Povestea singurei echipe românești de fotbal care a câștigat titlul în Ungaria. Campioană și în țară

DE Alin Crișan | Actualizat: 01.05.2024 - 19:44
Povestea singurei echipe românești de fotbal care a câștigat titlul în Ungaria. Campioană și în țară - Foto: Wikimedia Commons

Povestea singurei echipe românești de fotbal care a câștigat titlul în Ungaria. A devenit campioană și în România. Echipa înființată în 1910 a intrat în istoria fotbalului.

SHARE

CA Oradea a luat naștere la 1910, când Transilvania încă aparținea de Imperiul Austro-Ungar, iar numele său maghiar era Nagyvarad Atletikai Club.

Situaţia politică din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a făcut ca o echipă din România să fie campioană în Ungaria, ca mai apoi să câştige titlul şi în Divizia A. 

Povestea singuri echipe românești de fotbal care a câștigat titlul în Ungaria. Campioană și în țară

Ziua de 30 august 1940 rămâne în istorie drept unul dintre cele mai negre momente din istoria României. La Palatul Belvedere din Viena erau semnate documentele “arbitrajului” germano-italian, cunoscut sub numele de Dictatul de la Viena. Ţara noastră pierdea 43.492 km² din teritoriul Transilvaniei şi oraşe precum Cluj, Oradea sau Târgu Mureş erau ocupate de maghiari.

Fotbalul românesc a fost imediat afectat, U Cluj, nou-promovată în prima ligă, se muta la Sibiu pentru a putea să joace în campionatul României. Echipe ca Victoria Cluj, CA Oradea, Crişana Oradea sau Olimpia CFR Satu Mare intrau în ligile din Ungaria.

La finalul sezonului 1940-1941, CA Oradea şi CA Cluj, denumite Nagyvaradi AC şi Kolozsvar AC, reuşeau să promoveze în prima ligă a Ungariei. Formaţia orădeană îşi îmbunătăţise lotul, după ce mulţi fotbalişti de origine maghiară din România au preferat să vină şi să joace la această echipă.

Citește și: Recunoașteți personajul? Actorul care i-a „furat” soția unui mare antrenor de fotbal

Doi ani mai târziu, în 1943, CA Oradea termina pe locul 2, la trei puncte în spatele campioanei Csepel din Budapesta. Nimeni nu a fost surprins când orădenii au câştigat titlul de campioană a Ungariei la finalul sezonului 1943-1944.

Echipa antrenată de Francisc Ronay a condus campionatul timp de 30 de etape, cu excepţia a două runde. Învinsă de Ujpest în etapa a 5-a, CA Oradea a coborât pentru o săptămână pe poziţia secundă, dar s-a întors imediat în fotoliul de lider.

“Ungaria era o forţă în fotbal în acele vremuri, iar CAO a luat titlul! Era Barcelona acelei vremi! Vedeta echipei a fost Bodola. Avea de toate, viteză, tehnică, o uşurinţă cu care marca goluri” – Iosif Peto, junior la CA Oradea în 1944.

Odată cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Transilvania a fost returnată României, iar CAO s-a întors acasă. Mai întâi sub denumirea Libertatea Blănuri, apoi ICO.

Cine au fost eroii lui CA Oradea în 1944?

Gyula Lorant a strălucit în sezonul 1943-1944, singurul petrecut la CA Oradea. Fundaşul maghiar avea pe atunci 20 de ani şi venea de la Haladas. După episodul orădean, fotbalistul a mai câştigat un titlu în România cu UTA Arad, în 1947, şi trei cu Honved Budapesta. Component al “Generaţiei de Aur” a naţionalei Ungariei, a câştigat medalia de aur la JO din 1952 şi a fost vicecampion mondial în 1954.

Iosif Petschovschi avea 20 de ani, în 1941, când venea la CA Oradea de la Chinezul Timişoara. Mijlocaşul ofensiv a devenit rapid titular în echipa orădeană, iar după succesul din 1944 a plecat la CA Cluj. După terminarea războiului, “Ceala” a ajuns la UTA Arad, unde a câştigat alte trei titluri.

În 1952, Petschovschi a fost adus de CCA Bucureşti (viitoarea Steaua), unde şi-a îmbunătăţit palmaresul cu încă două medalii de campion. Este considerat un fotbalist legendar de către fanii celor de la UTA Arad, unde şi-a încheiat cariera în 1961.

