilarion.
Izvorul este singura sursă de apă potabilă pentru mănăstire, iar apei binefăcătoare credincioşii îi atribuie proprietăţi curative. Credinţa privind proprietăţile vindecătoare ale acestui izvor a fost preluată de românii ortodocşi tot de la populaţia musulmană. Membrii acestei comunităţi obişnuiau să se spele aici şi să atârne lângă izvor batiste, ca mărturie a trecerii lor.
Ulterior, aceste gesturi rituale au fost preluate şi de către creştini. Până și prezența în zonă a izvorului cu ape tămăduitoare pare a fi mistică.
”Dobrogea e destul de ciudată - la suprafață e secetoasă, însă în subsol există foarte multe resurse de apă. În mod normal, aici n-ar trebui să fie izvoare, pentru că ne aflăm într-o zonă de șisturi verzi. Izvorul, care e unul de adâncime, e aici de când se știe lumea”, a mărturisit ieromonahul Ilarion Dan.
Mulți oameni aflați în suferință au urcat dealul anevoios doar pentru a gusta din apa care se spune că i-ar fi vindecat. ”Noi avem câteva cazuri de oameni care relatează că le-ar fi făcut bine, dar nu avem o înregistrare sistematică a acestor cazuri”, a spus el.
Citește și: Misterul fetei îngropate într-o peșteră acum 300 de ani. De ce avea cu ea o pasăre cântătoare
Una din legendele locului ne dezvăluie că, în urmă cu mult timp, un orb a trecut prin zonă și, însetat, s-a aplecat asupra apei, din care a băut, apoi și-a trecut palmele prin izvor, după care și-a spălat fața.
Anual, pe platoul dintre actuala mănăstire şi izvor, de praznicul Izvorul Tămăduirii, localnicii se adună la o serbare câmpenească. Obiceiul este din străbuni şi este ţinut şi astăzi. Imediat după slujba ţinută în aer liber, oamenii sărbătoresc cu mâncare, apă rece de la izvor şi voie bună.
