În PE s-au respins explicaţiile averii Rovanei Plumb şi candidatura ei din partea României la un post de comisar al UE. Dar cum de a candidat, spre marea ruşine a PSD, a stângii, a ţării pe care a reprezentat-o?
Au ieşit românii din clivajul propriei memorii? Din capcana neînţelegerii semnificaţiilor istorice ale zilei de 23 august 1944? Au depăşit democraţiile Bătrânului Continent definitiv trauma pactului din `39?
Oricum ar da-o, oricum ar întoarce-o, tentativa marionetei agramate de a se reinventa ca om viu şi PSD-istă credibilă e sortită eşecului. Deşi încercarea ei a luat vremelnic minţile unora mai slabi de înger.
Palma grea pe care a încasat-o tiranul turc la Istanbul în alegerile pierdute de partidul său doare şi ustură. Ce înseamnă ea? Ce şanse are democraţia? Ce soluţii mai are tirania? Situaţia din România e edificatoare.
Nu tot ce miroase a omnipotenţă, arată a omnipotenţă şi se comportă ca şi cum ar fi omnipotenţă chiar e ce pare. Regimurile din Rusia şi China care mimează legalitatea şi democraţia au limitele lor.