Citește și: VIDEO Un român, campion la fotbal în Liga Profesionistă Nord- Americană

Iuliu Bodola era un fotbalist consacrat atunci când a semnat cu CA Oradea, în 1940, pe când avea 28 de ani. Jucase pentru orădeni în perioada 1929-1937, după care a petrecut trei ani la Venus Bucureşti. Atacantul a pus umărul la titlul din 1944 şi a rămas la Oradea până la finalul războiului. După un scurt periplu la Ferrar Cluj, Bodola, cel care a deţinut titlul de golgeter all-time al naţionalei României până la finalul anilor ’90, şi-a încheiat cariera la MTK Budapesta.

Francisc Spielmann a fost premiat cu titlul de cel mai bun fotbalist al sezonului 1943-1944. Etnic german, atacantul a ajuns la CA Oradea în 1940, după ce plecase de la UD Reşiţa. Pe lângă titlul din 1944, Spielmann a devenit şi campion al României cu Oradea în 1949.

Nicolae Simatoc a bifat 12 meciuri în sezonul 1943-1944 la CA Oradea, însă a scris istorie după plecarea din România. A fost primul român care a jucat la Inter (1947-1949), pentru ca mai apoi, timp de doi ani, între 1950 şi 1952, să joace la Barcelona, alături de care a devenit campion al Spaniei în ultimul an petrecut pe “Camp Nou”.

22 de goluri a înscris Ioan Kovacs II, golgeterul lui CA Oradea în sezonul 1943-1944, potrivit fanatik.ro.

CA Oradea, campioană a României în 1949

Hegemonia celor de la UTA Arad, campioană a României în 1947 şi 1948, a fost oprită de CA Oradea în sezonul 1948-1949. Cu o echipă mult schimbată faţă de cea care triumfa în Ungaria, doar Adolf Vecsey, Ioan Kovacs II şi Francisc Spielmann jucaseră şi în stagiunea 1943-1944, orădeanii au urcat pe primul loc în etapa a 9-a şi nu au mai părăsit poziţia până la final.

Astfel, CA Oradea devenea prima echipă care câştiga titlul în România şi în Ungaria.

Deplasări cu trenul, la clasa a treia

Jucătorii de la CA Oradea câștigau campionate, dar făceau acest lucru în timpul liber. De luni până vineri fotbaliștii erau la muncă. 

„Mergeam la muncă. Toți fotbaliștii. Lucram de luni până joi, de la 07:00 la 13:00, iar vinerea, doar până la 11:00. Deplasările mai scurte le făceam cu ratele alea vechi, de scârțâiau băncile la fiecare curbă, iar deplasările lungi cu trenul, la clasa a treia, unde erau montate bănci de lemn, spate în spate, cu câte patru locuri pe fiecare parte. 

Mergeam câte 15 oameni, cu tot cu antrenor, dar bilete n-aveam decât 12 dintre noi, restul se ascundeau, că nu prea aveam bani. Iar de locuri, nici vorbă!”, rememorează Lucaci, singurul român din grupul celor trei.

Citește și: Sora Emilia, călugărița din România care joacă fotbal pentru Naționala Italiei: Joc cu credință

„Mi-aduc aminte cum ne-am întors odată de la Brașov, după un meci… Am stat pe culoar, așezați pe valize! Cine prindea loc sus, la bagaje, să se întindă, era un om fericit! Da, așa călătoream noi, echipa campioană. Dar așa mergeau toți pe vremea aia. Nu mai spun că uneori veneam duminică noaptea din deplasări, iar luni dimineață trebuia să fim obligatoriu la serviciu”, completează fosta extremă Ioan Lucaci a campioanei din 1949.

Avantajele de a fi fotbalist în acele vremuri nu erau foarte mari, spune Lucaci.

„Unii erau angajați la Întreprinderile Comunale Oradea, alături de dulgheri, cizmari, croitori și instalatori. Alții, la Uzina Electrică. Pe lângă salariu, ce-i drept, mai primeam 100-150 de lei pe lună indemnizație de calorii, dar banii ăștia ne erau dați sub forma unei cartele care, atunci când îți cumpărai carne, trebuia musai bifată de vânzător, să vadă cei de la întreprindere că pentru calorii ai cheltuit banii.

Noi luam însă prea puțin în seamă greutățile vremii, trăiam pentru fotbal! Eram mândri că jucăm la ICO, că oamenii ne recunosc pe stradă”, potrivit prosport.ro.

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii 0

Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2024 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te