Atomistul George Manu, care a publicat primul tratat de fizică nucleară din țară, în 1944, a fost arestat de comuniști și a murit la Aiud.
La 13 februarie 1903 se năștea George Manu, fizicianul de renume mondial, descendent al unei vechi familii de intelectuali patrioți, fiind nepotul generalului George Manu care s-a distins în Războiul de Independență.
Povestea primului fizician atomist din România. Refuză să lucreze pentru URSS, comuniștii îl ucid
După ce a absolvit liceul în 1921, a devenit în 1925 dublu licențiat, atât în fizico-chimie cât și în matematici, al Facultății de Științe din București. Un an mai târziu este titular al certificatului de studii superioare de chimie și fizică și radioactivitate al facultății de Științe din Paris.
A refuzat oferta Laboratorului Curie de a rămâne acolo și s-a întors în țară unde a devenit asistent al Facultății de Științe din București. La Universitatea din București a publicat primul tratat de fizică nucleară din țară, în 1944. Celelalte două au rămas la stadiul de manuscris.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, carieră să universitară nu a avut de suferit. În aprilie 1945 a fost numit titular al conferinței de Radioactivitate în cadrul nou înființatei catedre universitare de structura materiei.
Încă din luna următoare, din cauza apartenenței sale politice, a intrat în preocupările Comisiei de triere a legionarilor. Cum la adresa să nu era nicio acuzație gravă, rectorul Universității din București a propus o sancțiune minoră: suspendarea sa timp de un an.
Ca opțiune politică, scriu cercetătorii CNSAS, a fost legionar. Aderând la această mișcare în anul 1937, după finalizarea studiilor sale pariziene, anul în care Legiunea a atras o serie de tineri intelectuali de mare valoare.
Citește și: Povestea românului care a intrat în Cartea Recordurilor cu abilitățile sale. Corpul lui e „magnet”
George Manu a activat în Mișcarea Națională de Rezistență din România, grupare ce lupta pentru eliberarea de sub dominația sovietică, încercând să se pregătească pentru eventualitatea unui război între URSS și puterile occidentale.
În 1946, la Curtea Militară de Casare și Justiție, este judecat procesul organizațiilor subversive. Prin decizia din 18 noiembrie 1946 sunt condamnate nu mai puțin de 90 de persoane, având cap de afiș pe generalul de armată Aurel Aldea.
El era acuzat de participare la complot pentru distrugerea unității statului, crimă de răzvrătire și crimă de insurecție armată. Judecat în lipsă, el a fost prins după o tentativă de trecere a frontierei, la 21 martie 1948.
Se spune despre el că, după condamnare, a fost vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus că în schimbul eliberării, să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania, potrivit adevărul.ro.
Dar profesorul George Manu a refuzat demn această ofertă, întrucât nu a vrut să lucreze pentru cei pe care îi considera dușmani ai neamului românesc, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii și versuri din închisoare“.
Despre acest episod amintește un alt deținut, Nicu Păun, își amintește: „Ne comunicam prin perete și prin sistemul Morse pe ață. El era singur, izolat de cealaltă lume. Îmi comunică o informație mai aparte. Fusese chemat la conducerea închisorii, propunându-i-se eliberarea imediat, cu condiția ca să lucreze în cercetare nucleară la Dubno, în U.R.S.S.. […]
Când aude el ce i se cere, fără nici o rezervă le dă un răspuns categoric de refuz. Nici nu voia să audă de una ca asta. În acest scop venise cineva special în Aiud, să-i vorbească. A rămas intransigent, pe poziția sa demnă și fără compromisuri“.
Condamnat la muncă silnică
Acesta nu a fost însă singurul episod în care anchetatorii comunişti l-au chinuit pe profesorul George Manu.
„I-a bagat o paletă la ochi şi i-a întors ochiul pe dos. O durere groaznică”, spune Gheorghe Jijie, fost deţinut politic.
Scânteia, organul partidului unic, relata în fiecare zi despre faptele aşa-numiţilor sabotori şi publica telegramele muncitorilor de la întreprinderi care cereau în „deplină unanimitate” pedeapsa capitală.
Citește și: Povestea lui Vasile, ultimul „dac” care a păzit Sarmizegetusa. A descoperit o comoară uriașă
La procesul Marii Finanţe au asistat mai marii partidului comunist, în frunte cu Teohari Georgescu şi Ana Pauker, dar şi oameni ai muncii.
„La momentul în care era sala plină de muncitori care veniseră să-i huiduie şi să strige: jos criminalii poporului, moarte lor, aşa scandau, şi Manu le-a spus procurorilor: eu am vrut să distrug comunismul. Şi-mi pare rău că nu am reuşit”, povesteşte Gheorghe Jijie.
George Manu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi închis la Aiud. Aici va deveni profesor pentru mulţi deţinuţi, potrivit digi24.ro.
Scria pe ață
Profesorului George Manu i se datorează și inventarea scrierii, cu ajutorul alfabetului morse, pe firul de ață. Un grup de studenți care se aflau la un alt etaj decât cel pe care se afla el i-au cerut (prin morse, bineînteles) să le transmită câteva dintre principiile de baza ale Constituției americane.
Profesorul a refăcut din memorie, cu aproximație, toate cele șapte articole ale Constituției respective și aștepta un moment prielnic că să le poată transmite la destinație. Tocmai în acel moment s-a deschis ușa și gardianul a dat celor din celulă ac și ață pentru repararea echipamentului.
Citește și: Povestea primei românce doctor în filosofie la Sorbona: Pensionată forțat, comuniștii o închid
Văzând ața, profesorului Manu i-a revenit ideea că să transpună pe ea, în alfabet morse (un nod dublu, linia, un nod simplu, punctul) textul pe care îl avea de transmis. Cu multă răbdare, făcând mii de noduri, a reușit să "scrie" pe câțiva zeci de metri de ață textul celor șapte articole ale Constituției americane, potrivit fericițiceiprigoniți.net.
A făcut apoi un ghem pe care l-a transmis destinatarilor împreuna cu instrucțiunile de decodare. Această nouă metodă de scriere a constituit o adevărată revoluție de comunicare din închisoare, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii și versuri din închisoare“.
Din cauza regimului inuman la care a fost supus în urmă refuzului său categoric de a face declarațiile care i se cereau, boala i s-a agravat. A murit în 1961, în infirmeria Aiudului. Era Duminica Floriilor.
