Se conduce foarte ușor, pentru că motorul accelerează liniar, e perfectă într-un oraș aglomerat și poluat (ai satisfacția că nu contribui la noxele din imediata apropiere și că mergi, practic, pe gratis), nu face zgomot și, dacă conduci atent, poți mări autonomia, căci energia se regenerează.
Sunt aproape convins să îmi cumpăr un autoturism electric, când o fi să îmi schimb rabla.
Dar, vine și momentul când trebuie să cauți o stație de încărcare. Descoperi că în București sunt mai multe decât credeai înainte de a avea nevoie de acestea.
Au rămas puține gratuite, cele mai multe sunt acum cu plată. Dar sunt.
Am avut lipsa de inspirație să apelez la cele admnistrate de Compania Municipală Energetica, a Primăriei Capitalei, pe care le poți accesa prin aplicația de telefon Polyfazer.
Softul mi-a spus că cele de la Palatul Copiilor nu funcționează (de ce nu mă mir).
Am găsit două funcționale în Berceni. Ca să pornești alimentarea, aplicația îți ia 20 de bani doar ca să valideze cardul bancar, apoi îți blochează între 20 și 90 de lei de pe card înainte de a alimenta cu curent electric.
Teoretic, îți dă banii înapoi după ce scade contravaloarea încărcării.
Spun teoretic, pentru că mie mi-a blocat 60 de lei de două săptămâni și aia e.
În schimb, Polyfazer mi-a transmis abia după ce am încercat să încarc că stația în cauză este, de asemenea, defectă.
Am trimis un mail pe adresa oferită de aplicație, dar nu am primit nici un răspuns.
Stațiile de alimentare nu au display, deci nu te prinzi dacă încarcă sau nu (mă rog, eu nu m-am prins), dacă ieși din aplicație și revii nu te duce automat la stația pe care ai ales-o și o iei de la capăt.
Și mă întreb: cum se face că pe aproape orice pune mâna statul, central sau local, strică? Chiar nu poate fi nimic funcțional? Și cum face ca totul să fie complicat acolo unde poate fi foarte simplu?
Citește și Cum se poate încărca un autoturism electric în România. Explicații de la Polyfazer
