Un grup de indivizi, pe care încă nu știam cum să îi încadrez, a apărut în siajul lui Călin Georgescu și a blocat accesul în punctul de control al instituției. Nu înțelegeam cine sunt și de ce presa stătea după ei. Am ratat complet momentul.
Atunci, am stat mai bine de opt ore în picioare în fața ușii unde era judecat Călin Georgescu. O bună bucată de vreme a fost relativ liniște. În fața ușii erau destul de mulți susținători – de la femei care căutau ceartă cu presa, la altele care își puneau copiii să recite tot felul de cântece religioase și până la doamne care citeau stâlcit rugăciuni.
Citește și Extremistul Georgescu și-a depus candidatura. Simion a venit înaintea lui să numere semnăturile
„Eu sunt aici cu un singur scop. Să împiedic presa să își facă treaba.”
Un grup stătea lipit de ușă. Nu avea niciun sens. În spatele lor, toată presa. Printre ei, doi indivizi mi-au atras atenția în mod deosebit. Unul era contondent în gândire, cu logica unui copil de patru ani. Celălalt, la un moment dat, incitat de femeile ațâțătoare și de rugăciunile descântătoare, se trezește gândind cu voce tare: „Eu sunt aici cu un singur scop. Să împiedic presa să își facă treaba.”
Citește și Financial Times: Călin Georgescu nu mai va candida. Ancheta penală îl va scoate definitiv din joc
Câțiva fotografi și cameramani de lângă mine l-au auzit perfect, în toată hărmălaia. Am înțeles ce voia să spună abia când a ieșit integratorul din sală.
Bodyguarzii lui Călin Georgescu au avut misiunea de a ține departe presa prin orice mijloace Foto: Mugur Vărzariu
Batalionul violenței a creat imediat un con care l-a încapsulat pe integrator la bază, iar pâlnia, prin presiunea brațelor, coatelor, pumnilor și picioarelor, a anihilat întreaga presă românească în doar câteva clipe.
Cei mai mulți dintre colegii mei au suferit fizic în acea zi. Munceam și eram în cel mai mare pericol. La final, aveam gâtul uscat, mă durea splina și am rugat un jandarm să mă însoțească până la mașină, ca să fiu sigur că nu leșin.
Citește și Candidatura lui Georgescu, contestată de Remus Pricopie, rectorul SNSPA. Cum a motivat acest demers
De atunci, am mai fost la Mica Unire și la depunerea semnăturilor pentru alegerile din mai. De fiecare dată a fost la fel. Niciodată nu am puterea să îl urmăresc până la final. Contactul inițial este efectiv o luptă pe viață și pe moarte. Mă epuizează, mă sleiește, dar, mai important, mă face să mă întreb: de ce mă chinui să realizez o imagine puternică unui om fără niciun fel de empatie? Îmi răspund: poate reușesc să îi fac pe oameni să îl vadă așa cum îl văd eu.
O fetiță salvată de tatăl ei în ultimul moment
La Mica Unire am asistat însă la un moment îngrozitor. Am anticipat traseul de ieșire al lui Călin Georgescu și l-am așteptat chiar în zona de unde urma să fie preluat de mașină. Acolo a venit și un tată cu o fetiță. Văzând cum se apropie puhoiul de susținători, m-am întors către el și i-am strigat – eu și câțiva dintre deschizătorii de drumuri ai Integratorului – să se ferească, pentru că este extrem de periculos. Ne-a răspuns că nu îi pasă.
O fetiță a fost urcată pe o mașină de către tatăl ei în ultimul moment, altfel ar fi fost strivită de mulțimea dezlănțuită Foto: Mugur Vărzariu
În câteva secunde, mulțimea s-a prăvălit peste noi. În timp ce eu mă împiedicam de un mic garduleț, am apucat să văd cum el era strivit într-o mașină parcată. Cu ultimele puteri, și-a salvat fetița aruncând-o efectiv pe capota mașinii.
Am fost în Siria. Am participat la mai multe evenimente violente. Niciunul nu se compară cu violența declanșată asupra presei de batalionul legionarilor lui Georgescu.
Guru le-a spus că presa este dușmanul. Atât i-a trebuit legionarului cu misiune divină.
În mod normal, toți jurnaliștii ar trebui să le facă o plângere penală pentru violențe și împiedicarea exercitării profesiei.
Integratorul se plânge de presa care nu vede cum el transformă apa în vin. Nu o vede însă pe Anca Alexandrescu, care latră de lângă el „Marș, mă, javrelor!” și lovește cu microfonul în microfonul colegilor de la alt post de televiziune.
Niciodată nu a fost așa rău
Jurnalista Loredana Diacu a descris scene asemănătoare la depunerea candidaturi lui Călin Georgescu.
