Organizația Mondială a Sănătății (OMS) vorbește deja despre o „infodemie" în legătură cu coronavirusul. Nu numai virusul se propagă în lumea întreagă, ci și o cantitate din ce în ce mai mare de informații.
Cu toate acestea, multe informații sunt dezinformare pură și sunt folosite ca mijloc de exercitare a influenței politice. Iar Rusia este deosebit de activă în acest domeniu.
Un raport al grupului operativ de comunicare strategică al Serviciului European de Acțiune Externă SEAE a identificat sute de cazuri de dezinformare în actuala criză. Numai între 22 ianuarie și 19 martie 2020 au existat 110 știri false de origine rusească despre coronavirus. Autorii și mesajele sunt întotdeauna aceleași și au o lungă tradiție în sistemul de influență rusă în străinătate.
Conspirații și virus de laborator
Deutsche Welle a prezentat deja câteva „best of"-uri în materie de teorii ale conspirației și dezinformări despre coronavirus în urmă cu două săptămâni. Conform raportului UE, actuala campanie rusă de dezinformare se concentrează cu precădere pe un aspect: o presupusă origine artificială a virusului care ar fi folosit în scopuri politice minore.
Platforme precum „southfront.org" sau „RT" și „Sputnik" sunt deseori citate de UE ca inițiatori și multiplicatori ai acestui mesaj. Uneori, aceste știri false variază: există, de asemenea, "elite secrete" în spatele coronavirusului, alteori SUA sau industria farmaceutică.
Întotdeauna prezente sunt următoarele elemente: nimic nu este ceea ce pare.
Cu atât mai puțin modul în care prezintă situația guvernele, autoritățile sanitare și mass-media. UE evaluează că țelurile din spatele acestei campanii de dezinformare sunt clare: crearea de confuzie, slăbirea încrederii în guverne, mass-media, autorități și în "sistem", crearea neîncrederii și a discordiei la nivelul UE, între statele membre și SUA. Bine ați venit pe tărâmul teoriilor conspirației, bine ați revenit la propaganda Războiului Rece!
Turnul de comandă al propagandei ruso-sovietice
Nu numai UE, ci și oameni de știință precum Thomas Rid de la Universitatea John Hopkins au observat că influența rusească nu s-a schimbat aproape deloc față de perioada Războiului Rece. Actuala criză oferă posibilitatea de a arunca o privire asupra mecanismelor de funcționare a dezinformării rusești.
În principiu, aparatul de propagandă al Uniunii Sovietice a folosit trei tipuri de dezinformare: albă, gri și neagră. Propaganda albă a venit și provine de la canale de stat recunoscute, precum Ministerul de Externe, comunicatele de presă sau departamentele de informare ale instituțiilor de stat. Un exemplu de propagandă gri este radiodifuzorul străin rus „RT" sau portalul de știri „Sputnik".
Deși par să fie instituții media obișnuite, ele sunt considerate portavocea neoficială a propagandei ruse.
„Propaganda neagră" este de departe cea mai complicată, deoarece are loc în secret. În limbajul sovietico-rus, acest tip de propagandă intră la capitolul „măsuri active".
În mod ideal sunt lansate informații false, pe jumătate adevărate sau distorsionate în mod deliberat, fără ca fundalul rusesc să devină vizibil. Organizatorii acestor "măsuri active" au fost și sunt, în mare parte, servicii secrete.
La dispoziția lor există resurse importante: în epoca analogă au fost fondate, tipărite, distribuite sau expediate numeroase edituri, oficii de informare, ziare, reviste sau broșuri.
Cu toate acestea, disciplina principală consta în răspândirea dezinformării pe canale secrete, via „agenți de influență" sau persoane de contact. În acest scop au fost recrutate surse din mass-media occidentale obișnuite, care apoi au difuzat informații în sensul dorit de Rusia.
În era digitală, această metodă complicată și lentă de influențare a devenit mai puțin importantă. În schimb, serviciul rus de informații FSB se bazează pe „fabrici de trolli". Mai precis, în companii camuflate sunt puse la lucru programe software și oameni pentru a "planta", partaja, aprecia cu "like" și a trimite informații și mesaje în lumea largă a Internetului.
Dezinformarea ca element strategic
Serghei Ivanov, fostul șef al serviciului de dezinformare „A" din cadrul serviciului secret sovietic KGB, a descris folosirea măsurilor active drept „artă".
Conținutul lor trebuia adaptat la situații distincte și la public. În plus, originea sovietică trebuia să rămână voalată cu orice preț. Un obiectiv important a fost de a determina mass-media sau personalități din Occident să preia unul sau mai multe conținuturi ale dezinformării. Când acest lucru a funcționat, sursa occidentală a putut fi prezentată drept sursa inițială a informației.
Propaganda ascunsă și cea deschisă erau gândite ca un tot unitar, ele completându-se reciproc. Măsurile active au preluat conținutul propagandei gri și invers. În acest fel, adevăratul autor a rămas ascuns, au fost create interacțiuni și au fost implicați cât mai mulți multiplicatori ignoranți.
În ce scop? Complexitatea dezinformării sovietice și ruse arată cât de mult investește Kremlinul - acum la fel ca în trecut - în acest tip de politică informațională. Cu mult înainte ca termeni precum „război hibrid" sau „război informațional" să se răspândească, autoritățile de la Moscova au folosit dezinformarea ca element strategic al politicii lor externe.
Această logică extremă a Războiului Rece pare să fie valabilă și astăzi: dacă interesele Rusiei în lume întră în contradicție cu cele ale SUA, NATO și UE, orice mijloc de slăbire și derutare a inamicului, dar și de divizare a societății acestuia este binevenit. Între acestea figurează și fenomene apolitice, cum ar fi bolile, chiar dacă știrile false pot costa vieți omenești.
Articol realizat de Deutsche Welle
