În școală, Marcel nu a fost nici un elev slab, dar nici unul strălucit. Avea, însă, o memorie incredibilă, reținea totul din timpul orelor, putea învăța pe de rost manuale întregi. Din generația lui, a fost singurul din orfelinat care a intrat la liceu.
Când avea trei luni, era începutul anului 1979, Marcel a fost lăsat de mamă într-un leagăn de copii din Bacău, după ce femeia, o țărancă de etnie romă care își împărțea viața între cei patru copii, munca la CAP și sărăcia de acasă, s-a îmbolnăvit.
„Unde ai să locuiești tu de acum?“ Asta l-a întrebat, în 2008, Dalai Lama pe Marcel Dediu, pe atunci un tânăr de 29 de ani care se săturase de viață. O întrebare cât o lovitură cu pumnalul înfipt într-o inimă plină de răni.
Observ că sunt unii care încă mai spun: „Lucrurile nu rămân așa!” Sau: „Are președintele un plan”. Sau: „Suntem în UE, în NATO, nu fac ei chiar tot ce vor cu noi.” Sau: „Au câștigat alegerile în mod democratic, să-i lăsăm să conducă țara”. Sigur, fiecare poate spune ce vrea.
Unul dintre scenariile vehiculate în spațiul public, încă din momentul Ordonanța 13 și reluat odată cu loviturile date de Parlament legilor justiției și Codului de Procedură Penală, a fost legat de organizarea alegerilor anticipate.